35,167 matches
-
timp este folosit și în transportul urban. e se găsesc la: Vatra Dornei, Păltiniș, Baia Sprie, Predeal, Muntele Mic și Sinaia. Telescaunul de la Vatra Dornei are 120 de scaune cu câte două locuri și urcă până la cota de 1300 de metri. În timpul urcării se pot observa Munții Rodnei și Munții Călimani. Lungimea sa este de 3200 de metri, iar nivelul de dificultate este mediu. Lungimea traseului telescaunului din Baia Sprie, ce se mai numește și telescaunul Suior, este de 1500 de
Telescaun () [Corola-website/Science/327352_a_328681]
-
Muntele Mic și Sinaia. Telescaunul de la Vatra Dornei are 120 de scaune cu câte două locuri și urcă până la cota de 1300 de metri. În timpul urcării se pot observa Munții Rodnei și Munții Călimani. Lungimea sa este de 3200 de metri, iar nivelul de dificultate este mediu. Lungimea traseului telescaunului din Baia Sprie, ce se mai numește și telescaunul Suior, este de 1500 de metri; altitudinea de plecare este de 665 metri, spre deosebire de cea de sosire, de 971 metri (diferența de
Telescaun () [Corola-website/Science/327352_a_328681]
-
În timpul urcării se pot observa Munții Rodnei și Munții Călimani. Lungimea sa este de 3200 de metri, iar nivelul de dificultate este mediu. Lungimea traseului telescaunului din Baia Sprie, ce se mai numește și telescaunul Suior, este de 1500 de metri; altitudinea de plecare este de 665 metri, spre deosebire de cea de sosire, de 971 metri (diferența de nivel este de 306 metri). Capacitatea de transport este de 1200 de persoane pe oră. Pe 21 ianuarie 2012, a avut loc o pană
Telescaun () [Corola-website/Science/327352_a_328681]
-
și Munții Călimani. Lungimea sa este de 3200 de metri, iar nivelul de dificultate este mediu. Lungimea traseului telescaunului din Baia Sprie, ce se mai numește și telescaunul Suior, este de 1500 de metri; altitudinea de plecare este de 665 metri, spre deosebire de cea de sosire, de 971 metri (diferența de nivel este de 306 metri). Capacitatea de transport este de 1200 de persoane pe oră. Pe 21 ianuarie 2012, a avut loc o pană de curent, iar telescaunul a pornit în
Telescaun () [Corola-website/Science/327352_a_328681]
-
3200 de metri, iar nivelul de dificultate este mediu. Lungimea traseului telescaunului din Baia Sprie, ce se mai numește și telescaunul Suior, este de 1500 de metri; altitudinea de plecare este de 665 metri, spre deosebire de cea de sosire, de 971 metri (diferența de nivel este de 306 metri). Capacitatea de transport este de 1200 de persoane pe oră. Pe 21 ianuarie 2012, a avut loc o pană de curent, iar telescaunul a pornit în sens invers.
Telescaun () [Corola-website/Science/327352_a_328681]
-
este mediu. Lungimea traseului telescaunului din Baia Sprie, ce se mai numește și telescaunul Suior, este de 1500 de metri; altitudinea de plecare este de 665 metri, spre deosebire de cea de sosire, de 971 metri (diferența de nivel este de 306 metri). Capacitatea de transport este de 1200 de persoane pe oră. Pe 21 ianuarie 2012, a avut loc o pană de curent, iar telescaunul a pornit în sens invers.
