34,237 matches
-
apei), "Egeria" etc; Trăiește în apele cu un pH: 6.0 - 6.5, duritate totală (în grade germane) 5 - ?, adâncime 0 - ? m, temperatură 5-24 °C. Nu sunt cunoscute subspecii valide în prezent. Kux și Libosvârsky (1957) au descris o subspecie ("Umbra krameri pavlovi") din Delta Dunării, dar acest lucru a fost revizuit ulterior (Barus și Libosvârsky 1983). Nu au fost raportați hibrizi între țigănuș și alte specii. Hrană principală o constituie planctonul grosier format din crustacee de talie mare și larve
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
tolerează conspecifici. Înotul țigănușului este foarte caracteristic: în timpul înotului, peștele mișcă înotătoarele sale perechi (pectorale și pelviene) în mod alternativ, asemenea unui patruped de pe uscat (de ex. un câine), din care cauză i s-a și dat numele specific de Umbra canina. Înotătoarea dorsală se mișcă mereu, ondulând, ca și cum fiecare radie ar avea un mușchi propriu. Trăind în ape sărace în oxigen, țigănușul își completează respirația înghițind din când în când aer din atmosferă, pe care-l trece în vezica înotătoare
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
film SF serial american din 1949 regizat de Fred C. Brannon. În rolurile principale joacă actorii Tristram Coffin, Mae Clarke. Un geniu malefic având identitate necunoscută, care se autodenumește "Dr. Vulcan" (auzit doar ca o voce și văzut că o umbră pe un perete), plănuiește să cucerească lumea. În acest scop el trebuie să elimine, unul câte unul, pe toți membrii Asociației Oamenilor de Știință ("Science Associates"), o organizație a celor mai mari oameni de știință de pe Pământ. După ce a scăpat
King of the Rocket Men () [Corola-website/Science/330686_a_332015]
-
Regatul Ungariei (atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) între anii 1869-1871, în urma încercării nereușite de întemeiere a unei organizații reprezentative a tuturor evreilor, care să fie recunoscută ca atare de către autorități. Congresul de întemeiere a noii organizații s-a întrunit în umbra disputei de ani de zile dintre evreii ortodocși traditionaliști și cei neologi modernizatori, cunoscuți ca înnoitori sau reformiști. De teama hegemoniei rivalilor lor în noua organizație reprezentativă, ortodocșii au părăsit adunarea și au convins autoritățile Ungariei să recunoască comitetul lor
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
respectiva eroare. O nouă anchetă aflată pe masa de lucru a lui Dreyfus se referă la distrugerea habitatului Ruskin-Sartorious. Primele analize arată că acesta a fost distrus cu jetul unei propulsii Agregate, iar echipa lui Dreyfus crede că luminăluca "Isonul Umbrelor" a Ultranauților, singura navă aflată în apropierea habitatului în acea perioadă, este răspunzătoare pentru asta. Totuși, înainte de finalizarea anchetei, Ultranauții iau în mâinile lor judecarea cazului și distrug luminăluca, dar nu înainte ca Dreyfus să-l interogheze pe căpitanul acesteia
Prefectul (roman de Alastair Reynolds) () [Corola-website/Science/330807_a_332136]
-
Brașov, unde, în ultima parte, a fost timp de 16 ani directorul acestei școli. În paralel, a predat și la școala Honterus. Capacitatea sa pedagogică a fost demonstrată prin premiul pe care l-a primit pentru capitolele „Perspectiva” și „Aplicarea umbrelor” redactate de el în cadrul manualului de desen elaborat la Viena. În 1903, Ernst Kühlbrandt, Adolf Meschendörfer și pictorul Arthur Coulin au fondat în Brașov "Gesellschaft der Kunstfreunde" (Societatea iubitorilor de artă). Încă elev fiind, Ernst Kühlbrandt a publicat, anonim, prima
Ernst Kühlbrandt () [Corola-website/Science/330900_a_332229]
-
