34,049 matches
-
bătrâna savantă care ocrotește pe medicul protestatar ce-și părăsește profesiunea pentru a nu face concesii; scriitoarea amatoare, îndrăgită de har, care-și distruge opera scrisă pentru a fi cunoscută de un singur cititor; naratoarea însăși, cu inteligența ei mereu vie și refuzul ironic al oricărui patetism. D. are darul conturării unui personaj dintr-un gest și o replică, o scriitură alertă și o știință a construcției care ar fi trebuit să-i asigure în fața criticii literare un loc mai însemnat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
limba literară să fie deosebită din punct de vedere cantitativ de diferitele stiluri obișnuite ale limbii. Ea exploatează resursele limbii mult mai deliberat și mai sistematic în opera unui poet subiectiv găsim exprimată o "personalitate" .mult mai închegată și mai vie decât cea a persoanelor pe care le întâlnim în viața de toate zilele. Unele tipuri de poezie vor folosi în mod absolut intenționat paradoxul, ambiguitatea, schimbarea contextuală a înțelesului și chiar și asocierea ilogică a unor categorii gramaticale cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
scrisă există o continuitate care n-a fost niciodată întreruptă. 77 Spre paguba lor, cercetătorii literaturilor europene moderne au neglijat aceste probleme, în vreme ce istoricii literari din țările slave și scandinave, unde folclorul este încă - sau a fost până de curând - viu, s-au ocupat mult mai mult de aceste studii.( b) Dar "literatura comparată" este departe de a fi termenul cel mai potrivit pentru a desemna studiul literaturii orale. Un alt sens limitează literatura "comparată" la studiul relațiilor dintre două sau
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și cu dramele familiilor de marinari. T. se dedică și experiențelor dramaturgice, piesele fiind adesea conectate prin fire tematice de mediul portuar (Omul din cerc, Mare amară) sau pur și simplu de drame umane (Tata nu mai e ministru, Nici viu, nici mort, Transplant). În Omul din cerc, una din reușitele autoarei (prima versiune, difuzată radiofonic, în regia lui Dan Puican, în 1998, este reluată la Teatrul Național din Iași, în regia lui Ovidiu Lazăr, în 2001), un cuplu condamnat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
i se adaugă aluziile, citatele cele mai diverse, o parte menționate anterior. "Acumularea enunțărilor de subiecte posibile, de crochiuri, copii, desene după publicațiile cele mai diverse de relatări de călătorie ilustrate până la planșele obținute din atlasele zoologice studii după modelul viu, amintiri de peisaje servesc unei arte compozite și cu atât mai derutantă cu cât amalgamează, și în ceea ce privește tehnica picturală, referințele cele mai diverse: citări din Mantegna, culoare venețiană, ceruri de Corot, energie romantică inspirată de Delacroix ... În sânul operei vor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coșmar erotic într-un infern vâscos"102. Victima este predată forței justițiare a cărei expresie este monstruozitatea. Pedeapsa s-a transformat în tortură, iar această tortură privează "inculpatul" de orice apărare. Aspectul uterin al monstrului evocă înghițirea victimei devorată de vie; cele trei furii, eriniile Alecto, Megara și Tisiphone prezidează la împlinirea pedepsei. Cele trei au aspectul unor femei din societatea vieneză, însă pictorul joacă pe această ambiguitate a asocierii lor cu figurile mitologice. Extrase din spațiul mitologiei grecești, cele trei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu privire la creația artistică, ce-l pune pe artist în directă legătură cu "la race, le millieu, le moment": "el are un suflet, sufletul pe care i-l dă rasa sa, patria sa, locul său, strămoșii săi", "el este o claviatură vie și sensibilă"104. Cât despre Taine, acesta "s-a consacrat definirii acestor originalități etnice pe care le explică prin intermediul locului, a rasei și a epocii, teorii îndeajuns de cunoscute pentru a nu ne opri îndelung asupra lor"105. Naționalitatea în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în 1860 la București și se mutase în Franța, la Paris, în 1893, unde a devenit cunoscut pentru afișele sale, o parte făcând reclamă ciclismului, dar și ca ilustrator pentru reviste ca Vanity Fair, Plume, Cocorico, Frou Frou, Sans Gene, Vie en rose etc. Complet deziteresat de întoarcerea în România după cariera pariziană, Pal avea să emigreze în America, fiind înregistrat ulterior ca artist american. Bachelin oferă un alt exemplu în măsură să creeze emulație, școala artistică poloneză, printre primele din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Oedip la care lucrase în anii 1921- 1931 a avut loc la Paris pe 13 martie 1936, avându-l ca libretist pe Edmond Fleg. Folclorul devine echivalentul prestigios al mitologiei greco-latine, având în plus avantajul de a fi o cultură vie în măsură să ofere