34,510 matches
-
A reprezentat prima victorie a Marii Alianțe - prima alianță între statele papale și cele protestante. Astfel a motivat mai multe națiuni să se alăture alianței și a risipit teama de o cucerire franceză a Europei. Deasemenea a avut o importanță strategică pentru Anglia și Irlanda. A marcat sfârșitul speranței lui Iacob de a se întoarce pe tron printr-o acțiune militară și a asigurat probabil triumful Revoluției Glorioase. Unii catolici irlandezi luați prizonieri la sfârșitul luptei au fost torturați până când au
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
se afla între Franța și Milano care se afla în mâinile Spaniei și constituia un coridor de legătură natural între cei doi aliați, deci Ludovic al XIV-lea aproape i-a impus Ducelui de Savoia alianța cu franco-spaniolii din motive strategice. Ducele de Savoia, susținut de verișorul său Eugen de Savoia, conte de Soisson și mare conducător al trupelor imperiale, a intuit că de data aceasta partida principală dintre Franța și Imperiul Habsburgic se va juca în Italia, nu în Flandra
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
garnizoană de 10000 de soldați, împărțiți în 14 batalioane imperiale și 14 batalioane piemonteze, departamente de cavalerie, artileriști și mineri. A început pe 14 mai, când trupele franco-spaniole (compuse acum din peste 40000 de oameni) s-au postat în mod strategic în fața fortăreței; la ora 10.15 o eclipsă de soare întunecă câmpul de bătălie, făcând vizibilă Constelația Taurului. Soarele era prin antonomază simbolul lui Ludovic al XIV-lea, iar acest eveniment a făcut să nască în sufletele torinezilor speranța într-
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
aproximativ 11 triburi - Avarigines (es), Blendii (es), Camarici (sau Tamarici), Concani, Coniaci/Conisci, Morecani, Noegi, Orgenomesci, Plentuisii, Salaeni, Vadinienses și Vellici/Velliques - adunate într-o confederație tribală cu orașul Aracillum (Castro de Espina del Gallego, Sierra del Escudo - Cantabria), situat strategic pe valea râului Besaya, fiind considerat un loc politic. Dovezi literare și epigrafice confirmă faptul că, la fel ca vecinii lor din Galiția și Asturia, Cantabrii au fost politeiști, venerând un vast și complex panteon de zeități indo-europene de sex
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
recente epigrafice sugerează că aceștia vorbeau limba celtică asemănătoare cu Gallaeci Lucenses și Braccarenses. Conform autorilor clasici, structura lor de familie a fost de linie maternă, prin care femeia moștenea proprietatea. au trăit în forturi de deal, stabilite în domenii strategice și construite cu ziduri rotunde în Asturia de astăzi și zonele de munte din Leon, cu pereți desptrunghiulari în zonele plate, similare cu cele din Galiția. Clasa războinică era formată din bărbați și femei și ambele sexe erau considerate a
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
unor unități de infanterie mecanizată la diviziile de blindate. De o importanță deosebită s-au dovedit a fi sprijinul logistic bine organizat, care a asigurat o aprovizionare neîntreruptă a forțelor, și hotărârea trupelor, care nu au cedat nicio clipă inițiativa strategică, indiferent de costuri. Marile unități mobile aliate au avut un rol de mare importanță pentru izolarea trupelor germane în pungi de rezistență, care au fost mai apoi eliminate de infanteria care acționa în spatele forțelor principale de atac. Din punctul de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
reformează concepția americană asupra armelor. Înarmarea atomică a însemnat și folosirea în sens diplomatic și au existat mai multe strategii, când aveau superioritatea atomică, s-a folosit acela de constrângere, au fost instrumente de pregătire psihologice. În termeni militanți și strategici s-a tradus în doctrina masiv retaliasion- a funcționat parțial. În a doua fază de paritatea a apărut și s-a dezvoltat dimensiunea de descurajarea atașată arsenalului american și în timpul lui Kennedy a apărut second strike capability, chiar dacă ești lovit
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
SUA pentru a acționa în conflictelor externe. Asigurarea unor forțe complementare a unor forțe SUA. Stabilirea unor forțe americane și diminuarea. A fost la un moment dat și extinderea influențelor și desfacerea pieței de armament. Asigurarea accesului la materii prime strategice. Este vorba de obiective ce țin de maximizare instrumentului militar, alte obiective țin de proiectarea intereselor americane, într-o anumită zonă. Însă specialiștii au identificat și scopuri mai subtile. De pildă reducerea costului pe unitate a echipamentelor militare datorită creșterii
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
Sven Constantin Voelpel (n. 13 Octombrie 1973, Munich) este un teoretician organizațional de origine germană și profesor de la departamentul de umanistica și științe sociale la în Bremen, Germania, cunoscut pentru munca să în domeniul managementului strategic, modelelor de afaceri și gestionare a cunoștințelor. Voelpel și-a făcut diplomă de Master (MĂ) în economie, științe sociale și administrare a afacerilor la universitatea Augsburg în 1999, si diplomă de doctorat (PhD) la din Elveția, în 1993. Voelpel și-
Sven Voelpel () [Corola-website/Science/335586_a_336915]
-
Carpați prin Culoarul Rucăr-Bran., în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia din zona Bran-Câmpulung a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Nămăești
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
scurt drum spre București”., în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe Valea Prahovei a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Prahova
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe ValeaJiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Divizia 11
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
pentru păcălirea avioanelor inamice. Corpul aerian IX ("Fliegerkorps IX") comandat de Joachim Coeler s-a pregătit pentru atacarea bazelor aeriene RAF din sud-vestul Angliei și a vaselor britance care ar fi încercat să intercepteze convoiul german. Grupul aerian de recunoaștere strategică nr. 123 ("Fernaufklärungsgruppe 123") a avut misiunea de sprijinire a "Fliegerkorps IX" printr-o misiuni neîntrerupte de recunoaștere aerienă a celor două capete ale Canalului. Pentru asigurarea unui sprijin aeriene neîntrerupt, Grupurile aeriene de vânătoare diurnă și cele de vânătoare
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de coastă, pentru lupta împotriva activității navale germane între Cherbourg și Wilhelmshaven. Activitatea de aprovizionare și producție a rămas și după eșecul "Fuller" în favoarea Comandamentului de bombardament, având ca scop creșterea numărului de aparate care participau la campania de bombardament strategic a Germaniei. Capacitatea de luptă a pazei de coastă avea să scadă în continuare până în 1942, cele mai multe avioane specializate în lupta antinavală fiind deplasate pe teatrul de luptă mediteranean, considerat mult mai important. Mareșalul aerului Charles Portal a cerut schimbarea
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Galland, care a fost responsabil pentru realizarea planului, a considerat că "Donnerkeil" a fost culmea atinsă în timpul carierei sale. Până în cele din urmă, "Cerberus" a fost un succes operațional pentru "Kriegsmarine", dar un mare pas înapoi din punct de vedere strategic. Practic, marina germană a efectuat o retragerere strategică din Atlantic. După acest moment, campania împotriva transporturilor navale aliate din Oceanul Atlantic a fost continuată doar de sumbarine, fără sprijinul vaselor de suprafață. După retragerea vaselor germane din porturile atlantice franceze, acestea
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]