KorAP: Find »[drukola/base=vas & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1352 1353 1354 ...1379 >

34,458 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

fost pusă În această poziție Înainte de a se instaura rigor mortis. În groapa unui copil a fost descoperită o lespede de piatră despre care s-a vorbit foarte mult, pentru că În partea inferioară se găsea o adâncitură sub formă de vas Înconjurată de mici scobituri cioplite, „cupe”, dispuse grupat. Chiar dacă se respinge ideea prezenței unor ofrande sau artefacte, rămân totuși alte indicii ale unui comportament neobișnuit. Apar și alte Întrebări: ar putea fi La Ferrassie, un loc În care s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cel european arhaic și cel indo-european. Despre religia Europei arhaice nu vorbesc numai treizeci de mii de statuete, modelate sau sculptate În cele mai diferite materiale (printre care pentru prima dată aurul și arama), ci și o mare cantitate de vase ornate, obiecte liturgice, altare, modele de sanctuare, situri cu sanctuare autentice, figurate pe ceramică sau pe pereți și semne grafice convenționale simbolizând idei abstracte (ideograme). În patru milenii de viață, imaginile mitice și cultuale evoluează spre reprezentări mai naturaliste și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În interior sunt adăpostite un altar sub formă de bancă, un „tron” din teracotă de mărimea unei persoane, un cuptor, pietre de moară, stâlpi pictați și pereți colorați. Pe bancă, pe mese sau pe podea erau Împrăștiate statuete, ex voto, vase pentru arderi și vase rituale. Fără Îndoială, cultul era celebrat de unul sau mai mulți oficianți - sau poate de „zeița” Însăși? - și presupunea măcinarea și prăjirea grâului, poate și coacerea pâinii consacrate și inhalarea fumului aromatic sau Îmbătător (Sherratt, apud

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un altar sub formă de bancă, un „tron” din teracotă de mărimea unei persoane, un cuptor, pietre de moară, stâlpi pictați și pereți colorați. Pe bancă, pe mese sau pe podea erau Împrăștiate statuete, ex voto, vase pentru arderi și vase rituale. Fără Îndoială, cultul era celebrat de unul sau mai mulți oficianți - sau poate de „zeița” Însăși? - și presupunea măcinarea și prăjirea grâului, poate și coacerea pâinii consacrate și inhalarea fumului aromatic sau Îmbătător (Sherratt, apud Garwood et al., 1991

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Newgrange (Irlanda). Trecând de blocul de piatră de la intrare, cu sculpturi În formă de spirale și romburi, se ajunge la o galerie care duce În camera mortuară sprijinită pe trei arcade și Împodobită cu spirale. Pe jos se află un vas de piatră. Aici au fost incinerate cel puțin cinci persoane Îmbrăcate și Împodobite; În fiecare an, În cea mai scurtă zi a anului, soarele luminează o clipă locul În care a fost pusă cenușa. Newgrange este o colină artificială cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
construit (dolmenul, „casa mortului” făcută din lemn), peștera naturală sau mica grotă artificială, considerate Învelișuri echivalente. Sunt obișnuite și rituri ale focului și o ideologie socioreligioasă a armelor. Fenomene parțial noi și parțial religioase se constituie În „mișcarea” paneuropeană a vasului În formă de clopot (cca 2 500 Î.Hr.) și folosirea paharelor În miniatură, ambele fiind legate de rituri sociale care implicau băutul și Îmbătarea cu băuturi mai mult sau mai puțin tari. Pentru zilele noastre, ne putem gândi la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
parte subterană, oarecum analoagă hipogeului regal care conține, la fel ca acesta, ofrande variate, depozitate acolo pentru viața viitoare a mortului (alimentele sunt acum cea mai mică parte; ofrandele cuprind toată gama posesiunilor mobile, de la Îmbrăcăminte și bijuterii la paturi, vase, mobilă, unelte). La suprafață, există o parte publică unde este practicat cultul ofrandelor, care culminează cu o mare sărbătoare anuală, Sărbătoarea Văii, În timpul căreia, Amonxe "Amon" vine de la Teba pentru a vizita templele Apusului și pentru a se opri la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Hüyük, la Ierihon și În alte părți, constând În obiceiul de a Îngropa morții sub pavimentul caselor și În anumite locuri considerate „sanctuare domestice”. În ceea ce privește tratamentul rezervat cadavrelor, trebuie semnalate următoarele obiceiuri: descărnarea, adunarea resturilor În țesături, piei, Împletituri sau vase de ceramică; realizarea unor modele de capete umane, probabil ale unor membri venerați ai familiei, acoperite cu ghips și colorate. În plus, merită amintit faptul că satul mesopotamian neolitic de la Jarmo (la est de Kirkuk, În Kurdistanul irakian), datat În jurul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Aceasta prezintă forme de ceramică lucrate la roată, mai puțin Îngrijită decât celelalte, dar cu o formă geometrică bine definită; se realizează o largă răspândire a bronzului și este introdusă cărămida În locul argilei presate; se produc teracotă, plăci de argilă, vase de piatră, se folosesc pietre dure (hematite, lazurit, turcoaz) și sigilii (În nord). În ceea ce privește religia, În etapa culturală ‘Ubaid se afirmă două expresii importante: construirea de temple și folosirea statuetelor caracteristice din teracotă. Templele sunt atestate de resturile de mari

