34,510 matches
-
a considerat că "Donnerkeil" a fost culmea atinsă în timpul carierei sale. Până în cele din urmă, "Cerberus" a fost un succes operațional pentru "Kriegsmarine", dar un mare pas înapoi din punct de vedere strategic. Practic, marina germană a efectuat o retragerere strategică din Atlantic. După acest moment, campania împotriva transporturilor navale aliate din Oceanul Atlantic a fost continuată doar de sumbarine, fără sprijinul vaselor de suprafață. După retragerea vaselor germane din porturile atlantice franceze, acestea au fost izolate în mod eficient de Roayl
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză"). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
left|Capela Sf. Ștefan din [[Sânzieni]], construită în secolul 12]] Cavaleria secuilor se potrivea perfect în forțele militare maghiare medievale, suplimentând armata de cavaleri. Ei au fost deosebiți de eficace împotriva invadatorilor nomazi din est, folosind metode de luptă și strategice similare. Una dintre primele victorii militare înregistrate a fost pe la 1280,a fost când secuii din [[Scaunul Arieșului]] au atacat și au distrus parțial trupele tătare care se întorceau în [[Moldova]]. În 1499, când ciocnirile armate dintre Imperiul Otoman și
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
în zid pe unde să treacă pentru a nu intra călare printr-o poartă. Turnul lui David este o citadelă antică situată în apropiere de intrarea prin Poarta Jaffa în Orașul Vechi al Ierusalimului. Construită pentru a întări un punct strategic slab de apărare a Orașului Vechi, cetatea care există astăzi a fost clădită în cursul secolului al II-lea î.e.n. și ulterior distrusă și reconstruită pe rând de creștini, musulmani, mameluci și cuceritorii otomani ai Ierusalimului. Ea conține vestigii arheologice
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
a Gărzilor Naționale, iar la Arad sub comanda maiorului Alexandru Vlad s-a constituit un Stat Major al acestora. În acest Stat Major s-au aflat un număr de referenți „prezidiali" (căpitan dr. Vasile Avramescu, locotenent locotenent Alexandru Raicu) sau „strategici" (căpitan Teodor Șerb, locotenent Sabin Codarcea). După constituirea Consiliului Dirigent, structura de comanda supremă a Gărzilor s-a mutat din Arad la Sibiu. La Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, din cei 1228 de delegați (deputați) reprezentanți ai națiunii române, 64
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
lumii, fiind o putere în ce privește relațiile economice și este tot mai influentă în Asia și Africa. China este o putere în plan internațional și este în pragul atingerii statutului de superputere, astfel că politica externă a acestui stat și perspectiva strategică este foarte influentă. China declară oficial că dorește să ducă o politică externă independentă pentru page. Scopul fundamental al acestei politici este să păstreze independența Chinei, suveranitatea și integritatea teritorială, să creeze un cadru internațional favorabil pentru reformele chineze și
Relațiile externe ale Chinei () [Corola-website/Science/332536_a_333865]
-
a fost creat în anii 1940 în raionul Rîbnița (pe atunci RSS Moldovenească; în prezent regiunea separatistă din Transnistria, Republica Moldova) lângă hotarul cu RSS Ucraineană (acum Ucraina). În perioada sovietică "depozitul de muniții de artilerie nr. 1411" era un arsenal strategic al districtului militar de vest al URSS. Însă cea mai mare parte a munițiilor a fost stocată aici după retragerea trupelor sovietice din fosta RDG, Cehoslovacia și alte țări ale lagărului socialist. În prezent circa 20.000 de tone de
Depozitul militar de la Cobasna () [Corola-website/Science/332600_a_333929]
-
deputat rus Vladimir Jirinovski. Președintele François Hollande a declarat că Franța va livra totuși Rusiei o navă de război Mistral pe baza unui contract din iunie 2011. Victor Ponta a declarat că "„o nava Mistral in Marea Neagra inseamna o problema strategica extrem de mare pentru noi”" (pentru România). Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii a considerat livrarea navei Mistral ca fiind "total nepotrivită". Premierul britanic David Cameron a criticat vânzarea de către Franța a unor nave militare Moscoveim, deși țara sa încă exportă arme
