34,136 matches
-
adresăm din nou dumneavoastră pentru a ne ajuta să acoperim aceste datorii"1019. Monseniorul Gabor s-a adresat de multe ori și nunțiului apostolic, rugându-l să intervină pe lângă episcopi în vederea susținerii, dezvoltării și unificării presei catolice din România, fiind convins că doar așa se puteau obține rezultatele dorite: "După părerea mea, pentru progresul presei catolice române ar trebui să fie luate imediat următoarele 3 măsuri: 1. publicarea unui ziar săptămânal în limba română la București; 2. constituirea unei societăți pentru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
posibilă o înțelegere cu o minoritate etnică ce-și imaginează că poate domina prin falsificarea vieții publice a populației majoritare a unei țări. Iar românii au fost întotdeauna majoritari în regiunile în care au trăit. Iată de ce ortodocșii uniți erau convinși mai mult ca oricând de imperativul creștin, care ne obliga să trăim în pace cu toți locuitorii țării cu drepturi vitale ale poporului român. Din acest motiv, din șapte publicații care preconizau înțelegerea cu guvernul de la Budapesta, nu au fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
un avantaj. Înainte de 1918, ortodocșii uniți (imensa majoritate a catolicilor români) erau obligați să lupte pe două fronturi pentru a-și apăra credința și naționalitatea. Din momentul în care existența și viitorul poporului român sunt complet asigurate, cei care sunt convinși că acest popor nu poate progresa și nu se poate dezvolta decât sub egida eternei Roma, păstrând intact caracterul său ecleziastic oriental, vor putea mai ușor să-și apere punctul de vedere și să-l valorifice. În acest scop, s-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Comerțului, era făcută următoarea prezentare: "Câțiva preoți de la Episcopia Catolică de Iași începuseră încă din anul 1911 să tipărească reviste, calendare și alte cărți morale pentru popor. După război, activitatea a fost luată din nou, dar acești preoți s-au convins că fără o tipografie proprie, nu se va face un progres real. De aceea, la 1925 s-au folosit de o ocaziune și episcopia a cumpărat tipografia Lumina Moldovei, proprietatea domnului Liviu Sadoveanu. Din lipsă de local nu s-a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
real, neputincioase, dar spumegânde de furie. O furie care nu are paratrăznet. Personajele lui Ishiguro clocotesc și ele de mânie. Eroii aceștia devin agresivi pentru că romanul este încercarea lor de a-și impune punctul de vedere, lucru care nu-l convinge deloc pe lector. Ca niciodată înainte, lectorul se atașează de un roman al cărui unic erou îi displace profund și a cărui intrigă îl lasă gură cască. Chiar și eroii Fluxului conștiinței erau atașanți, captivau sensibilitatea cititorului. Epoca Desperado creează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timp. Nicio epocă anume. Mult dincolo de ele. Suntem tentați să le dăm uitării. Citim un roman care ne împinge în afara ideii de timp. Cartea descrie ciumă, foc, credința în necuratul, schelete fără număr (iar obsesia lui Eliot, oasele). Dyer e convins că [...] ciuma, focul nu au fost accidente ci esență, semne ale fiarei dinăuntru. În numele lipsei de lumină din noi toți, clădește și mărturisește tot ce-i trece prin minte. Autorul îl pune să explice tot în afară de miezul inexplicabil al tainei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
remușcări. Se simte martir fiindcă a lucrat în împrejurări cumplite, și-a sacrificat familia (a devenit impotent, nevasta a încetat să-l iubească, fiica i-a murit când era foarte mică). Titlul acesta urmează logica noastră obișnuită, reușind să ne convingă că, deși privim derularea inversă, am aflat adevăratul înțeles. Here is no why (Aici nu există de ce) evocă ideea că lagărele nu au nicio scuză. Nu există motiv pentru atrocitățile comise. Ni se arată mizeria cruntă și cruzimea subumană și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Demonstrația, pregătirile pentru petrecere sunt simple pretexte de a-și petrece vremea cu alți tineri. Îmbătrânirea este pentru ei o altă planetă, ceva ce nu li se poate întâmpla. Au resentimente tipic adolescentine față de părinți și sunt de-a dreptul convinși că nu vor îmbătrâni la fel și mai ales că în niciun caz nu vor muri. Marșul comunist se împletește cu greva șoferilor de autobuze (tatăl lui Tony este unul dintre șoferi) și totul se petrece în 1962, într-un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