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de om; asemenea coloane erau plasate pentru protecție, la intrarea În palatele regale. Definirea acestor duhuri ca Îngeri Își găsește un sprijin valid În multe basoreliefuri neo-asiriene, unde aceste ființe sunt reprezentate cu aripi, cap uman sau acvilin, purtând un vas mic cu apă sfântă („apă binecuvântată”) pe care Îl vor sparge cu un con de pin, o ramură sau altceva de felul acesta. Mai există și alte reprezentări foarte asemănătoare. b) Demonii Ființele divine malefice sunt mult mai numeroase decât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bakûm). Mormintele (qabrum) erau mai mult sau mai puțin bogate, Îngrijite sau dotate cu diferite piese de mobilier, după cum au dovedit-o cercetările arheologice. Sunt celebre mormintele regale de la Ur (cca 2500 Î.Hr.), unde au fost găsite obiecte valoroase (vase de aur, bijuterii, harpe, țitere, diferite lucruri prețioase): din moment ce se credea că morții vor duce, chiar și după moarte, o viață potrivită cu rangul lor, toate aceste ofrande erau puse În mormintele lor ca mobilier. În aceste morminte au fost

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
popoare antice, și jertfe de animale. În general erau foarte apreciate ofrandele de hrană (carne friptă sau fiartă, pește, turte, miere, legume, fructe), băuturi (bere, vin, lapte etc.) și parfumuri. Aceste oferte erau considerate „hrana zeilor”. Ofrandele erau puse În vase, platouri, blide și alte recipiente și așezate pe mese (pășș¿ru) de lemn, trestie sau piatră, acoperite cu o față de masă, plasate În fața imaginii (statuie sau altceva) divinității. Existau oferte zilnice reglementate: patru sau numai două, În anumite cetăți și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zoomorfe, În legătură cu basorelieful de la Alaca Hüyük (secolul al XIII-lea Î.Hr.), În care regele și regina adoră un taur așezat pe un altar. O reprezentare analoagă a unui taur pe un piedestal se află pe al doilea ornament de pe vasul hitit antic descoperit la Inandik (Özgük, 1988); În acest caz, scena cuprinde și jertfirea unui taur. Aceste trăsături zoomorfe Își au originea În faza neolitică, atestată de picturile de la Çatal Hüyük și de ceramica descoperită la Hacilar; acestea mai apar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
calendar liturgic. Riturile, articulate Într-o tipologie uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături și de alte obiecte, precum vase sau statuete. Gama ceremoniilor cuprindea arderi-de-tot, sacrificii comunitare, banchete rituale, liturgii și procesiuni cu statui divine. Din punct de vedere ritual, momente deosebit de importante erau considerate răsăritul și apusul soarelui, diferențiat Într-o primă fază de declin și o a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și rituală a acestui animal, cu toate că rolul și funcția lui apar limitate la spațiul sacrificial. Rămân Încă problematice „coarnele rituale” sau „coarnele de consacrare” care Împodobesc construcțiile și care ocupă obsesiv iconografia, ornamentațiile vaselor de lut, pietrele prețioase și sigiliile, fără să găsim un răspuns exhaustiv care să nu fie o, pe cât de insistentă, pe atât de vagă, chemare la „sfera fecundității”. După descoperirea orașului neolitic de la Çatal Hüyük, În Anatolia, unde taurul trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
spații sau curți ce se deschideau În interiorul lor, la Cnossos, ca și la Phaistos sau la Mallia, cercetătorii au vrut să vadă spații destinate desfășurării unor exerciții acrobatice, realizate pe tauri În fugă, de către tineri atleți reprezentați pe fresce, pe vase și pe sigilii. Însă asemenea spații ar fi putut fi și locuri destinate unor reprezentări sau ceremonii publice, un fel de teatre primitive și, de asemenea, sedii ale Întrunirilor publice ale unei colectivități care Își avea centrul de interes În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne este furnizată, de sarcofagul de la Hagia Triada. Pe o latură sunt reprezentate niște femei În procesiune, urmate de o femeie care cântă din liră, femei ce poartă vase al căror conținut Îl varsă Într-un vas mare așezat Între doi pilaștri ce se termină În partea de sus cu obișnuitele securi cu două tăișuri, pe care sunt așezate păsări. În sensul opus se mișcă niște bărbați care țin

