37,317 matches
-
rănit la mâna dreaptă și era aproape vindecat. Numai că stând în tranșee pe timp friguros, fără echipament mai gros, răcise la plămâni și era internat într-un spital din Chilia Nouă. Maria la auzul acestei vești a început să plângă de nu se mai putea opri iar copiii, nici ei nu se puteau stăpâni văzându-i pe cei mari atât de îngrijorați de soarta fratelui lor mai mare, Gheorghiță la care țineau foarte mult, mai ales că acesta le cânta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nici ei nu se puteau stăpâni văzându-i pe cei mari atât de îngrijorați de soarta fratelui lor mai mare, Gheorghiță la care țineau foarte mult, mai ales că acesta le cânta adeseori din vioară pe vremea când era acasă . − Plângi, Marie și ușurează-ți sufletul...și voi copii, plângeți gândindu-vă la fratele vostru drag... Se gândi apoi la soarta lor de țărani nevoiți să trudească zi și noapte ca să poată să ducă un trai modest și plin de lipsuri
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cei mari atât de îngrijorați de soarta fratelui lor mai mare, Gheorghiță la care țineau foarte mult, mai ales că acesta le cânta adeseori din vioară pe vremea când era acasă . − Plângi, Marie și ușurează-ți sufletul...și voi copii, plângeți gândindu-vă la fratele vostru drag... Se gândi apoi la soarta lor de țărani nevoiți să trudească zi și noapte ca să poată să ducă un trai modest și plin de lipsuri. „Cu ce m-am ales după atâția ani de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fără hrană, pe care i-am hrănit noi, dându-le lapte de vacă, cu biberonul de i-am scos la liman. Pentru păsările și animalele luate nu au dat nici un ban despăgubire, așa cum făceau nemții. Nici naveai cui să te plângi, primarul și jandarmii erau refugiați iar preotul și învățătorii erau și ei plecați. Mama, care acum era mai în vârstă, s-a dus la mai marele lor și s-a plâns, iar acesta i-a spus printr-un tălmaci „ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
despăgubire, așa cum făceau nemții. Nici naveai cui să te plângi, primarul și jandarmii erau refugiați iar preotul și învățătorii erau și ei plecați. Mama, care acum era mai în vârstă, s-a dus la mai marele lor și s-a plâns, iar acesta i-a spus printr-un tălmaci „ce vreți, e război, soldații trebuie să mănânce până ce ne vor aduce și nouă provizii”. Peste vreo trei zile au împușcat cocoșul care scăpase în prima zi și, minune, iau dat mamei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a mai rezistat și a plecat și el pe urmele fiului. La îndoita înmormântare, toată lumea a fost martoră la purtarea acelei asistente medicale, Clara Ionescu, ce fusese prietena lui Dumitru: a venit îmbrăcată în mare doliu și cu părul despletit, plângând cu mare jale pe prietenul plecat spre ceruri, Nu numai Maria și surorile lui Dumitru au rămas mirate de purtarea ei ci și pungeștenii care nu-și puteau închipui că această fată l-a iubit atât de puternic pe tânărul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de la Mărăști, Mărășești și Oituz spre salvarea țării, aflată în grea cumpănă. Mama îmi povestea că tunurile bubuiau ziua și noaptea în așa fel că, în satul copilăriei mele ușile caselor se deschideau din această cauză, iar eu, copilul mic, plângeam de spaima ce cuprinsese lumea din jurul meu. În război tata, soldat într-o unitate de geniu fusese de câteva ori îngropat de obuze, dar a scăpat nevătămat, după ce trecuse prin infernul luptelor de la Turtucaia. Așa i-a fost dat să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trimis în concediu până la 1 august. Revin cu soția la Priponeștii mei, în care stăruia îngrijorarea maximă, mai ales a celor peste două sute de familii, care aveau măcar un ostaș sub arme. Amândoi frații eram militari. La vederea mea, mama plânge de bucurie că are măcar unul din băieți acasă... Numai mamă să nu fii în asemenea momente! Pe șoseaua Tecuci-Bârlad de lângă satul meu treceau mereu trupe și materiale pentru front. Discut cu tata despre soarta războiului. El are părerea lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
