36,294 matches
-
impactul refuzului lui Ceaușescu de a participa la intervenția trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia în 1968, FNP decide să ceară sprijin României comuniste (!) în lupta împotriva puterii sovietice. FNP avea drept scopuri nu mai puțin decât ieșirea Moldovei din componența URSS, formarea unei ""Republici Populare Moldovenești"" cuprinzând și celelalte teritorii românofone din zonă (Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, teritoriile fostei RASSM) și unirea ulterioară a acesteia cu România. Drapelul Republicii Populare Moldovenești urma sa devina tricolorul, cu o panglică neagră în
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
agenți economici. Principalii agenți economici din localitate sunt: „Fabrica de zahăr” S.A., „Cereale” S.A., Firma de proiectare și construcții „Constructorul”. Pe teritoriul orașului funcționează filiale a 4 bănci comerciale. Primarul orașului Dondușeni este Ivan Belciug (PN), ales în iunie 2015. Componența Consiliului Local Dondușeni (17 consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea: Orașul este traversat de autostrada Otaci-Drochia și calea ferată Bălți-Ocnița. În oraș sunt 4.208 case și apartamente, din care 2.022 sau 48% sunt conectate la sistemul
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
în anul 1965. În tânărul oraș au început să apară cartiere locative, s-au construit multe obiecte de menire socială, bibliotecă, școală, spital, școală muzicală, complexe sportive, școală de arte, cinematograf. Începând cu 23 decembrie 1993 orașul Vulcănești intră în componența U.T.A. Găgăuzia. În continuare orașul își dezvoltă legăturile economice și culturale cu alte orașe din România, Rusia, Belarus, Turcia, etc. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: În oraș sunt înregistrați 650 agenți economici, inclusiv 100
Vulcănești () [Corola-website/Science/305090_a_306419]
-
funcționează două mori, două întreprinderi de panificație și 3 oloinițe. Deservirea populației este asigurată de 120 unități de comerț cu amănuntul, 5 piețe și 6 unități de alimentație publică. Primarul orașului Telenești este Vadim Lelic (PLDM), reales în iunie 2015. Componența Consiliului Local Telenești (17 de consilieri) ales în 14 iunie 2015 este următoarea: Lungimea totală a drumurilor din localitate este de 45,2 km, dintre care 17,5 km sunt asfaltate și 27,7 sunt în variantă albă. Orașul dispune
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
repopulat, reconstruit și a luat din nou avânt economia și cultura așezării. Au fost construite noi obiective social-culturale. În anul 1952 localității i s-a conferit statutul de orășel. În anul 1991, în urma destrămării Uniunii Sovietice, localitatea a intrat în componența Republicii Moldova independente iar în anul 1994 a primit statutul de oraș. Orașul Mărculești este o localitate foarte mică, care dispune de anumite resurse naturale, inclusiv fond funciar. Localitatea are numai 170,25 ha. terenuri cu destinație agricolă, dintre care 148
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
socială. În prezent pe teritoriul orașului sunt deschise 5 filiale ale băncilor comerciale și a unei companii de asigurare. Servicii de consultanță juridică sunt prestate de un birou juridic. Primarul orașului Leova este Vitalie Gargaun (PDM), ales în iunie 2015. Componența Consiliului Local Leova (23 de consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea: Din numărul total de 3.700 apartamente 3.365 sau 90% sunt conectate la rețeaua de aprovizionare cu apă. Pe lângă aceasta în oraș sunt 96 de fântâni
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
1725 delocuitori. În 1961 cătunul Dimitrovca s-a contopit cu satul Căinari. Când s-au comasat raioanele, Căinarii au trecut în subordinea Căușenilor. La 13 august 1985 a fost format raionul Căinari. Din 1999 orașul Căinari a fost introdus în componența județului Tighina. În prezent este parte componentă a raionului Căușeni și are o populație de 4.670 persoane. Orașul Căinari este situat în centrul republicii la o distanță de 50 km spre sud de municipiul Chișinău. Fondul funciar al or
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
în județe. Recesământul din anul 1774 a înregistrat 20 de ținuturi, localitatea Ialoveni făcând parte din ținutul Orhei-Lăpușna. Pe parcursul anilor 1812-1917 satul Ialoveni, ca și întreaga Basarabie, se află sub stăpânirea Rusiei țariste. Satul Ialoveni se afla pe atunci în componența ținutului Chișinău. În această perioadă la 14 octombrie 1819, protopopul Ioan din Buiucani, sfințește noua biserică de piatră a satului, cu hramul Sf. Paraschiva. De la 27 martie 1918 și până la 27 iunie 1940, precum și între iunie 1941 și august 1944
