35,255 matches
-
zglobiu. M-am simțit bine când le-am văzut că ard și dup-aia m-am simțit rău. Eu sunt chiar strângător. Voiam s-o iau de la capăt. Nu știu de ce voiam s-o iau de la capăt și ce anume voiam să iau de la capăt. Am avut un moment de deruta. Reîntorcerea din Statele Unite a fost foarte grea. Și rămâne încă foarte dificilă pentru că eu încă nu m-am adaptat complet. Care ți se pare că sunt câștigurile, după 1990, în
„A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică.” () [Corola-website/Science/295779_a_297108]
-
Nu mai cred în revoluție, cred în progres, cred în evoluție. Lucrurile trebuie să se întâmple, să se îmbunătățească în mod natural. Fiecare generație trebuie să contribuie. Am ales să evoluez. Nu mai vreau revoluție. A fost o perioadă când voiam revoluție. Ziceam: „Dăm cu comuniștii, cu fasciștii și cu homofobii de pământ și-o luăm de la capăt”. E o mare greșeală. Nu dai cu lumea de pământ, pe oameni îi educi, construiești lucruri împreună cu ei, înveți să coexiști cu ei
„A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică.” () [Corola-website/Science/295779_a_297108]
-
mult mai greu să-l fac. Acolo tre’ să te gândești pe ce te bazezi, nu poți specula foarte mult. Și aveam idei pe care științific nu le puteam argumenta până la capăt, dar senzația mea era că așa stau lucrurile. Voiam să valorific genul ăsta de chestii, plus că tema mea era maneaua și aveam o grămadă de observații care n-aveau legătură cu maneaua și nu le puteam fructifică. Prin forță lucrurilor am intrat în contact cu alte chestii - ce
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
în care poziția lor nu mai era cea a victimei, ci a agresorului. Când ne aflam deja în ultima fază a realizării spectacolului, un ziar de dreapta a publicat o descriere a câtorva scene, însoțită de comentarii prin care se voia mobilizarea publicului împotriva spectacolului. La scurt timp după acest moment, au început să apară presiuni și amenințări la adresa actorilor. Au fost publicate fotografii cu ei pe un forum de discuții online, împreună cu mesajul: „Cărați-vă din Polonia, evreilor!“. Tineri cu
„Teatrul care face din actor o temă politică” () [Corola-website/Science/295792_a_297121]
-
Eu aveam 100 de euro, ele au luat 50, si plăteai 26 pentru „Gewerbe”, iar restul banilor îți rămâneau pentru benzină și alte lucruri. Am refuzat să dau banii ăștia. Pentru „Polizeliche Anmeldung” (procesul de înregistrare a adresei în Germania) voiau 150 de euro pentru adresa. Iarăși am refuzat să plătesc. În cele din urmă i-am dat 50 de euro unui tip care mi-a zis „OK, îți pot aranja actele dacă plătești 50 de euro.” M-am gândit că
MALL-UL DIN BERLIN. O POVESTE DESPRE EXPLOATARE CU MUNCITORI ROMÂNI () [Corola-website/Science/295805_a_297134]
-
hârtie că nu mai cereți nimic după.” El ar fi trebuit de fapt să ne plătească 1100 de euro. Din moment ce nu avusesem bani o perioadă îndelungată și trăiam din mila altor oameni, am acceptat să semnăm hârtia. Nu e ce voiam sau ce ne asteptam atunci când am venit aici. Auzisem de „standardul german”, iar atunci când am venit aici ne gândeam că urma să fim plătiți pentru munca noastră. Nu vrem să fim la milă oamenilor pentru a avea ce să mâncăm
MALL-UL DIN BERLIN. O POVESTE DESPRE EXPLOATARE CU MUNCITORI ROMÂNI () [Corola-website/Science/295805_a_297134]
-
de alpinism și înot, iar când nu lucrează, călătorește prin lume alături de câinele lui lui Ocho. L-am cunoscut în Vama Veche.</i></h1> Când am împlinit 14 ani, mi-am cumpărat prima chitară electrică. Colegii mei de școală voiau să devină doctori sau ingineri, iar eu visam să fiu într-o trupă punk și să bag droguri. Taică-meu nu era prea încântat în legătură cu planurile mele de viitor. Asta se-ntâmpla prin ’74-’75, ani în care zeii mei
„Visam să fiu într-o trupă punk şi să bag droguri.” () [Corola-website/Science/295821_a_297150]
-
clișeu, dar acolo am întâlnit oameni cărora povestea mea le-a dat speranțe. „Uite că el a reușit”, spuneau unii dintre ei. „Cum de-a supraviețuit?!” se întrebau alții. „Noi de ce n-am putea să facem asta?!”. Ei, exact asta voiam să le arăt prin acest spectacol: că am supraviețuit, că sunt viu. Țin minte că atunci când am avut primul spectacol acolo, câțiva deținuți și-au aruncat drogurile, crezând că e o vreo șmecherie și că aduc un câine antrenat pentru
„Visam să fiu într-o trupă punk şi să bag droguri.” () [Corola-website/Science/295821_a_297150]