Telescaun () [Corola-website/Science/327352_a_328681]
-
47 zile, fiind finalizate la 25 februarie 1980. Cadrele au fost filmate la București, Bran, Făgăraș, Câmpulung Muscel, Constanța (pe plaja din fața Cazinoului) și Buftea. Secvențele de război au fost filmate în împrejurimile Branului, fiind filmați acolo circa 600 de metri utili de peliculă. Regizorul secund Dimitrios Sukas a afirmat că „la Bran a fost un adevărat tur de forță”. Nicolaescu a afirmat că a reușit să reconstituie exact traseul străbătut de Ștefan Gheorghidiu: „Căutând locuri de filmare prin munți, am
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
biserica din Vulcan, județul Brașov. La începutul secolului al XVI-lea s-au executat modificări de structură în ce privește fortificația bisericii. Acum s-a ridicat incinta patrulateră ce avea turnuri cu acoperișuri în pupitru la coțuri. Curtina avea circa șase - șapte metri în înălțime și un drum de strajă acoperit și sprijinit în console de lemn. Pe singurul bastion care a rămas până în ziua de astăzi, există o inscripționați anii 1517 și 1541. Într-o altă parte stă scris: ""Ce bine este
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
sprijinit pe console din lemn. Tavanul plat al navei centrale a fost înlocuit cu o boltă semicilindrică prevăzută cu penetrații, bolta fiind construită la o înălțime inferioară poziției tavanului demolat. Acest lucru a determinat înălțarea pereților navei cu circa doi metri și deschiderea unor metereze. Corul a fost flancat exterior de contraforți și s-a demolat absida semicirculară. În final, bolta corului prevăzută cu penetrații se deschide către nava centrală, ea fiind mult mai înaltă. În 1563 s-a terminat construcția
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
erau împodobiți cu crește osoase. Unele specii nu erau mai mari decât un pinguin, dar altele erau cele mai mari animale zburătoare care au existat vreodată pe Pământ. Un exemplu este Quetzalcoatlus, un pterozaur ce avea anvergură aripilor de 15 metri, iar în traducere din latină însemnând șarpe cu aripi, deoarece corpul său era foarte îngust și lung. Un altul era Arambourgiana o anvergură de 13 metri. O dilemă în cazul pterozaurilor este prezentă sângelui cald în organismul lor, lucru ce
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
pe Pământ. Un exemplu este Quetzalcoatlus, un pterozaur ce avea anvergură aripilor de 15 metri, iar în traducere din latină însemnând șarpe cu aripi, deoarece corpul său era foarte îngust și lung. Un altul era Arambourgiana o anvergură de 13 metri. O dilemă în cazul pterozaurilor este prezentă sângelui cald în organismul lor, lucru ce ii deosebește de reptilele din zilele noastre( posibil și de dinozauri). Formă ciocurilor precum și rămășițele fosilizate arată că pterozaurii erau carnivori sau necrofagi, carnea fiind un
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
interior țărănesc de la începutul secolului al XX-lea. Casa memorială este amplasată pe terenul unde s-a născut și a copilărit sculptorul, dar nu este adevărata casă în care s-a născut Brâncuși. Aceasta se află la circa 100 de metri mai jos de casa memorială. La moartea lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885), tatăl sculptorului, conform dreptului cutumiar, casa ar fi trebuit să fie moștenită de fiul său cel mic, Dumitru, însă, în casă rămân soția sa, Maria (1851-1919) și fiica
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
revenit terenul, unde acum se află amplasată casa memorială, iar adevărata casă în care s-a născut sculptorul i-a revenit surorii sale, "Frâsina", care și-a luat casa și a mutat-o pe un alt teren la 100 de metri distanță. Istoricul și criticul de artă Vasile Georgescu Paleolog scria următoarele în 1967: În 1967, autoritățile Regiunii Oltenia, din Craiova, pe baza deciziilor unei comisii din care a făcut parte și V. G. Paleolog, au elaborat proiectul de organizare a
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
Jérome, care l-a atârnat în Castelul de la Prangins. În 1979, tabloul este cedat de către prințul Ludovic Napoleon Castelului de la Versailles (inventar MV 8550). Cele cinci versiuni ale tabloului sunt de dimensiuni mari și apropiate (2,6 x 2,2 metri). Napoleon este reprezentat călare, în uniformă de general șef, purtând pe cap un bicorn cu galoane de aur, înarmat cu o sabie de felul celor folosite de mameluci și acoperit cu o manta umflată de vânt care-i înalță faldurile
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
fost folosit Victor Dona pe post de maestru de lupte. Masca plastică a fost realizată de Agop Arachelian, iar trucajele de ing. Alecu Popescu (fratele regizorului). Filmul a fost realizat pe peliculă color și are o lungime de 2500 de metri utili. Copia standard a fost finalizată la 29 mai 1965. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 3,7 milioane lei. Premiera absolută a filmului a avut loc în 26 iunie 1965 la Festivalul Național al Filmului de la Mamaia, premiera
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
