35,463 matches
-
grăbită a francezilor a demonstrat că Aliații nu sunt dispuși să mai sprijine lupta grecilor. Trupele franceze și elene s-au retras pe malul apusean al râului Marița. Franța a avut relații mai bune cu naționaliștii turci în timpul Războiului de Independență al Turciei, în special după ce au refuzat să mai fie solidari cu trupele Antantei și au semnat o pace separată. Tratatul de la Ankara (cunoscut și ca „Acordul Franklin-Bouillon”) nu a rezolvat problema izolării sanjakului Alexandretta. Relațiile franco-turce s-au menținut
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
o pace separată. Tratatul de la Ankara (cunoscut și ca „Acordul Franklin-Bouillon”) nu a rezolvat problema izolării sanjakului Alexandretta. Relațiile franco-turce s-au menținut la un nivel mulțumitor, cel puțin până la rezolvarea problemei sanjakului Alexandretta, pe principilul apărării integrității teritoriale și independenței naționale. Politica franceză de spijinire a independenței Turciei a suferit o lovitură în timpul Conferinței de la Lausanne din cauza problemei abolirii Capitulațiilor Imperiului Otoman. Obiecțiunile Franței în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
și ca „Acordul Franklin-Bouillon”) nu a rezolvat problema izolării sanjakului Alexandretta. Relațiile franco-turce s-au menținut la un nivel mulțumitor, cel puțin până la rezolvarea problemei sanjakului Alexandretta, pe principilul apărării integrității teritoriale și independenței naționale. Politica franceză de spijinire a independenței Turciei a suferit o lovitură în timpul Conferinței de la Lausanne din cauza problemei abolirii Capitulațiilor Imperiului Otoman. Obiecțiunile Franței în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
și independenței naționale. Politica franceză de spijinire a independenței Turciei a suferit o lovitură în timpul Conferinței de la Lausanne din cauza problemei abolirii Capitulațiilor Imperiului Otoman. Obiecțiunile Franței în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul Alexandretta, pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național, a rămas sub controlul francezilor, a contribuit la creșterea tensiunilor între cele două tabere. Interesele financiare ale francezilor, care
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Africa de Sud, Siria, Turcia, Regatul Unit, Statele Unite, Uruguay, Venezuela și Vietnam au participat la conferință. Burma, India și Iugoslavia au fost și ele invitate, dar nu au participat; India a considerat că anumite stipulari ale tratatului constituie limitări ale suveranității și independenței naționale japoneze. India a semnat un tratat de pace separat, pentru a-i da Japoniei o poziție mai onorabilă și egală în rândul comunității internaționale, la 9 iunie 1952. Nici Republică Chină din Taiwan nici Republică Populară Chineză din Chină
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Ceylon (astăzi, Sri Lanka). Deși mulți aveau rețineri în a permite existența unei Japonii libere capabile de acțiuni agresive și au insistat ca termenii capitularii să fie aplicați cu strictețe, ministrul de finanțe ceylonez J.R. Jayawardene a luat poziție în apărarea independenței Japoniei și a informat conferință că refuză să accepte plata despăgubirilor de război care ar leza economia japoneză. Motivația să a fost că „noi în Ceylon am fost norocoși că nu am fost invadați, dar daunele cauzate de raidurile aeriene
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
conflictul privind Insulele Kurile și disputele teritoriale Diaoyutai/Senkaku. Tratatul de la Taipei dintre Japonia și Republică Chină a confirmat termenii tratatului de la Sân Francisco dar a declarat toți locuitorii insulelor Taiwan și Pescadore cetățeni ai Republici Chină. Unii susținători ai independenței Taiwanului afirmă că limbajul tratatului de pace de la Sân Francisco demonstrează noțiunea că Taiwanul nu este o parte a Chinei, deoarece nu specifică statutul Taiwanului după renunțarea la pretențiile Japoniei. În 1955, secretarul de stat american John Foster Dulles, coautor
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
internă [a Chinei].” Această justificare legală este respinsă de guvernele RPC și RC, ambele bazându-și revendicările asupra Taiwanului pe Instrumentul de Capitulare al Japoniei, care acceptă declarațiile de la Potsdam și Cairo. În plus, în anii ce au urmat, susținătorii independenței Taiwanului s-au bazat mai des pe argumentele privind dreptul de autodeterminare sugerat de tratatul de la Sân Francisco și pe ideea suveranității populare. Conformă clauzei 14 a tratatului, forțele Aliate au confiscat toate activele guvernului Japonez, precum și ale cetățenilor, organizațiilor
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