foi de hârtie și a unor eroi deliberat goliți de orice reacție în afara neliniștii stârnite de senzația de gol. Romancier alb, care scrie despre pericolul roșu cu aparentă seninătate, Alan Brownjohn reușește și aici, ca și în poeme, să ne convingă de contrariul afirmațiilor lui. Romanul există printr-o imagine virtuală: o posibilă cameră obscură a ființei noastre de lector developoează o imagine pe care Brownjohn are mare grijă să n-o trădeze cu nimic. Dacă e să apreciem acest gen
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ono l-a turnat pe Kuroda. La vremea aceea, Kuroda milita pentru direcția în care Japonia merge în prezent. Kuroda este deci omul prezentului, influent, cu putere și faimă, cum a fost și Ono cândva. Ono ar vrea să ne convingă că pictorul Kuroda e un nerecunoscător, că nu are dreptate să-i întoarcă spatele. El își ordonează amintirile în așa fel încât să fim de partea lui, și chiar reușește să ne facă complici până ce adevărul iese la lumină. De
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe bună dreptate, dar nici ea nu realizează încă de ce trebuie să-l aprecieze pe Vic. Diagnosticul ei e însă corect: Nenorocirea e că vrea să scoată o mare idilă din asta. Vic telefonează, vine la orele ei și e convins că o iubește. Reacția ei în ce privește noaptea din Frankfurt este: Mai taci cu noaptea aia, zise. N-a fost decât sex și nimic mai mult... Semestrul de iarnă se încheie, Robyn se întoarce la viața ei lipsită de iubire, de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit "vaca sacră a poeziei engleze" și alte atribute virulente, ceea ce nu i-a scăzut valoarea cu nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori ca începea o epocă nouă. Se deduce indirect din acest atac că Pinter marchează un alt timp literar. "Pinterescul" e cu totul un alt fel de literatură decât se aștepta autorul nedumerit al acestei recenzii belicoase. Un alt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
competiție cu alți scriitori, Pinter a dat răspunsul generos al unui întemeietor de curent: Scrisul bun mă incită, face ca viața să merite să fie trăită. Nu mă gândesc niciodată la competiție. Pe de altă parte, profund revoltat și protestatar convins ("Știu că sunt o mare pacoste..." zice el însuși, poate exagerând un pic, cum zic englezii, "wishful thinking"adică crezând ce i-ar place lui...), Pinter conchide foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înseamnă că nu ne uimește în permanență inventivitatea lui Eliot de a născoci rime. Aflăm deci că Eliot știa multe despre muzica poeziei. Cu toate acestea, în poemele majore, el a refuzat aceste reguli. A dat o nouă formă poeziei, convingându-și cititorii că rimele și ritmurile știute nu pot transmite muzica adâncă a sufletului. Aceste poeme feline îi dezvăluie poetului fața ascunsă. Îl așează de fapt în adevărata lui lumină: aceea a unui poet care a refuzat muzica tradițională în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
avea. Ce poate face scriitorul decât să trezească conștiințe, să le ajute să simtă concret cât de multe forțe există în jur, să-i sensibilizeze pe cititori la ideea de trecut (al țării lor, al locului unde trăiesc), să-i convingă de morala trecutului, de imanența acestuia? Student: Are adevărul vreo legătură cu liberul arbitru? Unii filozofi susțin că adevărul nu există, totul e interpretare, așa că dacă eu văd o tablă neagră și altul o vede verde, e dreptul fiecăruia. Așa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
teama, ci nevoia de supraviețuire. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea feminității. Ai putea spune că ești feministă? Mie mi se pare că nu ești deloc, dar aștept declarația ta. RF. Din copilărie sunt feministă, în sensul că am fost convinsă că femeile sunt egale cu bărbații, că trebuie să aibă drepturi egale, salarii egale, prilejuri egale de afirmare. Mi-aduc aminte chiar de la bun început cum mă înfuriau bărbații care negau această egalitate, care se amuzau grozav de părerile mele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gândesc la autori cum ar fi Ishiguro, Rushdie, Lessing, Ondaatje. Dislocarea e o rană fertilă pentru ei, din ea picură proza. Dislocarea ta e mai discretă. GS. Iată o întrebare la care din interior e foarte greu de răspuns. Sunt convins că dislocarea e esența poeziei mele, chiar și în acea parte a ei care se ocupă aparent de altceva. Cred că ar trebui să mă simt mai solidar cu Ishiguro, Rushdie și ceilalți pe care îi numești. Îmi plac nespus