au atins cel mai înalt nivel al dezvoltării arhitecturi de până atunci. Ei au însușit tehnică de a construi spații vaste interioare închise de domuri masive, au realizat o armonie perfectă între spațiile interioare și exterioare, precum și o lumină și umbră articulat. Arhitectură religioasă islamică, care până atunci a constat în clădiri simple, cu decorațiuni extinse, a fost transformată de către otomani printr-un vocabular arhitectural dinamic de bolti, cupole, domuri, semi-domuri și coloane. Moscheea a fost transformată dintr-o cameră înghesuita
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
și au eliberat din coloane și alte elemente structurale care rupeau interiorul și al bisericii Hagia Sofia și al altor biserici bizantine, si au adăugat mai multă lumină, cu un accent mai mare pe utilizarea dispozitivelor de iluminat și de umbra, cu un volum imens de ferestre . Aceste evoluții au fost ele însele, atât dintr-un amestec de influență de la Hagia Sophia și structuri similare bizantine, precum și ca urmare a evoluțiilor de arhitectură otomană din 1400. În timpul perioadei clasice planul mocheeilor
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
Balta Suhaia. Situl Suhaia (începând din iunie 2012) este protejat prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională, important pentru ocrotirea a două specii faunistice: pelicanului creț ("Pelecanus crispus") și a unui pește cunoscut sub denumirea populară de țigănuș ("Umbra krameri"), specii considerate ca vulnerabile și aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală (lacuri, râuri, mlaștini, turbării, pajiști) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii
Suhaia (sit SPA) () [Corola-website/Science/330322_a_331651]
-
numai în apropiere de afluenții tributari. Ascunzișurile lostriței sunt de obicei reprezentate de gropile adânci din părțile laterale ale curentul principal, sub pietre mari, sub steiuri de stâncă, sub rădăcini scufundate, printre bolovanii de la fundul șipotelor, sub maluri râpoase, sub umbrele cascadelor sau în bulboane, cotloane. Posturile de pândă sunt steiurile de stâncă și alte ascunzișuri, de unde se aruncă fulgerător asupra prăzii. Peștii tineri trăiesc în apele mai mici, pentru ca pe măsură ce înaintează în vârstă să-și caute ape mai largi, spre
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
în anul 2000 neexistând eclipse totale de Soare. Deși a avut o durată de totalitate mijlocie, relativ scurtă, eclipsa a fost excepțională întrucât a avut cei mai mulți observatori din întreaga istorie. S-a produs în urmă cu . Banda de totalitate a umbrei Lunii a început în Oceanul Atlantic, nu departe de Terra Nova, înainte de a traversa, pe la orele 11 UTC, Cornwall, comitatul Devon, nordul Franței, sudul Belgiei, Luxemburg, sudul Germaniei, Austria, nordul Serbiei, România, unde a avut loc maximul la Ocnele Mari, lângă
Eclipsa de Soare din 11 august 1999 () [Corola-website/Science/329047_a_330376]
-
și în întuneric.<br> La celălalt capăt, mai putin glorios, certitudinile noastre, deconstruite, abandonează rând pe rând cuvintele, apropiindu-ne de clipă de spaimă, de ceea ce nu putem vedea sau zărim doar în inconfortabil, în întuneric și vis, doar în umbrele geometriei iraționabilului, a nelimitării, incalculabilului, sublimului indescifrabil și participării la neant, când începem să devenim ceea ce privim. <br>” Liviana Dan despre Romelo Pervolovici: <br> „Pervolovici este sculptor. Pervolovici face însă instalații și fotografie. Interesat de timp, de locul unde se
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