cu tendințe libertariene, secretar general al CGT din 1909 până în 1947, apoi președinte al CGT-FO din 1948 până la moartea sa. Este laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe 1951. Apărător neîncetat al principiilor cartei de la Amiens (1906), în principal al independenței sindicale în raport cu partidele politice, cu statul și cu bisericile, el s-a opus mai multor tentative de control asupra sindicatelor de către secțiunea franceză a Internaționalei muncitorești (în 1911) sau de către bolșevici (în 1922). În decembrie 1947, în fața presiunilor puse de
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]
-
Prințul Leopold a fost numit Duce de Albany, Conte de Clarence și Baron Arklow la 24 mai 1881. Prințul Leopold axfisiat de dorința mamei sale, regina Victoria, de a-l ține lângă casă, a văzut căsătoria drept o speranță pentru independența sa. Din cauza hemofiliei, a avut dificultăți în a-și găsi o soție. Moștenitoarea Daisy Maynard a fost considerată o posibilă mireasă. S-a sugerat faptul că el o plăcea pe Alice Liddell, fiica vicecancelarului de Oxford, pentru care Lewis Carroll
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]
-
IV-lea al Suediei tronul suedez devine vacant. Frederic a fost interesat și s-a prezentat drept candidat la succesiune. De fapt, Frederic a fost primul monarh al Danemarcei și Norvegiei descendent din Gustav I al Suediei cel care obținuse independența Suediei (1523) după o perioadă de uniune cu celelalte țări scandinave. Cu toate acestea, în 1810, a fost ales ca prinț moștenitor al Suediei mareșalul francez Jean-Baptiste Bernadotte. După înfrângerea în războaiele napoleoniene în 1814 și pierderea Norvegiei, spre sfârșitul
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]
-
Declarația de independență a Republicii Kosovo față Șerbia a fost adoptată duminică, 17 februarie 2008 de către Adunarea din Kosovo cu un cvorum unanim. Toți cei 11 reprezentanți ai minorității sârbe au boicotat această acțiune. Reacția internațională a fost divizată între statele care au
Recunoașterea independenței Republicii Kosovo la nivel internațional () [Corola-website/Science/316454_a_317783]
-
Republicii Kosovo față Șerbia a fost adoptată duminică, 17 februarie 2008 de către Adunarea din Kosovo cu un cvorum unanim. Toți cei 11 reprezentanți ai minorității sârbe au boicotat această acțiune. Reacția internațională a fost divizată între statele care au recunoscut independența Kosovo și statele care nu au recunoscut acest fapt. Până pe 4 februarie 2011, Republica Kosovo a obținut 98 de recunoașteri diplomatice oficiale ca stat independent. În special 98 din 193 (50.76%) de state membre ONU, 22 din 27 (81
Recunoașterea independenței Republicii Kosovo la nivel internațional () [Corola-website/Science/316454_a_317783]
-
stat independent. În special 98 din 193 (50.76%) de state membre ONU, 22 din 27 (81%) de state membre Uniunii Europene și 24 din 28 (86%) de state membre NATO au recunoscut Republică Kosovo. Șerbia refuză să-i recunoască independența. Mai multe state state și-au exprimat îngrijorarea asupra caracterului unilateral al declarației Kosovo, sau au anunțat în mod explicit că vor recunoaște un Kosovo independent. Consiliul de Securitate ONU rămâne divizat asupra acestei dispute: din cele cinci membre cu
Recunoașterea independenței Republicii Kosovo la nivel internațional () [Corola-website/Science/316454_a_317783]
-
declarației Kosovo, sau au anunțat în mod explicit că vor recunoaște un Kosovo independent. Consiliul de Securitate ONU rămâne divizat asupra acestei dispute: din cele cinci membre cu drept de veto, trei (Statele Unite, Regatul Unit, Franța) au recunoscut declarația de independență, pe când Republică Populară Chineză și-a exprimat îngrijorarea îndemnând continuarea negocierilor precedente. Rusia a respins declarația și o considera ilegală. Pe 15 mai 2008, Rusia, China și India au făcut o declarație comună în care au cerut să fie lansate
Recunoașterea independenței Republicii Kosovo la nivel internațional () [Corola-website/Science/316454_a_317783]
-
toate au acceptat pașaportul kosovar, pe care Șerbia îl refuză. O rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 8 octombrie 2008 a sprijinit cererea Șerbiei de a solicita un aviz consultativ din partea Curții Internaționale de Justiție privind legalitatea independenței unilateral proclamata de Kosovo. Curtea Internațională de Justiție și-a prezentat avizul consultativ pe 20 iulie 2010 concluzionând că declarația de independență Kosovo „nu a încălcat nicio normă aplicabilă a legii internaționale”, deoarece nu a fost promulgată de Adunarea din
Recunoașterea independenței Republicii Kosovo la nivel internațional () [Corola-website/Science/316454_a_317783]
-