Sancțiuni internaționale împotriva Rusiei (2014) () [Corola-website/Science/332618_a_333947]
-
încredere a crescut odată cu succesele "Wehrmachtului" din 1939-1941, care au făcut ca forțele aeriene inamice să fie prea departe pentru ca să mai poată executa bombardamente eficiente asupra țintele din Germania. Neglijarea avioanelor de vânătoare pentru luptele de zi a avut consecințe strategice însemnate în anii care aveau să vină. În momentul în care "Oberkommando der Luftwaffe" a început să organizeze apărarea aeriană care să răspundă campaniei de bombardamente de zi ale United States Army Air Forces, aviația germană era deja angajată într-
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
acestei perioade este scufundarea de către submarinul U-47 a cuirasatului HMS "Royal Oak" la Scapa Flow în octombrie 1939. Ca urmare, Amiralitatea a cerut imperios RAF să își concentreze eforturile în domeniul apărării de coastă în loc să își dezvolte forța de lovire strategică. În rândul conducerii britanice acest subiect a fost amplu dezbătur până în 1941. Pentru a-și respecta angajamentele luate față de guvernul SUA și anume acela de a evita bombardarea țintelor civile, britanicii au conceput „ Western Air Plan 7B (WAP 7B)”, care
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
ale proiectilelor de artilerie, ceea ce face ca niciuna dintre concluziile responsabililor RAF să fie realistă. Organizarea apărării aeriane a "Luftwaffe" a suferit mai multe schimbări în primele cinci luni ale războiului. Apărarea porturilor din Germania de nord și a obiectivelor strategice vitale a fost dată în sarcina Comandamentelor Apărării Aeriene locale "Luftverteidigungskommando". Astfel, unitatea responsabilă pentru protecția vaselor de război ale "Kriegsmarine" a fost "Luftverteidigungskommando Hamburg". Sistemul era unul greoi. Districtul apărării aeriene Hamburg controla atât defensiva aeriană cât și pe
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
continuat să se opună trimiterii forțelor sale de pe front pentru apărarea Germaniei. Doar în mai 1942, cupă ce "Luftwaffe" a trebuit să facă față primelor raiduri USAAF pe timp de zi, OKL a început să fie îngrijorat de efectele bombardamentelor strategice aliate diurne. Chiar și așa, până la sfârșitul anului 1942, soluțiile luate pentru întărirea apărării aerine împotriva atacurilor diurne au fost fragmentate și contraproductive. Hans Jeschonnek a rezumat atitudinea OKL atunci când a declarat că "Luftwaffe" poate să respingă atacurile aerine diurne
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a fost numele sub care a fost cunoscută campania de apărare strategică la care a luat parte "Luftwaffe" în spațiul aerian al statelor europene ocupate de naziști și al Germaniei înseși în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Scopul acestei campanii era să apere obiectivele civile și militare germane împotriva atacurilor aviației
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a doua conflagrații mondiale. Scopul acestei campanii era să apere obiectivele civile și militare germane împotriva atacurilor aviației aliaților. Luptele zilnice pe timp de zi și de noapte în spațiul aerian german a implicat mii de avioane pentru respingerea bombardamentele strategice aliate. Această campanie a fost una dintre cele mai lungi ca durată din istoria războaielor aeriene. Împreună cu Bătălia Atlanticului și cu blocada Germaniei, a fost cea mai lungă campanie din 1939-1945. Avioanele de vânătoare ("Jagdwaffe") ale "Luftwaffe" au apărat spațiul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
spațiul aerian al Europei ocupate de germani, mai întâi împotriva RAF Bomber Command, iar mai apoi și împotriva United States Army Air Forces (USAAF). În primii ani ai războiului, "Luftwaffe" a fost capabilă să provoace o serie de înfrângeri bombardierelor strategice aliate. În 1939, RAF Bomber Command a fost forțat să organizeze atacuri doar în timpul nopții datorită pierderilor foarte grele ale bombardierelor care nu dispuneau de o escortă adecvată. În 1943, USAAF a avut la rândul ei pierderi grele în timpul bombardamentelor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