6.03.2001;<br> Aniversare la Palatul Elisabeta, Paul Cernat, Observator cultural, 6.03.2001;<br> 53 de teme, Observator cultural, 27.02.2001;<br> Cafe Europa, București 2000, Observator cultural, 23.01.2001;<br> O panoramă cu lumini și umbre, Pavel Susara, 21.12.2000 - 9.01.2001; Apel către Ministerul Culturii. Dlui Ministru Ion Caramitru, Observator cultural, 7.11.2000;<br> L-am cunoscut pe Derrida înainte a-l inatalni, Observator cultural, 24.10.2000;<br> Profil ’90. Ion
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
și Daniel Tym, ridicată din ordinul fiului său, Vladislav al IV-lea Vasa, în 1644. Parcul Ujazdowski cu un nou palat, Palatul Ujazdów, a fost construit de Trevano între anii 1619 și 1625. Palatul Ujazdów a fost curând pus în umbră de Palatul Wilanów, ridicat de regele Ioan al III-lea Sobieski între 1677 și 1696. Stilul acestor noi reședințe regale a fost imediat imitat de către numeroși magnați, care nu acceptau să rămână mai prejos, ceea ce a condus la construirea a
Barocul în Polonia () [Corola-website/Science/329183_a_330512]
-
Alexandru Plămădeala ș.a., la viață artistică de la Chișinău, simultan antrenează plasticieni originari din Basarabia în acțiuni de creație în alte centre culturale din România. A fost profesor în învățământul artistic, Academia Artelor Decorative, 1926-1927. După punerea într-un con de umbră, de la finele anilor 1940 până la mijlocul anilor 1960, operă să, treptat-treptat, este repusa în circuitul cultural. Abordările semnate de criticul de artă Tudor Stavila, dar, în mod deosebit, de Gheorghe Vida, care a editat o primă monografie despre opera și
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
în care predomină portocaliul intens. De asemenea, avalanșa de pietre a fost eliminată din versiunea finală. În comparație cu schițele, compoziția finală, monumentală a câștigat în dinamism, contrastul a fost intensificat de jocul culorilor auriu și negru, iar tensiunea dintre lumină și umbră a fost mai bine polarizată. Aceasta ar putea fi rezultatul dramei private a artistului și al îndelungatei sale boli pulmonare (a murit de tuberculoză la doar 28 de ani). Podkowiński a început să picteze tabloul în Varșovia între 1893 și
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
puțin strălucitori, părul auriu-roșcat dezordonat și buzele mici, de culoarea rozaliu-închis. Este îmbrăcată într-o rochie modestă de culoarea albastru-gri. Mâinile ei împreunate țin un buchet de crizanteme. Stă în picioare, rezemată de peretele pe care corpul ei desenează o umbră ascuțită. Boznańska abandonează aproape complet utilizarea liniilor și a contururilor, figura fiind pictată cu pete colorate, în tonuri de gri. Acest tablou a fost pictat de Boznańska în timp ce se afla în München. Fascinată de atmosfera romantică din operele lui James
Fata cu crizanteme () [Corola-website/Science/329314_a_330643]
-
însă să părăsească scenă, și cântărețul a trebuit să mai execute șapte, apoi zece cântece. Lumea a intrat în delir, într atât încât a fost nevoie de intervenția poliției. Vedeta principala a serii, Lys Gauty s-a aflat pusă în umbră de exuberantul nou venit. Trenet a fost concediat, pentru că după două săptămâni să reprimească anagajamentul că vedeta a showului. În anii anii 1934-1936 lui Goldin i s-a încredințat direcția artistică a sălii Bobino, căreia i-a redat prestigiul. Și
Mitty Goldin () [Corola-website/Science/328571_a_329900]
-
Robert A. Heinlein, "Să mergem cu toții la Golgota" de Garry Kilworth, "Mașina timpului" de H. G. Wells, "A fost odată ca niciodată" de P. Schuyler Miller, "Păzitorii timpului" de Poul Anderson, "Eu și cu mine însămi" de William Tenn, " Fata din umbră" de Ray Cummings, "Bărbatul care-a venit prea devreme" de Poul Anderson, "Iată omul" de Michael Moorcock, " Producțiile timpului" de John Brunner, "Sărman războinic!" de Brian W. Aldiss, "Dobândă cumulativă" de Mack Reynolds, "Când ne-am dus să vedem Sfârșitul