-
străinii cu o formă de protecție ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi că și cetățenii, cu excepția drepturilor politice. “Vreau se iau cetățenia. Pentru copii e important, poate să vrea să meargă în Șerbia, la socri. Că refugiat nu avem voia să mergem în țara de origine. <i>Dar până să ajungi la examen, e foarte greu. </i></b><b><i>Peste tot, ca să faci ceva, să depui un dosar, trebuie sa merge de cel putin 3 ore. </i></b><b
Nu ne-am născut în locul potrivit: despre refugiu și neapartenență () [Corola-website/Science/295802_a_297131]
-
a aparut atunci când membrii fondatori (eu, Lorand Maxim, Lucia Mărneanu și Radu Bogdan) și-au încheiat cei trei ani de facultate. Pentru noi ideea de a face o asociație a venit natural. Adică ce era să facem altceva? Nimeni nu voia să intre în niciun sistem și toți voiam să lucrăm cu plăcere la ceva ce ne interesează. Așa că, prieteni de felul nostru, ne-am pus pe tavă abilitățile și interesele. Eu, Lorand și Lucia am terminat aceeași școală, noi regia
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
Lucia Mărneanu și Radu Bogdan) și-au încheiat cei trei ani de facultate. Pentru noi ideea de a face o asociație a venit natural. Adică ce era să facem altceva? Nimeni nu voia să intre în niciun sistem și toți voiam să lucrăm cu plăcere la ceva ce ne interesează. Așa că, prieteni de felul nostru, ne-am pus pe tavă abilitățile și interesele. Eu, Lorand și Lucia am terminat aceeași școală, noi regia, Lucia actoria, iar Radu a terminat publicitatea, fiind
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
ser împotriva tifosului și ne-au trimis în ghetou. Însoțiți de niște domni ciudați și foarte bățoși, unii dintre ei purtând banderole galbene, ne-am dus la stația de despăduchere. În timp ce Bademeister-ii[2] <i>ne săpuneau, ne bombardau cu întrebări. Voiau să știe ce mai e nou prin Praga: s-au închis cafenelele și magazinele? E adevărat că statuia Sfântului Wenceslas a fost demolată? În doar câteva minute, am auzit atâtea prostii încât ne durea capul: ăsta era radio-șanțul<a title
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
de o carte, „Republica Shkid”. Îi plăcea foarte mult. Marie: Vă citea din ea? Zdeněk: Nu, eu n-am apucat s-o citesc decât după război. Doar ne vorbea despre ea și ne-a influențat atât de mult, încât toți voiam să fim Shkidoviți. Shkid e de fapt un acronim. Vine din rusă, de la shk<i>ola <b>i</b>meni <b>D</b>ostoyevskovo</i> - era numele școlii pentru orfanii fără adăpost din Sankt Petersburgul post-revoluționar. Cartea a fost scrisă
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
în niciun caz. În liceu îmi plăcea să scriu, și îmi spunea profesorul de arabă că am talent și ar fi o mare pierdere să nu mă fac scriitor. Tot așa, s-a opus taică-miu. Și de atuncea sufăr, voiam să fac ceva artistic, design</i> de mașini, arhitectura, ceva legat de artă. Planul meu secret a fost să vin în România și să mă înscriu la IATC , dar era taxa 750$ pe lună, era de 3 ori mai mult
„Povestea mea putea fi spusă de altcineva” () [Corola-website/Science/295728_a_297057]
-
i> de mașini, arhitectura, ceva legat de artă. Planul meu secret a fost să vin în România și să mă înscriu la IATC , dar era taxa 750$ pe lună, era de 3 ori mai mult decât la Facultatea de Medicină. Voiam să fac regie de film. Nu s-a putut. Am incercat sa iau legătură cu unchi-miu din State, să plec acolo, am zis „lucrez ospătar și studiez la Hollywood!”. Nu s-a putut pentru că nu primeam viza. Așa că am
„Povestea mea putea fi spusă de altcineva” () [Corola-website/Science/295728_a_297057]
-
să folosesc arta ca instrument în lupta mea, pentru că până la urmă asta știu eu să fac cel mai bine. Și mi s-a și dovedit, prin experiența spectacolului, că asta e o soluție (de luptă) mai bună decât altele. Sincer, voiam de foarte mult timp să fac un spectacol despre romi, dar nu știam sigur de unde să încep. Aș fi vrut să vorbesc mai în profunzime, nu direct despre discriminare. Și, când am văzut un documentar despre căsătoriile timpurii, am început
”M-am gândit că, fiind actriță, artistă, pot să folosesc arta ca instrument în lupta mea” () [Corola-website/Science/295737_a_297066]
-
acolo?</i></b> Spectacolul este finanțat de OSCE[1], si, de fapt, ei au venit cu propunerea de subiect, ei ne-au propus să facem spectacolul. Noi am jucat la Chișinău de trei ori consecutiv, la Ginta Latină, pentru că ei voiau un spațiu cu public numeros, și tot ei, OSCE, au venit cu propunerea sa il jucăm și în sate. Eu, până atunci, nu mai aveam experiență cu jucatul la sate. Din primele turnee, țin minte, de exemplu, că am jucat
