37,317 matches
-
acestor biserici în teritoriul lor - Vizite personale: „Vizitați-i adesea ca să vedeți ce fac! Oh, lucrarea nepăsătoare pe care o îndeplinesc mulți dintre cei ce pretind că sunt trimiși de Dumnezeu să proclame Cuvântul Său îi face pe îngeri să plângă.” - 5M 256 o Ridicați un zid de apărare în jurul noilor credincioși o Integrarea noilor credincioși în biserică o Veghere atentă și încurajare Angajarea fiecărui creștin în activitatea misionară pentru persoanele din propriile cercuri de influență o Întocmirea unei liste speciale
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și numai după ce au certitudinea că au primit îndemnul Domnului, să aprobe angajarea lor. Altfel, vor fi trași la răspundere și conducătorii pentru tot răul pe care îl fac astfel de persoane în comunitățile în care ajung, unde alții lucrează, plâng, se roagă făcând ca numărul membrilor să crească de la an la an. Iar acum... încep să plece, când văd că lucrarea a încetinit, sau chiar a încetat. Din păcate, tot ce pot face pentru dânsul este să mă rog Domnului
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
nebunia mea, și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse. Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmașii mei, ocrotește-mă de potrivnicii mei! Scapă-mă de răufăcători, izbăvește-mă de oamenii setoși de sânge! Căci iată-i că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
amintit de aceste cărți, dar în acea zi parcă Dumnezeu mi-a spus: „Adu-ți aminte de această carte și de celelalte pe care le ai și citește-le, că deacum doar asta ți-a rămas!” Am citit-o, am plâns și mi-am adus aminte că acolo sus este un Dumnezeu care ne iubește atât de mult încât „a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică!” Am înțeles marele
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
câteva zile, am reînnoit invitația mea pentru botez, dar am fost întâmpinată cu același refuz categoric. A doua zi m-a sunat băiatul nostru și mi-a zis că a primit un telefon de la taică-sau și că s-a plâns la el de ceea ce fac eu. Am avut o discuție foarte sinceră cu el și la final lam invitat și pe el la botez. Mi-a zis ca nu-mi promite, pentru ca este foarte întârziat cu lucrarea de masterat, dar
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mea, ne-am ocupat de lucrarea Sa. Săptămâna următoare, când credeam că mă voi odihni de toată munca și stresul acelor zile, m-am îmbolnăvit din cauza oamenilor și a greutăților pe care le-am văzut în viața lor. Aș fi plâns încontinuu... Am fost la doctori, mi s-au dat medicamente, însă degeaba. Credeam că nu-mi revin curând din această stare, dar am văzut în această perioadă foarte multă lume necăjită, amărâtă, așa cum zicea Domnul Isus “ca niște oi fără
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cu camioneta să luăm lucrurile din librărie pentru că aceasta s-a închis. Am mers acolo și într-adevăr dispăruse toate cărțile de la Editura Viața și Sănătate, diverse articole dar și alimentele Sano Vitae. Mi-a venit foarte greu, chiar am plâns de necaz, pentru că unii lucrează, se roagă, sacrifică iar alții doar distrug ceea ce fac oamenii lui Dumnezeu. Dumnezeu însă nu m-a lăsat să sufăr mult și în doar o săptămână mi-a răspuns rugăciunilor și frământărilor mele, oferindu-mi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
rapidă casă construită în viața mea de constructor ( în cei 40 de ani de când lucrez).A fost o experiență minunată și pentru muncitorii din firmă care s-au implicat și care nu cunoșteau pe Dumnezeu. ,,De un an și jumătate plângeam și ne rugam și nu vedeam nici un răspuns. Efectiv,nici un răspuns! Și ne întrebam și noi: -De ce tace Dumnezeu? Care este problema? Și după ce au venit acești frați ne-au povestit experiența lor,cum s-au decis să vină
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