Mileniu (roman de John Varley) () [Corola-website/Science/328601_a_329930]
-
România liberă", 36, nr. 10581, 2 nov 1978, p. 2. Cârneci, Radu. Un pictor al timpului său. [Retrospectivă Nicu Enea la sala Dalles]. "Contemporanul", nr. 44, 3 nov 1978. Articolul conține reproducerea “Autoportret”. Leon, Aurel. Nicu Enea. În: "Aurel Leon. Umbre". Iași, Editura Junimea, 1979, p. 160-166. Coban, Grigore V. Nicu Enea. (Monografie). Bacău, Muzeul Județean de Istorie și Arta, 1979. 96 p. cu îl. Coban, Grigore V. Nicu Enea. (Monografie). Bacău, Muzeul Județean de Istorie și Arta, 1979. "Ateneu", 16
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
, denumit în limba română și Omul din umbră, (în ) este un film de acțiune americano-britanico-român, care a fost lansat în Statele Unite ale Americii direct-to-video la 6 iunie 2006. Rolul principal este interpretat de Steven Seagal, iar filmările au avut loc în totalitate la București (România). Filmul prezintă călătoria
Maestrul din umbră () [Corola-website/Science/328646_a_329975]
-
666 Park Avenue" prezintă întâmplările a 2 tineri care se mută în clădirea de apartamente numită "Drake" aflată la adresa 999 Park Avenue. În primul episod, adresa 999 Park Avenue aflată pe un zid este luminată de farurile unui automobil și umbră să se transformă în 666 Park Avenue. Serialul mai prezintă și un cuplu care sunt proprietarii clădirii, precum și alți locatari ai clădirii. Series star Vanessa Williams stated that she perceives the characters of Gavin and Olivia Doran aș a "supernatural
666 Park Avenue () [Corola-website/Science/328674_a_330003]
-
Suverovilor, conduse de Vlad Tavanian (Alin Panc) și Mikhail Suverov (Andrew Bicknell). Ray Carver (Cuba Gooding Jr.) este un asasin mercenar plătit care lucrează pentru două familii mafiote rivale, lucrând pentru oricine îl plătește. În timpul liber, el o păzește din umbră pe fata uneia dintre fostele lui ținte, Janice Knowles (Claudia Bassols), oferindu-i protecție ca plată pentru uciderea tatălui ei și pentru faptul că a fost reticent să o omoare și pe ea. Deoarece Vlad Tavanian a încălcat înțelegerea dintre
Ultimul glonț () [Corola-website/Science/328719_a_330048]
-
Pantazi. La toate acestea se poate observa fascinantul joc al imaginii „reale sau oglindite în ape” etern mișcătoare, totul reflectând o exuberanță narativă specifică impresionismului. Opera sa venețiană reprezintă de fapt un cumul de energii, jocuri de lumini, transparențe și umbre precum și dorința sa de a nu se îndepărta de un subiect atât de empatic. Venețiile sale nu tânjesc după o originalitate emfatică și de asemenea nu vor a găsi neapărat metode și formulări ce pot duce la un pitoresc facil
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
br> Olimpia Berca, Lecturi provinciale, Timișoara, Editura Eubeea, 2003; Dicționarul General al Literaturii Române, Academia Română, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004; <br> Dicționar al Scriitorilor din Banat, coordonator Alexandru Ruja, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2005;<br> Ion Jurcă Rovina, În umbră scenei, Timișoara, Editura Zamolsara, 2006;<br> Mariana Voicu, Amintiri tăcute, Teatrul Național M. Eminescu Timișoara, 1945-2004, Ed. Brumar 2006:<br> Ion Iovan, Concordii cu artiști și expoziții, Timișoara, Editura Brumar, 2006;<br> Eugen Dorcescu, Poetica non-imanenței, Semănătorul, ed, online-iulie 2008
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]