o amprentă identitară culturii moderne. Arta simbolistă românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea bagajului mitologic greco-latin de întrebuințare cultă, un fel de lingua franca a artei plastice de la clasicism la simbolism, a bagajului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ea mai ales nu le uită, cum singur domnul Ștefan Popescu a avut ideea, figurile nemuritoare ale tradițiilor populare. Nu lor le-a împrumutat Grecia tipurile nemuritoare ale zeilor și eroilor săi? Folclorul este el altceva decât o mitologie încă vie, o sursă de inspirație inepuizabilă, unde arta nu are decât să se adape?"212. Nicolae Vermont abordează la rândul lui subiectele mitologice, însă și în cazul său devine sesizabilă o nuanțare în sens simbolist a academismului, atât al temei, cât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a tensiunii acestei întâlniri rezidă din efectul de siluetă pe care-l crează pictorul. Ambele personaje sunt îmbrăcate în alb, creând o luminozitate mai puternică, menită să reflecte o decorporalizare, o expresie auratică a corpului trasnformat în lumină în raport cu cromatismul viu al decorului. În relieful coloristic al decorului, cele două figuri dobândesc un aer de imaterialitate; tehnic, basorelieful culorii puse cu cuțitul crează impresia de umbre ale siluetelor lipite de pânză și pe cale să se dizolve în lumină. Un al doilea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revela cubicul trupesc. Tot nesculptural conceput e chipul lui Macedonski, fiindcă nu are nicio fațadă: apogeu al vizibilității (...)"317. O serie de lucrări de asemenea simboliste, precum Que faire, que dire... ô, mon rêve sau Ténébreusement nous entrons dans la vie sans être préparés. L'allure îndreptățesc observația lui Șirato privitoare la relația sculpturii simboliste cu literatura, relație sesizată pe un alt palier și de Adriana Șotropa "Titlurile indică explicit apartenența operelor la un repertoriu simbolist sugestia misterului, a angoasei, tristețea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transmite vibrația afectului, ochii sunt închiși pentru a fixa și reține imaginea interioară și pentru a bloca bruiajul exterior. În același timp, acest corp contorsionat, penitent, îmbrăcat într-o rochie cenușie, care face contrast cu fundalul cu o cromatică intensă, vie, pare străbătut de un frison care, sugerat expresiv, creează o tensiune suplimentară. Pictorul a fost atent la tensiunile dintre prim plan și fundal, la schimbul de pase magnetice care se instalează cu intrarea în cadru a acestui personaj feminin. Ipolit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o administrație grecească fidelizată pecuniar, selectată dintre membrii negustorilor cu dare de mână a unui cartier grecesc al Istambulului, numit Fanar. Loghi vizează mai puțin acest eteroclit greco-bizantin, cât imaginea ideală a unei Grecii, răsfrântă pitoresc într-un cromatism viu, senzual. Karnabatt vede în peisajele lui Loghi reflexe onirice și cultul artei, adică un evazionism cu deschidere spre depărtări, cu mirajul Orientului și estetismul dublat de mister, care învăluie viziunile sale solare. Poetul delicat și sensibil care domină în Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pallady, elevul lui Gustave Moreau, Loghi se detașează până la un punct de sub influența maestrului său, Von Stück, aducându-i însă omagiul. Pictura sa se "încălzește" treptat ca tonalitate, dar și tematic, de la atmosfera sumbru-întunecată a nordului, la eclerajul mediteraneean, solar, viu. Ceea ce trece drept artificial în pictura lui Loghi, derivat uneori până la Kitsch și evidențiabil numaidecât în portret, constituie un aliaj imperfect dintre decorativismul Jugendstil cu pictura unei état d'âme simboliste. De asemenea, aceeași artificialitate a feeriilor sale, care fac
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
venită în special dinspre Franța, Germania și Anglia. Dincolo de accepțiile riguros estetice, putem vorbi de un Zeitgeist, reprezentat de spiritul secesionist, caracteristic pentru fin de siècle, nu numai în țări ca Franța, unde exercițiul contestatar în artă era mult mai viu, făcând parte dintr-o tradiție culturală a contestării fertile a vechilor și noilor estetici sau curente, dar și în marile centre urbane incorporate Imperiului Austro-Ungar, începând cu Viena, unde nota conservatoare în artă era mult mai pronunțată. Spargerea unor canoane