el avea presimțirea fatală a dispariției - și după o săptămână cădea în luptele de la Țiganca, peste Prut! De atunci, de câte ori trec pe lângă această biserică, mă uit țintă la locul în care l-am văzut ultima oară! Sărmana lui mamă! A plâns 23 de ani după soțul mort în primul război, urmând să plângă până la sfârșitul vieții pe unicul ei fiu... Tot cam atunci, aud că fratele meu Nicolae trece cu unitatea lui de grăniceri spre Prut. L-am ajuns la Murgeni
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
luptele de la Țiganca, peste Prut! De atunci, de câte ori trec pe lângă această biserică, mă uit țintă la locul în care l-am văzut ultima oară! Sărmana lui mamă! A plâns 23 de ani după soțul mort în primul război, urmând să plângă până la sfârșitul vieții pe unicul ei fiu... Tot cam atunci, aud că fratele meu Nicolae trece cu unitatea lui de grăniceri spre Prut. L-am ajuns la Murgeni, în apropierea frontului, l am încurajat și ne-am despărțit cu inima
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
n-a tras nici măcar o brazdă. Doar a păscut boii și a dispărut din ochii autorităților locale. În ziua a doua, abia pe la ora 5 după masă, a băgat plugul în brazdă de formă și după trei brazde se pomenește plângând în hohote și în acel moment și-a zis că eu sunt în pericol. Era exact ora la care eu cădeam rănit. „Văleu! a exclamat el atunci, Alixandru meu e în pericol!”. Deci gândurile noastre din acel moment suprem s-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe ultimul drum, însoțită de o mare de oameni și, cu multe, foarte multe flori... așa cum avusese parte în viață!... Nu știu cum am făcut față acestor zile negre! Apoi toți au plecat în rostul lor, iar eu am rămas să-mi plâng amarul și disperarea pentru pierderea aceleia care timp de 43 de ani a fost totul pentru mine! Ne-am cunoscut în august 1940 și ne-am despărțit fizic în august 1983. Suferisem dispariția mamei, a tatei, a fratelui și a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în momentul dispariției ei! În anii conviețuirii ne-am legat atât de mult, încât acum aveam impresia că în jurul meu totul era un imens pustiu!... Nu mi-am cântat prea mult iubirea vieții mele, dar acum venise timpul să-mi plâng iubirea pierdută! După 40 de zile rudele și prietenii ce-i aveam, inclusiv prietenii noștri din Cârțișoara Făgărașului - de pe acele mirifice locuri în care soarta ne-a adunat și ne-a legat pe viață, până la acest moment fatal. Iarăși am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în jurul ei îi aparține, că bunica o s-o mărite cu un băiat bun... și, reîntoarsă la școală după vacanță, nu mai vrea să învețe, spunând că se mută la bunica ei la țară. Mama Florentinei se alarmează și mi se plânge de acest impas din viața fiicei sale. Curând, într-o seară geroasă de februarie, fac o vizită în această familie necăjită... Discutăm mult până la apariția fetei, care e foarte surprinsă și bucuroasă că mă vede. Discutăm puțin unele nimicuri și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acela să-l folosești cumva. E starea de panică pe care nu o recunoști, dar plutește în aer. M. M.: O simți, te domină. S. B.: Și apar discuțiile: Dacă vine, tu ce faci?" "Eu trag, rad tot! Decât să plângă mama, mai degrabă să plângă mă-sa". M. M.: Apar halucinațiile. S. B.: Apare oboseala, stresul. Un stres reciproc potențat de toți cei participanți la această operațiune. Și vă povestesc că am stat în noaptea aia în locașul de tragere
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
E starea de panică pe care nu o recunoști, dar plutește în aer. M. M.: O simți, te domină. S. B.: Și apar discuțiile: Dacă vine, tu ce faci?" "Eu trag, rad tot! Decât să plângă mama, mai degrabă să plângă mă-sa". M. M.: Apar halucinațiile. S. B.: Apare oboseala, stresul. Un stres reciproc potențat de toți cei participanți la această operațiune. Și vă povestesc că am stat în noaptea aia în locașul de tragere. Pe la miezul nopții se trage
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