noapte ale RAF și a celor de zi ale USAAF au dus la distrugerea industriei și orașelor germane și a provocat prăbușirea economiei Reichului în iarna 1944-1945. În acele momente, armatele aliaților ajunseseră la frontierele Germaniei și campania de bombardamente strategice aliate s-a desfășurat în strânsă legătură cu bătăliile forțelor terestre. Campania aeriană aliată a continuat până în aprilie 1945, când au fost executate ultimele misiuni de bombardament. Germania avea să capituleze la începutul lunii mai a anului 1945. "Luftwaffe" nu
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
comandamentelor antiaerian local. În cele din urmă, toate escadrilele de avioane de vânătoare aveau să fie trecute sub comanda unei dintre cele câteva "Luftflotten" (Flote Aeriene), care trebuiau să urmărească apărarea obiectivelor germane într-o manieră „legată direct cu conceptul strategic pentru conducerea continuă a războiului aerian”. Cu alte cuvinte, avioanele de vânătoare ale "Luftwaffe" aveau să acționeze atât ca forță defensivă, cât și ofensivă, pentru păstrarea superiorității aeriene atât asupra spațiului aerian inamic, cât și asupra celui propriu. Această strategiei
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
inamic, cât și asupra celui propriu. Această strategiei a funcționat bine pe front, dar în scurtă vreme s-a dovedit că lipsa pregătirii, experienței și coordonării dintre "Fliegerdivisions" (Diviziile Aeriene) și unitățile artileriei antiaeriene, atunci când se punea problema operațiunilor defensive strategice, au făcut ca apărarea spațiului aerian german să fie ineficientă. În condițiile în care artileria antiaeriană era ineficientă, iar cele câteva grupuri de avioane de vânătoare trebuiau să acopere un spațiu aerian prea întins, obiectivele industriale vitale nu erau protejate
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
puternică. Greșelile capitale ale "Luftwaffe" în ceea ce privește deciziile de conducere, de producție și de pregătire a piloților au fost făcute în perioada 1940-1942. Conducerea militară germană nu a reușit să dezvolte o strategie coerentă pentru un război de lungă durată. Ineficiența strategică și operațională coroborată cu neglijarea apărării aeriene pentru o lungă perioadă de timp au subminat eforturile defensive ale "Luftwaffe" în 1943-1945. Strategia germană numită și „cultul ofensivei” a funcționat la începutul războiului în 1939-1941 dar, atunci când s-a pus probleme
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
bombardamentelor aeriene din acea perioadă. Această doctrină era de asemenea rezultatul convingerii mareșalului RAF Charles Portal că atacurile vor slăbi moralul inamicului și îi va forța capitularea. Portal era unul dintre susținătorii ideii conform cărora „bombardarea moralului” vor completa bombardamentele strategice dacă vor viza zonele locuite de muncitorii industriali prin distrugerea moralului sau uciderea lor, ceea ce în final urma să ducă la distrugerea industriei militare germane. Această convingere avea ca sursă politica primului mareșal al aerului, vicontele Hugh Trenchard, care considera
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
odată făcute în Germania și teritoriile ocupate de germani, civilii se vor revolta și vor răsturna guvernul. În ciuda acestei strategii ambițioase, RAF a intrat în al Doilea Război Mondial fără o flotă de bombardiere care să fie potrivită pentru bombardamente strategice la scară mare. Flota de bombardiere urma să execute raiduri neescortate și era vulnerabilă în timpul zilei la atacurile avioanelor de vânătoare. Din septembrie 1939 până în mai 1940, ambele tabere și-au cenzurat acțiunile, evitând bombardarea obiectivelor civile. În cazul Bomber
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
nu ajunsese la nivelurile cerute, iar luptele din Marea Mediterană absorbise cele mai multe aparate P-38. O soluție de moment oferită americanilor a fost avionul britanic Spitfire, dar acesta nu avea capacitatea să zboare mai departe de malurile atlantice ale Europei. Politica strategică americană era diferită de cea a RAF. Moralul civililor germani nu era un obiectiv principal pentru planificatorii USAAF. Aceștia consideratu că atacurile împotriva obiectivelor economice, așa cum erau centralele electrice sau uzinele pot conduce mai rapid la rezultatele urmărite de RAF
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]