2008 a sprijinit cererea Șerbiei de a solicita un aviz consultativ din partea Curții Internaționale de Justiție privind legalitatea independenței unilateral proclamata de Kosovo. Curtea Internațională de Justiție și-a prezentat avizul consultativ pe 20 iulie 2010 concluzionând că declarația de independență Kosovo „nu a încălcat nicio normă aplicabilă a legii internaționale”, deoarece nu a fost promulgată de Adunarea din Kosovo, Instituțiile provizorii de auto-guvernare sau orice alt organ oficial și astfel autorii care s-au auto-numit „reprezentanții poporului din Kosovo” nu
Recunoașterea independenței Republicii Kosovo la nivel internațional () [Corola-website/Science/316454_a_317783]
-
de UNMIK) sau de Rezoluția 1244 ce este adresată numai Statelor Membre ONU sau organele ONU. Datorită pretențiilor Șerbiei că teritoriul Kosovo face parte din integritatea suveranității, reacția acesteia a inclus și rechemarea ambasadorilor săi din țările care au recunoscut independența Kosovo pentru consultări pentru câteva luni, acuzându-i pe liderii kosovari de înaltă trădare, si anunțându planuri pentru a judeca cazul la Curtea Internațională de Justiție. De asemenea, Șerbia a exclus ambasadorii din statele care au recunoscut Kosovo după votul
Recunoașterea independenței Republicii Kosovo la nivel internațional () [Corola-website/Science/316454_a_317783]
-
că și-a petrecut din nou o mare parte din timp vizionând filme străine, de data aceasta filme confiscate de către armata ocupantă japoneză. Către sfârșitul războiului, armata i-a dat ordin să facă un film de propagandă despre mișcarea de independență din India, dar înainte ca filmul să fi fost terminat, războiul se sfârșise. Luat prizonier de război, Ozu a mai stat 6 luni în Singapore înainte de a fi repatriat în februarie 1946. Va trece un an până va face primul
Yasujirō Ozu () [Corola-website/Science/316510_a_317839]
-
(), uneori numit și Războiul Sloven de Independență () a fost un conflict militar de scurtă durată dintre Slovenia și Armata Populară Iugoslavă (JNA) în 1991, imediat după declarația de independență a Sloveniei. Unități mecanizate ale Diviziei a 13-a a Armatei Populare Iugoslave (JNA) părăsesc cazarmele din Rijeka
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
(), uneori numit și Războiul Sloven de Independență () a fost un conflict militar de scurtă durată dintre Slovenia și Armata Populară Iugoslavă (JNA) în 1991, imediat după declarația de independență a Sloveniei. Unități mecanizate ale Diviziei a 13-a a Armatei Populare Iugoslave (JNA) părăsesc cazarmele din Rijeka, Croația, îndreptându-se către granița Sloveniei cu Italia. Mișcarea a atras replica imediată a localnicilor, care au organizat baricade și demonstrații împotriva
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
întărindu-și arsenalul. JNA a emis un ultimatum către Slovenia, cerând încetarea imediată a ostilităților până la ora 09:00 pe 30 iunie. În răspuns, Adunarea Sloveniei a adoptat o rezoluție cerând o soluționare pașnică a crizei, care să nu pericliteze independența Sloveniei, și a respins ultimatumul JNA. Ambuscadele au continuat pe tot parcursul zilei, în diferite locuri. Forțele slovene capturează tunelul strategic Karawanken care traversa Alpii la granița cu Austria, precum și zece tancuri JNA lângă Nova Gorica. Întreaga garnizoană JNA de la
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
acum, cele două părți încetează luptele. Forțele slovene preiau controlul asupra tuturor punctelor de frontieră, iar unităților JNA le este permis să se retragă libere în cazărmi și să treacă granița în Croația. Acordul de la Brioni pune capăt războiului de independență a Sloveniei.
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
acestui plan, considerând că fratele ei de 22 de ani era prea nesăbuit pentru fiica ei. De asemenea, s-a opus planului de a-l căsători pe fiul ei cu Maria Cristina de Neapole, fiica surorii sale Maria Isabel. Căutând independența familiei sale, Maria Luisa a acceptat soluția oferită de Tratatul de la Paris din 1817: după decesul Mariei Louise de Austria, ducatul Parma revenea fiului ei și Casei de Bourbon. Maria Luisa a devenit ducesă de Lucca și i s-a
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
Doctrina era inspirată de Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei împotriva ocupanților fasciști și a colaboratorilor lor din Al Doilea Război Mondial, și avea ca scop să-i permită Iugoslaviei să-și mențină sau eventual să-și restabilească starea de independență și poziția de nealiniere în eventualitatea unei invazii străine. Conform doctrinei, "orice cetățean care rezistă unui agresor este membru al forțelor armate", deci întreaga populație ar putea fi transformată într-o rezistență armată monolitică. Începând cu educația din școala elementară
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]