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a unui rit sacrifical ne este furnizată, de sarcofagul de la Hagia Triada. Pe o latură sunt reprezentate niște femei În procesiune, urmate de o femeie care cântă din liră, femei ce poartă vase al căror conținut Îl varsă Într-un vas mare așezat Între doi pilaștri ce se termină În partea de sus cu obișnuitele securi cu două tăișuri, pe care sunt așezate păsări. În sensul opus se mișcă niște bărbați care țin În brațe animale. Pe cealaltă latură, un cortegiu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
altarului apare un pilastru având implantată o secure cu două tăișuri pe care este așezată o pasăre. Centrul scenei este ocupat de un taur mare, deja Înjunghiat și legat strâns de o masă, surprins În timp ce sângele său picură Într-un vas. Sunt elementele care vor caracteriza ulterior sacrificarea boului În lumea greacă. Descoperiri recente au adus Însă la lumină și un tip de sacrificiu pe care civilizația greacă l-a Înlăturat și exilat În spațiul mitului: sacrificiul uman. Cadavrul tânărului găsit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care era reprezentat, imagine a străinului cu identitate nesigură, Dionysos este schimbător și metamorfic, când tânăr cu părul blond sau negru, când adult și cu barbă, așa cum Îl reprezintă măștile În lut ars sau În marmură, ori imaginile de pe numeroase vase atice, până la asumarea unor forme animale. El este și zeul excesului, amenințare constantă a pierderii identității, a Întoarcerii În lumea non-culturii și prezență neliniștitoare căreia Îi este Încredințată misiunea de a pune periodic În discuție echilibrul lumii umane. El mediază

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fost Într-adevăr reconstruite mulțumită unei munci complexe și sistematice de filologie arheologică și epigrafico-lingvistică ce a prelucrat date provenind din săpăturile făcute În sanctuare, așezări și morminte, date iconografice desprinse din reprezentări care țin de decorațiunile de pe temple, fresce, vase, candelabre, oglinzi și lăzi În care se păstrau obiectele votive, dar și date epigrafice și arheologice relative la obiecte votive și la materiale atât de uz sacru, cât și cotidian. Într-o asemenea reconstruire, un spațiu vast a fost acordat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rare sunt miturile cunoscute doar pe cale iconografică, cum este acela al unei lupte Între zeul Înarmat Laranxe "Laran" și Cels clanxe "Cels clan", „Fiul lui Celxe "Cel"-Tellus”, sau cel care o surprinde pe Menervaxe "Menerva" În timp ce cufundă Într-un vas copilul Marisxe "Maris" husrnanaxe "Maris husrnana" („Marsxe "Mars" infantilis”?) În prezența lui Turanxe "Turan" și a altor doi copii, numiți Leinqxe "Leinè" și Maris Qalnaxe "Èalna" („Mars iuvenilis”?): despre semnificația unor asemenea scene nu ne sunt Îngăduite altceva decât niște

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rezultă din Împrumuturile care privesc domeniul armelor, al construcțiilor edilitare, al țesăturilor și al agriculturii. Peruzzi consideră drept Împrumuturi miceniene următoarele vocabule, pentru care se exclude faptul că provin de la coloniștii greci Începând cu veacul al VIII-lea: buca: un vas, poate „cap de bou”, cf. micenianul qu-o-ka-ra; capis: un vas folosit În special de către pontifices, cf. micenianul ka-pa-ra; februum: mijloc de purificare, cf. grecescul sphedròn; fides: instrument cu corzi, cf. grecescul sphides; tubus, tuba: instrument de suflat, cf. grecescul stypos

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al țesăturilor și al agriculturii. Peruzzi consideră drept Împrumuturi miceniene următoarele vocabule, pentru care se exclude faptul că provin de la coloniștii greci Începând cu veacul al VIII-lea: buca: un vas, poate „cap de bou”, cf. micenianul qu-o-ka-ra; capis: un vas folosit În special de către pontifices, cf. micenianul ka-pa-ra; februum: mijloc de purificare, cf. grecescul sphedròn; fides: instrument cu corzi, cf. grecescul sphides; tubus, tuba: instrument de suflat, cf. grecescul stypos, stype; Via Potaxe "Via Pota": divinitate (singular și plural) de la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tuba: instrument de suflat, cf. grecescul stypos, stype; Via Potaxe "Via Pota": divinitate (singular și plural) de la Roma, cf. micenianul *woikos potnias*, „casa stăpânei”: prin etimologia populară expresia a fost pusă În legătură cu Victoriaxe "Victoria". Conform opiniei lui Peruzzi, numele de vase ar putea fi mărturia unor libații, instrumentele de suflat de purificare s-ar referi la sărbătorile tubilustrium (23 martie și 23 mai) și la lupercalia (15 februarie). Prin tubilustria se indică un tip de lustrație „care vine din cetatea Pallanteum

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]