Ecosign. La sfârșitul anului 2001, pe versantul nordic al Muntelui Bukovel au fost demarate lucrările de punere în funcțiune a primului telescaun cu o lungime de 691 m. În septembrie-octombrie 2002, proiectul a fost realizat sub forma a 1000 de metri de instalații de transport pe cablu. În 2003 a fost dată în exploatare a doua pârtie de schi 2A și telescaunul cu două locuri. În 2004 a fost dată în exploatare pârtia de schi 7A cu instalație de teleschi. Cu
Bukovel () [Corola-website/Science/330546_a_331875]
-
au profitat de sistemul ciclic de inundații ale Nilului. Deoarece inundațiile erau previzibile, egiptenii au reușit să-și dezvolte practicile lor agricole prin irigare. Nivelurile de apă ale fluviului creșteau între lunile iunie-septembrie, lăsând lunca și Delta sub 1,5 metri de apă. Pe măsură ce apele se retrăgeau în octombrie, lăsau în urma lor un sol mâlos, foarte fertil, numit nămol, ce avea substanțe și minerale necesare creșterii plantelor. Plantarea avea loc în octombrie o dată ce apele se retrăgeau , iar recoltele erau lăsate să
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
Munteniei. Tunelul - care se află la distanța 116 km și 300 m de la originea argeșeană a "DN7C", străbate creasta Făgărașului între vârfurile "Paltinul" (2398 m) și "Iezerul Caprei" (2417 m) pe sub muntele "Paltinul", între cotele 2.025 și 2.042 metri. Spre vest se găsește Pasul Lainici iar spre est Pasul Giuvala. Cea mai apropiată gară de cale ferată se află la Halta Cârța pe Magistrala CFR 200. Este cel mai lung tunel (887 m) și în același timp lucrarea de
Tunelul Capra–Bâlea Lac () [Corola-website/Science/330603_a_331932]
-
(franceză: "Tapisserie de Bayeux" [tapisʁi də bajø]) este o pânză brodată de aproape 70 de metri lungime care descrie evenimentele care au dus la cucerirea normandă a Angliei de către William, Duce al Normandiei (mai târziu rege al Angliei) și luptele sale cu Harold al II-lea al Angliei, culminând cu Bătălia de la Hastings. În conformitate cu Sylvette Lemagnen
Tapiseria de la Bayeux () [Corola-website/Science/330605_a_331934]
-
de cafeină, între 0.8 și 1.4 %, și este recunoscută ca fiind superioară calitativ soiului "Coffea canephora" (Robusta). Arabica are o aromă delicată și rafinată, puțin acidă, cu un gust pregnant de caramel. Plantele sălbatice cresc până la 9 - 12 metri înălțime, având un sistem de ramificare deschis. Frunzele sunt opuse, alungite, având 6 - 12 cm lungime și 4 - 8 cm lățime, de culoare verde închis, lucioase. Florile sunt albe, au 10-15 mm în diametru și cresc în grupuri axilare. Fructul
Coffea arabica () [Corola-website/Science/330623_a_331952]
-
Asia (India, Indonezia, Noua Guinee). "C. arabica" este dificil de cultivat și de obicei între 1000 și 2000 m altitudine, deși există plantații și mai jos până la nivelul mării dar și la altitudini mai mari de până la 2.800 de metri. Planta poate tolera temperaturi scăzute, dar nu și înghețul. Cel mai bine crește la o temperatură medie între 15 și 24 °C. Soiurile predominant comerciale cresc doar până la circa 5 m. Se maturizează pe deplin în 7 ani. Arbuștii Arabica
Coffea arabica () [Corola-website/Science/330623_a_331952]
-
În anul 752 a avut loc sfințirea Marelui Buddha ("Daibutsu") din sala principală a templului, eveniment ce atrage mulți vizitatori veniți din China și Coreea. Statuia îi este dedicată lui Buddha Vairocana ("Dainichi Nyorai") și are o înălțime de 15 metri. În anul 754 sosește în Japonia, la invitația împărtului Shōmu, vestitul călugăr chinez Ganjin (688-763). El este cel ce a introdus ritualul de hirotonire ("kaidan"), un an mai târziu construinduse la Tōdai-ji primul altar de hirotonire ("kaidan-in") din Japonia. Toți
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
din Japonia. Construcția templului aproape că a falimentat economia japoneză. Sala Marelui Buddha ("Daibutsuden") de la Tōdai-ji a fost reconstruită de două ori din cauza unor incendi. Construcția actuală datează din secolul al XVIII-lea. Marele Buddha are o înălțime de 15 metri și este în întregime din bronz. La ceremonia de sfințire a statuii, au participat 10.000 de oameni, iar ceremonia a fost efectuată de călugărul indian Bodhisena. Pe lângă Sala Marelui Buddha, Tōdai-ji mai deține în complețul său câteva altare ,o
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
Poarta datează din secolul al XII-lea, fiind construită în stilul chinezesc al dinastiei Song, iar cei doi paznici cerești ("Niō") au fost realizați din lemn de către călugărul japonez Unkei (1150-1223). Complexul inițial conținea două pagode ("tō") de 100 de metri, dar au fost distruse în urma unui cutermur. De asemenea, există și o Sală a Lotusului ("Hokke-dō") unde se păstrează o colecție impresionantă de statui și de obiecte ceremoniale budiste. În 1998 templul Tōdai-ji a fost înscris în lista locurilor din
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
cele mai populare locuri de întîlnire, atît pentru turiști, cît și pentru localnici. Înconjurată de o serie de clădiri de mare însemnătate istorică, principală atracție a pieței fiind coloana lui Sigismund al III-lea Vasa, ce se înalță la 22 metri încă din anul 1644, aceasta fiind cel mai vechi monument și simbol al orașului Varșovia. Pe partea sa estică se găsește clădirea reconstruită, după ce a fost devăstată în urma celui de-al II-lea Război Mondial, ce servea ca și reședința
Piața Castelului din Varșovia () [Corola-website/Science/330672_a_332001]