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
Fata de 16 ani a unui sudor rămăsese însărcinată. Deși venirea pe lume a unui copil e o bucurie, pentru ei din punct de vedere financiar era o tragedie. Viitoarea mamă fiind la liceu nu avea niciun venit. Acasă nu voia să spună cine e tatăl, iar vitorul bunic se gândea destul de trist cum o va scoate la capăt. La nivelul meu nu puteam face mare lucru pentru ei. Doar mărunțișuri. O învoire de juma’ de oră pentru diverse probleme sau
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
prejudecăți legate de acea reprezentație, după care m-am relaxat. Eu am văzut I am Special<i> la Păușești-Măglași și-mi aduc aminte că spectacolul evolua în funcție de reacțiile publicului, că devenea un mediu absorbant al intervențiilor spectatorilor. Cum ați perceput voi această transformare a spectacolului?</i></b> Alice Monica Marinescu: Prima dată, pentru mine a fost un șoc destul de mare când mi-am dat seama că lumea mănâncă, discută, intră, iese, comentează, completează. Am încercat să-mi adaptez jocul, să le
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
pe care îl învățam cu publicul și apoi îl cântam împreună. Inițial am crezut că o să cânt de nebună și că o să bat din palme, dar n-a fost deloc așa. La Limanu, copiii veneau pe scenă și nu mai voiau să plece. Andrei Sever Bârzan: Era foarte viu totul. La momentele de rap, când aveam contact direct cu publicul, mă simțeam extrem de acolo. Andreea Eșanu: Și te trezeai brusc la realitate, după spectacol, când copiii veneau și te rugau să
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
interacțiune cu toate comunitățile în care am fost” Andreea Eșanu: Practic, noi, în timpul turneului am construit și un model de interacțiune cu toate comunitățile în care am fost. Ajungeam cu două zile înainte de spectacol, făceam ateliere cu toți copiii care voiau să vină, apoi mergeam din casă în casă și încercam să aflăm ce se întâmplă cu fiecare cămin cultural, cam ce și-ar dori oamenii să se întâmple acolo și îi invitam la spectacol. La Limanu, toți părinții își doreau
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
ar fi fost să propună cineva formarea unui sindicat. Însă reîncărcarea cu sens a conceptului de creativitate și politizarea lui sigur nu intră la categoria „regulilor implicite” de reproducere a ordinii sociale existente, e chiar contraindicată. Am avut colegi care voiau să stea la multinațională câțiva ani, „maxim cinci”, și apoi să-și înceapă propria afacere. Dacă, desigur, după cinci ani ideile, lucrurile și oamenii rămân aceleași ca acum cinci ani, când ți-ai propus diverse chestii. Și dacă nu cumva
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
acest sentiment atunci când am văzut spectacolele tale Othello, Idiotul și Goldoni.Veneția. Cu <b>Goldoni.Veneția</b>, spectacol pe care l-am văzut la Sibiu în 2004, povestea e ceva mai complicată. Se crease o mare agitație în jurul spectacolului, toată lumea voia să-l vadă, deși se știa că doar 50 de spectatori aveau acces la prologul care se juca cu publicul pe scenă. Cu câteva ore înainte de spectacol, câteva sute de oameni se adunaseră în fața teatrului. Cei 50 de „aleși” care
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
și în ce condiții se va pune la punct în România. În discuția pe care-am avut-o cu o persoană care a contractat credit ipotecar în franci, în noiembrie 2007, persoana spunea că atunci lucruile păreau foarte în regulă. Voiau o casă mai mare, și-au vândut apartamentul în care stăteau ca să dea avansul și au contractat echivalentul a 80.000 de euro în franci elvețieni. Pe lângă apariția în contract a unui comision de administrare pe care ei nu-l
„Nu te plătește nimeni că ai scrupule” () [Corola-website/Science/296037_a_297366]
-
un leu, sau de vreun alt necunoscut care se arătase interesat de ea. Se născuse cu mult înaintea focului și a cuvântului, dar poate că vorbea deja un limbaj de gesturi și zgomote care poate spuneau, sau să presupunem că voiau să zică, mi-e frică, mi-e foame, nu mă lăsați singură. Traducere din limba spaniolă: Elena Irimia
24 NOIEMBRIE. BUNICA (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296052_a_297381]