36,294 matches
-
nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În componență regiunii respective a fost înființat și raionul Tatarbunar, cu reședința în localitatea omonima. Lichidarea Republicii Democratice Moldova, adică „Unirea” de la 27 martie 1918 a fost o operațiune a Armatei Române, care în perioada 3 ianuarie - 27 martie 1918 a năvălit
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
de nemulțumiți”; - „actul unirii din 27 martie, votat de Sfatul Țării se datoreaza într-o mare măsură acțiunii armatei române”... (Revista Magazin istoric. Basarabia, București, 2007, pag. 56-62) În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componență României. În anul 1944, URSS a reocupat cele trei teritorii anexate în urmă ultimatumului din 26 iunie 1940, iar sudul Basarabiei a fost integrat în componență RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, cănd Basarabia
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
pag. 56-62) În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componență României. În anul 1944, URSS a reocupat cele trei teritorii anexate în urmă ultimatumului din 26 iunie 1940, iar sudul Basarabiei a fost integrat în componență RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, cănd Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Raionul Tatarbunar a
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
este o formație de death metal din Ludwigsburg, Germania. Solistul , Alex Krull, este soțul cunoscutei Liv Kristine (Liv Kristine Espenæs Krull), fosta vocalistă a trupei Theatre Of Tragedy, actualmente la Leaves' Eyes. De altfel, componența actuală a Atrocity este identică cu cea a Leaves' Eyes. Trupa a fost înființată în 1985 și a înregistrat primul demo, "Instigators", în 1988. În același an a apărut E.P.-ul "Blue Blood" la casa de discuri Nuclear Blast. În
Atrocity () [Corola-website/Science/309457_a_310786]
-
sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte. El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în ), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor "Sarrasine", "Gobseck", sub titlul "Scènes de la vie privée
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
Este, de asemenea, primul român al scriitorului de origine indiană Salman Rushdie, cel care a făcut anagramarea. În sala mică de repetiții a Clubului Cultural Observator din Cluj-Napoca repeta mai multe trupe, printre care și "Revers". La sfârșitul lui 2004, componența trupei Revers se modifică prin plecarea toboșarului Ionuț Sandu și a vocalistului Sorin Bularca. Cei trei rămași, Vali Rauca, Criști Csapo și Paul Pătraș se regrupează, îi cooptează pe Bogdan Mezofi la voce și pe Dorin Țifrea la clape, și
Grimus () [Corola-website/Science/309520_a_310849]
-
18,411 km² și o populație de 3.793 locuitori (2002). Comuna Lipnița este așezată într-o zonă deluroasă, cu relief de podiș caracteristic platformei Dobrogei dunărene. Rețeaua hidrografică a comunei este reprezentată de fluviul Dunărea și lacul Iarmac. În componența comunei sunt șapte sate: Lipnița - satul de reședință, Canlia, Carvăn, Coslugea, Cuiugiuc, Goruni și Izvoarele. Față de reședinta comunei, celelalte localități componente se găsesc la o distanță cuprinsă între 5 km (satul Goruni) și 16 km (satul Cuiugiuc). Drumul național Ostrov
Comuna Lipnița, Constanța () [Corola-website/Science/310375_a_311704]
-
1880. Astfel, Dobrogea este împărțită în 8 plăși, 6 comune urbane și 94 de comune rurale. Topraisar aparținea plășii Mangalia, cu reședința la Mangalia. După alegerile din anul 1880 s-a format primul consiliu local al comunei care avea în componență pe: Gecai Curt Agi, Beghe Osman, Hagi Mola Omer, Gelil Zidula, Ismail Muedin - aleși, Bari Abduraman, Nicolae Sufianu - numiți. Primul primar ales al comunei a fost Hagi Mola Omer. Administrația localității Topraisar a făcut întotdeauna eforturi considerabile pentru a se
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
RGT se clasează pe locul secund, după SzSE din Subotica (oraș aflat pe teritoriul Voivodinei de astăzi), jocul direct încheindu-se nedecis (1-1). În 1910 CAT câștigă campionatul Ungariei de Sud în 1910. Un an mai târziu echipa are în componență chiar și un jucător englez, Evans. În 1912, CAT învinge Selecționata Serbiei atât la Timișoara, cât și la Belgrad (cu același scor, 3-2), iar în 1913 susține una dintre partidele celebre ale timpului, fiind învinsă la Timișoara, cu 3-1, de
Clubul Atletic Timișoara () [Corola-website/Science/310424_a_311753]
-