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
la 14 octombrie 1819, protopopul Ioan din Buiucani, sfințește noua biserică de piatră a satului, cu hramul Sf. Paraschiva. De la 27 martie 1918 și până la 27 iunie 1940, precum și între iunie 1941 și august 1944 Basarabia s-a aflat în componența Statului Român, localitatea Ialoveni făcând parte din plasa Costești, județul Lăpușna. În timpul regimului sovietic, teritoriul Moldovei deseori era supus împărțirii în diferite subunități teritoriale. Din august 1944 până la 24 februarie 1956 satul Ialoveni se afla în componența raionului Chișinău. Apoi
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
a aflat în componența Statului Român, localitatea Ialoveni făcând parte din plasa Costești, județul Lăpușna. În timpul regimului sovietic, teritoriul Moldovei deseori era supus împărțirii în diferite subunități teritoriale. Din august 1944 până la 24 februarie 1956 satul Ialoveni se afla în componența raionului Chișinău. Apoi județele au fost anulate, raionul Chișinău a fost desființat și Ialoveni a fost inclus în raionul Kotovsk, în componența căruia s-a aflat până la finele anului 1962. Iar la 2 ianuarie 1963 a fost inclus în componența
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
supus împărțirii în diferite subunități teritoriale. Din august 1944 până la 24 februarie 1956 satul Ialoveni se afla în componența raionului Chișinău. Apoi județele au fost anulate, raionul Chișinău a fost desființat și Ialoveni a fost inclus în raionul Kotovsk, în componența căruia s-a aflat până la finele anului 1962. Iar la 2 ianuarie 1963 a fost inclus în componența raionului Anenii Noi, în următorul an - 1964 - în raionul Strășeni. La 25 martie 1977 denumirea localității se schimbă în Kutuzov, concomitent localitatea
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
componența raionului Chișinău. Apoi județele au fost anulate, raionul Chișinău a fost desființat și Ialoveni a fost inclus în raionul Kotovsk, în componența căruia s-a aflat până la finele anului 1962. Iar la 2 ianuarie 1963 a fost inclus în componența raionului Anenii Noi, în următorul an - 1964 - în raionul Strășeni. La 25 martie 1977 denumirea localității se schimbă în Kutuzov, concomitent localitatea fiind reorganizată în așezare de tip orășenesc și ridicată la rangul de centru raional (al raionului Kutuzov). În
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
cheltuielilor sau 5.802 mii lei. Restul fiind repartizate astfel: pentru construcția, întreținerea și reparația drumurilor 1.159,2 mii lei, pentru întreținerea aparatului primăriei 631,1 mii lei. Primarul orașului Ialoveni este Sergiu Armașu (Independent), ales în iunie 2015. Componența Consiliului Local Ialoveni (23 de consilieri) ales în 14 iunie 2015 este următoarea: Rețeaua de drumuri cu acoperire rigidă este de peste 13 km, din care 8 km de importanță națională și 5 km locală. Orașul are un grad înalt de
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
se finalizează lucrările de instalare a liniilor telefonice. În anul 1893 a fost dată în exploatare linia de cale ferată Moghilău-Ocnița, iar tot atunci a fost deschis și podul peste râul Nistru, Moghilău-Otaci. Între 1918 și 1940 a fost în componența României Mari, cu o populație de 3.510 locuitori. Acesta avea statut de comună rurală, în cadrul plasei Otaci, județul Soroca. Între 1944-1991 a fost o comună în componența raionului Ocnița. În 1994 a primit statutul de oras. Orașul este situat
Otaci () [Corola-website/Science/305096_a_306425]
-
podul peste râul Nistru, Moghilău-Otaci. Între 1918 și 1940 a fost în componența României Mari, cu o populație de 3.510 locuitori. Acesta avea statut de comună rurală, în cadrul plasei Otaci, județul Soroca. Între 1944-1991 a fost o comună în componența raionului Ocnița. În 1994 a primit statutul de oras. Orașul este situat pe malul drept al râului Nistru la hotar cu Ucraina (orașul Moghilău), la o distanță de 260 km de Chișinău. Cea mai apropiată stație de cale ferată este
Otaci () [Corola-website/Science/305096_a_306425]
-
Timofte, notar - Trifon Gheorghe. În perioadă interbelică în Cașunca activa și o Societate cooperativă, președintele - Stoianov Constantin. La recensământul general din 1930 în Cașuna au fost înregistrați 1411 de locuitori, inclusiv 676 bărbați și 735 femei, și 344 de case. Componența etnică era alcătuită din români - 1357 persoane, ruși - 38 persoane și evrei - 13 persoane. Limba română a fost declarată ca limbă maternă de 1358 locuitori, limba rusă - 37 locuitori, limba idiș - limba rromă - 13 locuitori, 3 locuitori. În 1933 în
Cașunca, Florești () [Corola-website/Science/305116_a_306445]
-