începutul anilor '50 - și chiar ani de zile niai târziu - nici studenții din România nu aveau alte condiții în cămine și că se înghesuiau, mai mulți, într-o cameră. și ei aveau grupul sanitar la capătul etajului. Fără să se plângă din cauza aceasta. Mai mult, ceea ce Ion Iliescu ar fi trebuit să știe: în acea perioadă, aceleași condiții de viață le aveau milioane de români, siliți de politică partidului să se înghesuie la comun prin apartamente, unde mai multe familii utilizau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Forțelor Armate, mareșalul Ion Antonescu este arestat. Au venit și rușii peste pungeșteni și aduc direct mari pagube familiei Gheorghiu, fiindu-i mitraliate unele păsări și animale. Costache primește și aceste « lovituri », neașteptat de dure. Nu are cui să se plângă. Se gândește cu Maria și ceilalți ai familiei, rugându-se lui Dumnezeu, să rămână numai cu aceste pierderi, că cine știe ce se poate întâmpla mai târziu, își spune Costache pe patul de suferință, deoarece auzise multe despre bolșevici. Dar se întâmplă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
uită” Venind odată la târgul din Pungești , unde auzise că vitele și caii îndeosebi sunt mai ieftini, tata socru, Ion, află că boierul Marcopol caută un slujbaș bine pregătit, „cu carte”, pe care să-l numească ajutor de administrator, acesta plângându-se boierului că nu poate cuprinde curtea, moșia și pădurile pe deasupra. Lui Ion i-a plăcut ideea, simțindu-se în stare să împlinească cerințele acestei slujbe și s-a împăcat laboier ca ajutor de administrator. Slujind cu pricepere și credință
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
moașă că fecioru-tău, Ion, e făcut cu el și i-ai dat numele Ion, chipurile, în amintirea lui taică-tu. Marița își amintește că s-a simțit rușinată de pleftureala lui Ileana, mama lui Neculai, dar totuși i s-a plâns că Ghiță al ei este un nevolnic neputincios, că o bate cu melesteul sau cleștele, cu ce apucă, a vărsat și câteva lacrimi, dar mama lui Neculai, de care Marița se gândea că i-ar fi plăcut să-i fie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se gândea că iar încep procese și judecăți, bani cheltuiți pe avocați, drumuri la Vaslui și oftând din rărunchi, exclamă: „Of, Doamne, cu ce-am greșit noi că trebuie să tragem atâtea ponoase?” − Lasă, Marie și tu Emilie, nu mai plângeți, ne va face și nouă Dumnezeu dreptate. Ce s-a întâmplat azi nu-i decât lucrătura diavolului care lucrează cu capul soru-mi, Marița și cu brațele pricopsiților ei de feciori, mai spuse Costache. în timp ce Emilia termina de înnodat capetele bandajului
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spus Mihăiță că-i băiat harnic, îi place să muncească și să învețe. Fetele astea mici, Maricica și Lențâca sunt ascultătoare, au grijă de cei mici, de Dumitru, Vasile și de mezinul Săndel, așa că vezi că nu am de ce mă plânge”. Se gândi cum, după ce l-a născut pe Săndel, înainte de a-l boteza, cucoana preoteasă Ortansa, care nu a putut să aibă copii, a îndemnat-o să i-l dea pe Săndel de suflet, arătându-i ce mari foloase ar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să-ți spună Toader Axinte, da’ el mia spus mie să-ți spun, că el nu mai avea timp, are mult de lucru...mama matale, mătușa Elena, a murit azi dimineață. Cred că a lăsat-o inima... Se îmbrățișară amândouă plângând, Ileana mai mult de jalea cumnatei sale dar și amintindu-și de mama Elena, care le-a fost o pildă de înțelepciune și purtare. Amândouă, și Maria și Ileana, cumnată-sa, au trăit la Pungești, departe de locurile unde copilăriseră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
stinsă, mai mult în șoaptă spuse: − A fost pe la noi acum vreo două sau trei săptămâni, am stat de vorbă mult cu ea. Nu mi se părea chiar atât de bolnavă încât să se piardă așa repede. Nu s-a plâns co doare ceva...tocmai își luase niște doctorii...Doamne, și când te gândești cum și-a luat rămas bun de la toți nepoții și cu câtă dragoste i-a strâns în brațe și i-a sărutat... Cumnată-sa Ileana dorea să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
încă de dimineață. Dintre cei mici Maria le-a chemat pe Maricica și Lențâca (una de zece ani iar cealaltă de opt) și le -a spus și lor vestea cea rea, cu grijă ca să nu le sperie prea tare. Fetițele plânseră și ele văzând-o pe mama lor atât de tristă și înlăcrimată. Cumnata Ileana, îndurerată și ea că a fost purtătoarea unei vești atât de triste, deschise portița și dispăru pe uliță la vale. Mama și fetele cele mici se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