schimbări teritoriale au schimbat practic definitiv rezultatelel războiului polono-sovietic din 1919-1920. Foste orașe poloneze precum L'vovul au trecut sub controlul URSS și al Ucrainei sovietice. Basarabia și Bucovina de nord, părți ale Regatului României, au fost trecute definitiv în componența URSS-ului. În cea mai mare parte a Basarabiei a fost proclamată RSS Moldovenească, iar Bucovina de nord și Bugeacul au trecut în componența Ucrainei. În teritoriile românești ocupate de URSS s-a trecut la sovietizarea și rusificarea populației băștinașe
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
Ucrainei sovietice. Basarabia și Bucovina de nord, părți ale Regatului României, au fost trecute definitiv în componența URSS-ului. În cea mai mare parte a Basarabiei a fost proclamată RSS Moldovenească, iar Bucovina de nord și Bugeacul au trecut în componența Ucrainei. În teritoriile românești ocupate de URSS s-a trecut la sovietizarea și rusificarea populației băștinașe. Germania a plătit reparații de război către Regatul Unit, Franța și Uniunea Sovietică, în principal prin demontarea și exportarea unor fabrici întregi, dar și
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
Brezoaia, Cămărașu, Căscioarele și Drugăneasca, cu 1322 de locuitori ce trăiau în 324 de case. În comuna Brezoaia funcționau 3 biserici, la Brezoaia, Cămărașu și Drugăneasca, precum și o școală mixtă construită în 1886. În 1925, comuna comuna Brezoaia avea aceeași componență, era tot în județul Ilfov și avea o populație de 2727 locuitori. Comuna Brezoaiele era inclusă în plasa Ghergani din județul Dâmbovița și era formată din cătunele Brezoaia-Brăiloiu și Brezoaia-Clucora, cu 1867 de locuitori. În 1950, cele două comune au
Comuna Brezoaele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310477_a_311806]
-
a rămas singurul reprezentant al evreilor în legislativul României. A participat în anul 1923 la ceremonia încoronării regelui Ferdinand I al României. El a îndeplinit pentru o perioadă și funcția de primar al municipiului Chișinău, atunci când Basarabia a revenit în componența României. El a protestat în Senat împotriva exceselor antisemite. La propunerea ministrului de interne Octavian Goga, Senatul a votat în unanimitate să nu includă cuvântul rabinului Tsirelson în jurnalul oficial al dezbaterilor. Dezgustat, bătrânul conducător evreu a părăsit clădirea Senatului
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
o școală mixtă cu 64 de elevi (dintre care 26 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Buturugeni-Prisiceni în plasa Domnești a aceluiași județ, având 1793 de locuitori în aceleași sate; și comuna Gâstești-Români cu numele de "Gâstești", având în componență doar satul de reședință. În 1950, comunele au fost arondate plășii Mihăilești și apoi (după 1952) plășii Videle din regiunea București, iar satele Plopi, Prisiceni și Saxoni au fost în timp desființate și comasate cu satul Buturugeni. Satele Gâstești și
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
Redeșteptare"). Este ales deputat al Parlamentului în iunie 1848. A pierdut în alegerile din ianuarie 1849, dar în martie același an, recuperează locul în Parlament și îl menține până la moarte. În 1850, după un discurs în favoarea legilor Siccardi intră în componența cabinetului d'Azeglio ca ministru al Agriculturii, Comerțului și Marinei. În 1851 completează controlul său asupra vieții economice în Italia cu adăugarea la competențele sale a Finanțelor. În 1852, împreună cu Urbano Rattazzi, principalul exponent al stângii liberale, dă naștere unei
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
1434 de voturi „pentru” și 44 „împotrivă”, 50 fiind anulate. În vara anului 2012, în contextul modificării majorității politice din Parlament, când mai mulți membri ai partidului de la guvernare PDL au trecut în alte partide (în special în partidele din componența USL), Vasile Blaga (PDL) a fost revocat din funcția de președinte al Senatului. Prin vot parlamentar, Crin Antonescu a fost ales în locul lui Blaga la conducerea camerei superioare a Parlamentului. În urma alegerilor parlamentare din 2012, este reconfirmat în funcția de
Crin Antonescu () [Corola-website/Science/304937_a_306266]
-
mai puțin regiunea Białystok) au fost definitiv anexate, iar locuitorii de etnie poloneză au fost în cea mai mare parte expulzați. În zilele noastre, aceste teritorii fac parte din Belarus, Ucraina și Lituania. În schimb, Polonia a primit teritorii din componența Germaniei interbelice, așa numitele teritorii redobândite: Pomerania, Silezia și Brandenburg de la est de Linia Oder-Neisse, plus jumătatea sudică a Prusiei Răsăritene. Din aceste teritorii au fost expulzate mai multe milioane de germani, locul lor fiind luat de polonezii expulzați la