Chișinău, la 45 km de la Soroca, 28 km - Florești și 6 km până la stația calei ferate Unchitești. Comuna Cuhureștii de Sus are o suprafață totală de 36.03 kilometri pătrați, fiind cuprinsă într-un perimetru de 39.17 km. Din componența comunei fac parte 3 localități: Unchitești, Cuhureștii de Sus, Nicolaevca. Suprafața totală a localităților din cadrul comunei alcătuiește aproximativ 4.99 kilometri pătrați. Satul Cuhurești (întâlnit și sub forma "Cuhareuți" sau "Cuharevți") este atestat oficial pentru prima dată într-un document
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
Jos (1896), s-a construit clădirea școlii primare (1905), o moară, fabrica de caramida, ambulatoriul și alte edificii importante, unele existente și azi. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cuhureștii de Sus a făcut parte din componența României, în Plasa Cotiugenii-Mari a județului Soroca. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități de ucraineni și de evrei. Numărul gospodăriilor țărănești din sat era de 229, iar numarul populației de 1,322 de locuitori. La
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
un mediu viabil. În anii 1936-1938 satul a gazduit echipe culturale regale. În anul 1938 Cuhureștii de Sus a fost declarat sat-model. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Basarabia a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Moldova. Începând din anul 1991, satul Cuhureștii de Sus face parte din raionul Florești. Conform recensământului din anul 2004, satul are
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
a fost declarat sat-model. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Basarabia a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Moldova. Începând din anul 1991, satul Cuhureștii de Sus face parte din raionul Florești. Conform recensământului din anul 2004, satul are 1,621 locuitori, preponderent moldoveni (români), reprezentând 96.92% din populație; populația la nivelul comunei Cuhureștii de Sus
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
Elizaveta este o localitate-centru de comună din componența Municipiului Bălți, Republica Moldova. Se află la distanța de 11 km față de Bălți și 120 km de Chișinău. Suprafața totală a comunei constituie 2,667 ha. Satul Elizaveta a fost întemeiat pe moșia boierului Catargiu în anul 1846. În perioada țaristă
Elizaveta, Bălți () [Corola-website/Science/305125_a_306454]
-
Satul are o suprafață de aproximativ 2.47 kilometri pătrați, cu un perimetru de 8.77 km. Comuna Halahora de Sus are o suprafață totală de 20.31 kilometri pătrați, fiind cuprinsă într-un perimetru de 22.81 km. Din componența comunei fac parte 3 localități: Halahora de Sus, Halahora de Jos, Chirilovca. Suprafața totală a localităților din cadrul comunei alcătuiește aproximativ 3.79 kilometri pătrați. Comuna Halahora de Sus se află la 15 km de orașul Briceni, la 36 km de
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
Până la invazia tătaro-mongolă (1240), teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru s-a aflat sub suzeranitatea cnezilor de la Kiev, iar mai apoi a celor de la Halici. După cucerirea de către tătaro-mongoli a cnezatelor slavone de est, ținutul a fost inclus în componența Hoardei de Aur, Ulusul Gioci (Giuci). În prima jumătate a secolului XIII, tătarii nohai formează în zonă hanatul lor. Iar în jurul anului 1400 teritoriul intră în componența Marelui ducat al Lituaniei, condus de Vytautas (1350-1430), care cuprindea în perioada de
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
cucerirea de către tătaro-mongoli a cnezatelor slavone de est, ținutul a fost inclus în componența Hoardei de Aur, Ulusul Gioci (Giuci). În prima jumătate a secolului XIII, tătarii nohai formează în zonă hanatul lor. Iar în jurul anului 1400 teritoriul intră în componența Marelui ducat al Lituaniei, condus de Vytautas (1350-1430), care cuprindea în perioada de maximă expansiune teritoriul dintre Marea Baltică și Marea Neagră. Către mijlocul secolului XV, teritoriul, abandonat de suveranii lituani, intră în posesia Hoardei de la Perekop, care formează ulterior Hanatul Crimeii
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
posesia hanilor din Crimeea. Următorul război ruso-turc (1887-1891), terminat în urma încheierii tratatului de la Iași, stabilește granița între Imperiul Rus și cel Otoman pe râul Nistru și, pentru următorii 200 de ani, include teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru în componența statului moscovit. Prima mențiune documentară a localității Nezavertailovca este datată cu anul 1789. Satul a fost inclus în componența județului Tiraspol, inițial în gubernia Nikolaev, iar din anul 1803, odată cu mutarea centrului administrativ la Herson, în gubernia omonimă. În secolul
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]