chema Jorj Juverdeanu să-l ajut. El a stat în PC toată perioada. Pe mine m-au folosit în Baterie și de multe ori îmi era greu să ajung în PC să-l ajut la pus situații pe planșetă. Se plângea, săracul: "Băi, am câte 60 de ținte deodată! Sunt înnebunit! Mă dor ochii, mă doare capul!" Să stai atâtea ore cu căștile pe urechi și atent la ceea ce trebuie să pui pe planșetă nu era ușor. M: M.: Da, greu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să-i găsesc eu ceva și l-am încadrat. Toată lumea îl dădea la o parte ca pe un paria. S. B.: Dar de ce? M. M.: Nu-mi dau seama. De aceea el mai apare câteodată la TV și-i nemulțumit, plânge, și eu îl înțeleg că el a executat un ordin. L-au dat afară și de la Cultură. Cum eu ajunsesem comandant de armată la Buzău, l-am luat din nou la mine unde a stat 2 ani. După aceea și-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în dispute!" Țin minte, un coleg de-al meu, locțiitor al comandantului de baterie de la a III-a, Cătălin Andrei, un tip inteligent, care a organizat plantoanele acolo, că-mi spunea: "Tu știi ce-s oamenii aceștia? Au început să plângă. Tu știi că în dormitor, comandantul lor stă în primul pat și toți îl respectă? De fapt, e o unitate militară. Prima dată povestea el -, erau foarte irascibili și spuneau: "Băi, nu ne tratați ca pe nu știu ce!"" Li s-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în joc. Televizorul era legătura lor cu lumea. La început, pentru noi, ei aveau aura aceea de răufăcători. Treptat au venit la ei familiile cu pachete și atunci a venit colegul meu și ne-a spus că au început să plângă și i-au spus " Băi militarule, noi nu suntem niște infractori. Ai să înțelegi tu mai târziu. Nu ne tratați așa că noi suntem militari și până la urmă noi ne-am făcut datoria. Noi n-am omorât pe nimeni". Ei n-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
interpretează acest amic. Monstruosul stă aici în tabloul morbid pe care acest Arlechin nu-l ratează. Descrierea agoniei lui Mitică invocă oroarea, imaginea sângelui amestecat cu creier și păr, de asemenea. Scena viscerală a manifestării necontrolate a mahalagioaicei care-și plânge fiul cu răcnete și blesteme are un simetric opus, chipul galben ca lămâia al lui Mișu din primul episod, dar și armonicele sentimentaloide ale marșului Margareta fluierat mai puțin talentat de către Mișu. Oroa- rea și comicul se întâlnesc în acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
îmi oprești brutal o mișcare pornită ; mă plimbi pe la ecuator, pornind artificial o altă mișcare, de un ritm disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se ivesc fantomatic din umbră. Camera realizează o sumară trecere în revistă a locului, un bărbat gol ăViu ? Mort ?Ă întins pe o saltea de paie, paie cu care se hrănește o capră, o femeie sumar îmbrăcată, un copil care plânge încontinuu, un cuplu care se acuplează nestingherit pe unul dintre patu- rile suprapuse, bărbați pe jumătate goi, sexul spelb al unei fetițe într-o lume în care pudoarea nu își are sensul. Această „subpământă” fioroasă cu iz de piranesiană pușcă-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură ?/ Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu Caragiale în poemul „Cinci” : „În beții, lupanare. Sînt Mațe- Fripte./ Privesc la comèdie, plîng./ Curat murdar. Căldură mare.” Mircea A. Diaconu relevă chiar un exces în demistificarea ludică a retoricii, reflex provenit, pe de o parte, din teama de a nu cădea la rândul său în clișeu, dar pe de altă, dintr-o fascinație
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ce albastru totul! și ușor... Printre marea de nori se mai deschide câte-un ochi de pământ în jos, cu brazi și iarbă, cu nea și puncte ce-mi închipui a fi case unde acum cineva vorbește, râde, muncește sau plânge, sau speră... În nici un caz nu se gândește că nu are carne sau că leușteanul s-a scumpit pentru că a crescut prețul dolarului. O minune. Râuri de zăpadă ca râurile de munte, bănuiesc eu, cu izvoare de apă care dau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]