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Ianca. Comuna Ionești-Berlești avea reședința în satul Berlești începând din 1840; ea avea o populație de 244 de locuitori; aici funcționau o moară de vânt și o școală mixtă cu 16 elevi, dintre care 2 fete. Comuna Perișoru avea în componență satele Perișoru, Plopu, Oprișenești și Jipești, cu 1164 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 61 de elevi înființată în 1852 și o biserică ortodoxă construită în 1854 de locuitori. În 1925, comuna Ianca avea în componență doar
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
în componență satele Perișoru, Plopu, Oprișenești și Jipești, cu 1164 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 61 de elevi înființată în 1852 și o biserică ortodoxă construită în 1854 de locuitori. În 1925, comuna Ianca avea în componență doar satul Ianca, cu 2545 de locuitori, fiind în continuare reședința plășii Ianca. Comuna Perișoru era în aceeași plasă și avea satele Berlești, Oprișenești, Perișoru, Plopu Nou și cătunul Plopu Vechi, cu 2556 locuitori, comuna Ionești-Berlești fiind desființată. În 1950
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
au fost arondate raionului Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna Perișoru (care între timp își schimbase numele în Plopu) a fost desființată și inclusă în comuna Ianca, comună arondată din nou județului Brăila, reînființat. Comuna a căpătat atunci actuala componență a orașului În 1989, comuna Ianca a fost declarată oraș. Trei obiective din orașul Ianca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente memoriale sau funerare. Primul sunt crucile de
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
anului 1916, pe perioada Primului Război Mondial, orașul este pierdut și recucerit de trei ori de către armata română, în cinstea eroilor existând un monument pe vârful Tulișa. După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele orașului se schimbă în Uricani, iar în componența acestuia intră și satele vecine Câmpu lui Neag și Valea de Brazi. Odată cu sfârșitul celei de a doua conflagrații mondiale și cu instalarea noului regim comunist se amplifică procesul de exploatare a cărbunelui superior. Astfel, în 1947 se deschide prima
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
reședința), și din satele Bâsca Rozilei, Chirlești, Curmătura, Lunca Priporului, Mlăjet, Nehoiașu, Păltineni, Stănila și Vinețișu. Este situat în zona montană a județului, pe cursul superior al râului Buzău. Are o populație de locuitori (2011). În afara centrului urban Nehoiu, din componența unității administrative fac parte satele: Vinețișu, Bâsca Rozilei, Lunca Priporului , Stănila, Chirlești, Curmătura, Mlăjet, Nehoiașu, Păltineni. Accesul către oraș se realizează pe DN 10 și pe calea ferată Buzău-Nehoiașu. Prelucrarea lemnului este activitatea economică de bază a orașului, dezvoltarea turismului
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
trăiau în 588 de case. În comună funcționau 2 mori, un făcău, o școală cu 30 de elevi și 4 biserici ortodoxe la Mlăjetu, Stănila, Valea Lupului și Valea Sibiciului. În 1925, cele trei comune își păstraseră în mare parte componența, erau arondate aceleiași plăși Buzău și aveau respectiv 2620 de locuitori (Păltineni), 1840 de locuitori (Mlăjetu) și 4028 de locuitori (Nehoiașu). Comuna Nehoiu a apărut în 1931, când s-a separat de comuna Păltineni: Nehoiu avea localitățile Albinari, Bâdârlegiu Mic
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
1968, reorganizarea administrativ-teritorială a dus la desființarea comunelor Mlăjetu, Nehoiașu (zona rămasă după despărțirea comunei Siriu) și Păltineni, incluse (cu excepția câtorva localități din sud) în comuna Păltineni (care și-a luat atunci numele de "Nehoiu"). Comuna Nehoiu a căpătat astfel componența actuală și a fost arondată județului Buzău, reînființat. Comuna Nehoiu a fost declarată oraș în 1989. Principalul motor al activității economice locale este uzina de transformare a lemnului situată în centrul orașului. Fabrica a fost înființată cu capital austriac la
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
și după 1800, când continuă să ia amploare. Într-un document de la 1810, Catagrafia cerută de Mitropolitul Ignatie, găsim menționate satele care alcătuiau comuna Găești și numărul lor de locuitori. Pe atunci Găeștiul începuse să devină localitate urbană. Avea în componență satul Catanele alcătuit din 74 de case și care avea 282 de locuitori, 113 bărbați si 149 femei. Apoi se vorbește de satul Găeștii de Sus care avea 128 de case si 699 locuitori din care 346 bărbați si 353
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]