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vezi criticul ideal? GS. Nu aștept de la criticii mei mai mult decât o lectură atentă, după care pot spune ce le place. Nu încerc să te flatez când spun că ești printre criticii mei cei mai inteligenți și pricepuți. Sunt convins că reacția ta va fi cea corectă. Nu dețin o taină care trebuie dezlegată. Nu fac cuvinte încrucișate. Nu am nici eu răspunsurile. Nici măcar nu cred că există răspunsuri decisive la întrebările cu care venim către operă și autor. Nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lector, asigurând înțelegerea asociativă a evenimentelor, în ansamblul lor, și a medicinei în spiritul epocii. Autoarea acestei cărți Doamna Dr. Cristina Ionescu, probează metodologic dexteritatea cercetării, orizontul pluridisciplinar față de evoluția, obiectivele și finalitatea sistemului științelor medicale. Ca pedagog, autoarea este convinsă că Istoria Medicinei nu se predă studenților pentru a fi învățată reproductiv, ci se transferă prin spiritul și ilustrările ei, în măsură să rodească recreator în tinerele generații de medici, prin cultivarea interesului de a ieși din limitele cursului spre
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu competență și sensibilitate analitic-reflexivă. Coerența informațiilor, formularea pe alocuri aforistică, ritmul interior frazării, unesc atributele medicinei de sofie, știință și artă, asigurând neîntreruperea lecturării și reluarea textului la nivelul studiului. Invitați la fascinanta călătorie prin Istoria Medicinei, cartea ne convinge de continuitatea progresivă a cercetărilor medicale, de diversitatea metodologică explorată în epoci, de mobilitatea novatoare a ideilor concretizate în doctrinele medicale până la mondializarea experienței medicale, prin integrarea învățământului medical cu cercetarea și producția de sănătate. Referirile, în final de capitole
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
La caldeeni, magicienii erau considerați o categorie socială deosebită fără a-i confunda cu magii, știuți ca înțelepți, profeți, regi. Magicianul asocia invocativ voința unui zeu, voinței sale îndreptată spre pacient și integrată unor practici oculte, încât bolnavul să fie convins că se vindecă. Această coparticipare psihică, spirituală la actul curativ își are subtilitățile ei. Practicile magice erau cu atât mai complexe cu cât etiologia simptomului nu era cunoscută. Relația magie-religie constă în direcționarea atenției omului spre divinitate, în timp ce societatea îl
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ei originar și cu morala. În acest context apare creștinismul. în anul 1 al unei noi ere, la confluența dintre continente, popoare, mentalități, apare Iisus Christos, Mesia (trimisul) proorocit de înțelepți cu sute de ani mai înainte. Iisus Christos a convins prin exemplu, prin dragostea pentru oameni. Ilustrarea faptică a cuvântului său a creat discipoli, simpatizanți, a izgonit îndoieli, a creat procese de conștiință convertite în adepți. Întoarcerea spre semeni pe care a preconizat-o creștinismul înseamnă întoarcere spre Dumnezeu. Voința
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
universul „entități“, unele benefice, altele malefice, de unde marea importanță acordată medicinei ca apărătoare a integrității vitale a omului. Îl parafrazează oarecum pe anticul Protagoras din Abdera care spunea că „omul e măsura tuturor lucrurilor“. și unul și altul încearcă să convingă că omul este o capodoperă, o ființă sublimă și în această idee umanismul renascentist se întâlnește cu cel antic și medieval. Paracelsus raportează toate manifestările spiritului la medicină, inclusiv religia și pentru el, Iisus Christos este cel mai mare medic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
numește fiziologie. Cartea are răsunet și cunoaște mai multe ediții. Metoda sa este anatomo-clinică, de cercetare directă. Fernel completează orizontul medical hippocratic și motivează terapeutica prin cunoașterea fiziologică. înnoitor al concepției medicale, el rămâne totuși un adept al lui Galen, convins de teoria celor patru umori ca și de cea a spiritelor vitale care asigură, funcționalitatea sistemelor organice. în fond această atitudine a lui Fernel ne duce cu gândul la miracolul organismului uman și la ideea fructificării operelor celor care ne
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
epocală, rațional, obiectiv, pe bază de observații și experimente anatomice cu o interpretare fără reproș. Fiind și literat cu pasiune pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu-se de inerția obtuză a unor mari anatomiști. în Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan, îi răspunde anatomistului Jean Riolan — fiul (1577 - 1657), care, ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]