primise de la maică-sa. Costache o liniști, apoi intrară în casă, întâmpinați de sora Elena Gâză și bărbatu-său Toader, care locuiau în Armășoaia și de frații Ion, Vasile, Neculai și Ghiță.Veniseră cu toții din satele unde trăiau și munceau; plângând și suspinând intrară în odaia unde mama Elena stătea întinsă în cosciug, cu mâinile împreunate pe crucea de pe piept. Plânsul Mariei izbucni năvalnic, lacrimile se scurgeau fără oprire și toți cei de fașă, chiar și bărbații, nu se putură stăpâni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-s lemne puține, că multe n-am avut niciodată. Astea leam adus cu spinarea din pădure, de la Olărie. Ne mai dau lemne și cei mai avuți, că și noi le muncim pământul când au ei nevoie. Iar tu, femeie, de ce plângi? Asta-i viața, când pleci la drum pe așa o vreme, se poate întâmpla oricui. Maria, cu lacrimi în ochi își zise în sine: „Doamne, prin ce necaz am trecut și unde am găsit ajutor...acum îl înțeleg pe Costache
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Nici nu am știut cum trece timpul, că vedeți că s-a și înserat, încheie Gheorghiță discuția, luându-și un rămas bun respectuos de la îndrăgitul fost dascăl. Capitolul XIX Frământări și acasă − Lențâca, ce-o fi având mama de tot plânge întruna? Mă uit la dânsa și văd cum îi curg lacrimi, șiroaie, da’ nu știu ce are, o doare ceva? − Ce știu eu, Săndel? Eu nu pot s-o întreb, tu știi că dumneaei mă ține că-s afurisită și rea, dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îi curg lacrimi, șiroaie, da’ nu știu ce are, o doare ceva? − Ce știu eu, Săndel? Eu nu pot s-o întreb, tu știi că dumneaei mă ține că-s afurisită și rea, dar să știi că îmi vine și mie să plâng, când văd cât e de necăjită și îngândurată. Am s-o rog pe Maricica, ea este mai îndrăzneață ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama; Era o zi blândă, de mijlocul toamnei. Cele mai multe treburi din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe care o iubea din toată inima. Era îngrijorată în mod deosebit de teama că va fi război și că feciorii ei vor lua parte îndurând mizerie, foame, boli și, ferească Dumnezeu, sar putea să-și piardă și viețile. începu să plângă încetișor până ce a adormit și a fost chinuită de vise rele, trezindu-se țipând prin somn iar Costache o liniștea, cu vorbe blânde, părându-i rău că a făcut prostia să-i povestească urâtele noutăți înainte de culcare . Dar acum era
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spre ei și își aminti de spusele lui Costache și de visele ei și o podidi din nou plânsul. Maricica se apropie de dânsa și își aminti de o poezioară pe care o învățase la școală, recitând în gând : De ce plângi, maică, de ce plângi/ îți curg p e față în broboane/ Atâtea lacrimi, să le strângi/ S -ar face mii și milioane». O întrebă simplu: − Ce s-a întâmplat, mamă, ce te doare? − Nu mă doare nimic, draga mamii; vedeți-vă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
își aminti de spusele lui Costache și de visele ei și o podidi din nou plânsul. Maricica se apropie de dânsa și își aminti de o poezioară pe care o învățase la școală, recitând în gând : De ce plângi, maică, de ce plângi/ îți curg p e față în broboane/ Atâtea lacrimi, să le strângi/ S -ar face mii și milioane». O întrebă simplu: − Ce s-a întâmplat, mamă, ce te doare? − Nu mă doare nimic, draga mamii; vedeți-vă de treburile voastre
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Nu mă doare nimic, draga mamii; vedeți-vă de treburile voastre că acuși e seară și avem o grămadă de treburi de făcut, încercă să scape Maria; − Da’ mamă, trebuie să ne spui și nouă ce s-a întâmplat de plângi atâta, mă întreabă și pe mine Lențâca și băieții, nici ei nu se pot liniști; − Mi-e greu să vă spun, dragii mamii, mi-e întunecat sufletul de atâtea neînțelesuri ce ar putea să fie deslușite de oameni mai învățați
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]