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fel de conciliabul pentru o severă judecată a acestei din urmă cuceriri care echivalează cu un sacrilegiu, precum în gravurile lui Félicien Rops. Ca și în cazul lui Dorian Gray, se petrece transferul magic, malefic, de la imagine-spectru-simulacru la ceea ce este viu, persoana empirică, ce se încarcă pe loc cu întregul lest de culpabilitate. Tânărul devine peste noapte bătrân. Metamorfoza are loc prin intermediul acestei intercesoare stranii, emblemă a decadenței, evreica Salomeea, un avatar nu doar al frumoasei fiice a Herodiadei, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau a rănii rezultate din decapitare. Salomeea încearcă să însuflețească printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de reflexul pielii ei. Și într-un caz și în celălalt, avem o încercare de sens opus reificării viului în specii relevante sub raport estetic, și anume vivificarea inanimatului, care corespunde relecturii decadente a mitului lui Pygmalion. Artificial, gestul Salomeii secularizează sub forma patologiei sacrilegiul provocării unei interdicții, construită în jurul intangibilității ființei complet dedicate a sfântului care se reflectă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
De efect este ultimul "e", litera fiind transcrisă cu caracterul grecesc corespunzător, "Є", sugestie a originii orientale a nimfetei. Caligrafierea numelui, ductul stilistic al literelor, amplifică forța de sugestie a unei scriituri senzuale, pe care linia corpului o preia. "Coloritul viu și simpatic analizează, cu o măiestrie rară, expresivitatea unei lucrări ponderoase (cum e Salomé (180)) în care eroina lui Wilde (sic) ne apare povestind, cu un singur gest (pe care l-a prins artistul cu o așa de fericită inspirație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ochii închiși, ochii reginei sunt larg deschiși. Ea pare să fie deplin conștientă de greutatea actului tocmai împlinit, al cărui instrument a fost fiica ei. Dacă veșmântul Salomeei are o sobrietate nu lipsită de eleganță, cel al Herodiadei este mai viu. Pe fondul alb al pânzei care o acoperă asemeni unui sari, se află flori. Chipul ei are ceva din hieratismul mut al tahitiencelor lui Gauguin, un chip hindus de divinitate crudă și impenetrabilă. Sub talgerul pe care se află capul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creând multe spații care s-o adăpostească, fiind doar o extensie a corpului; conform filosofiei lui Swedenborg, corpul nu este decât un proces, o prelungire a sufletului""564. Casa cu care Marius o identifică nu este doar locuită, ci este vie, animism speculativ care induce o serie de suprapuneri ale afectelor transpuse la nivelul arhitecturii, decorațiunilor interioare etc., fiecare element configurând o "personalitate" imobiliară. Într-un astfel de suflet ordonat, așa cum viața o arată mereu, se stabilesc singure tot felul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În volumul său de poezii, Domnia tăcerii (1891), în partea intitulată "Viața camerelor", Georges Rodenbach prezintă viziunea sa animistă asupra interioarelor. "Les chambres, qu'on croirait d'inanimés décors,-Apparat de silence aux étoffes inertes / Ont cependant une âme, une vie aussi certes, / Une voix close aux influences du dehors / Qui répand leur pensée en halos de sourdines... / [...] Chambres pleines de songe! Elles vivent vraiment / En de rêves plus beaux que la vie ambiante"568. Belgianul Herny van de Velde, pictor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afle și într-o altă zonă, cu propriul ei exotism: curțile vechilor nobili spanioli în insula Malorca, pe care artista le vizitase cu o încântare pe care o transmite și în cartea sa de memorii. "Păsările de toate mărimile și viu colorate cântau printre crengile arborilor, legănându-se în vântișorul plin de miresme al țărilor sudice. Palmieri și cactuși se împerecheau cu statui și reliefuri în piatră. Ferige uriașe se împleticeau sub pașii noștri și se urcau pe zidurile palatului prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prefață și antologie de Petre Oprea, cu un cuvânt înainte de Petru Comarnescu, Editura Meridiane, București, 1967. Di Stefano, Eva: Gustav Klimt. L'Oro della Seduzione, Giunti, Firenze, 2006. Șorban, Raoul: Theodor Pallady, Meridiane, București, 1968. Thévenin, Léon: Cécile Coutesco-Storck. Sa vie et son oeuvre, Éditions des Quatre Chemins, Paris, 1932. Thomas, Julia (editor): Reading Images, Palgrave, 2001. Tuffelli, Nicole: 19th Century French Art 1848-1905, translator Gearóid Cronin, Chambers Harrap Publishers 2004. Tzigara-Samurcaș, Alexandru: "Esquisse sur l'Art Roumain", în Les Annales
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Editura Anima, București, 1992, p. 13. 523 Faptul nu este deocamdată atestat documentar, iar cercetările întreprinse în acest sens de Bălăceanu-Stolnici nu au dus la un rezultat pozitiv. 524 Serafina Brukner, op. cit., p. 14. 525 Léon Thévenin, Cécile Coutesco-Storck. Sa vie et son oeuvre, Éditions des Quatre Chemins, Paris, 1932, pp. 30-31. 526 Ibidem, p. 233. 527 Serafina Brukner, Cecilia Cuțescu-Storck, Editura Anima, București, 1992, p. 11. 528 Léon Thévenin, op. cit., p. 31 (comentariul apare în nota de subsol, însă este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]