37,317 matches
-
ușoar). Consult) peste șaizeci de femei pe zi. Reușește uneori s)-i conving) pe tineri s) se Însoare cu iubitele lor care au r)mas Ins)rcinate. Le Încurajeaz) pe tinerele mirese evreice, originare din ț)rile arabe, care se plâng c), deși sunt c)s)torite de dou) luni, Inc) nu au r)mas Ins)rcinate. Cand se las) Întunericul și Închide cabinetul, urc) sc)rile În apartamentul s)u și se Întinde pe pat. Dup) o zi Inc)rcat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
avut - era s) spun c) a avut numeroși detractori În Israel, Ins) mai aproape de adev)r este faptul c) are puțini admiratori. Nici el, nici israelienii nu știu exact cum s) ia faptul c) este evreu. Israelienii s-ar putea plânge mai puțin dac) ar fi un baptist din Sud sau un catolic irlandez. Mulți cred c) el a Întârziat trimiterea ajutoarelor În timpul r)zboiului de Yom Kippur, deoarece dorea că egiptenii s) obțin) o victorie limitat) și s)-si recapete
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În petrol. Marxiștii arabi neag) faptul c) Israelul poate produce o politic) de stânga, desi Sartre insist) c) „lupta de clas) exist) În Israel așa cum exist) pretutindeni... și c), În consecinț), exist) elementele unei mișc)ri de stânga”. Totuși, se plânge el, „nu poți invită În același timp israelieni și arabi la o conferinț) internațional). Nu poți pentru c) arabii nu vor lucrul )stă”. „Dar de ce se cedeaz) mereu În fața boicotului arab?”, Întreab) intervievatorul. „Pentru c)”, r)spunde Sartre, „stânga pare
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vibrațiile p)mântului aduc la suprafaț) și mai mult) piatr). Vechile câmpii nu sunt foarte Întinse. Muncitorii arabi din construcții pe care Îi vezi la Ierusalim provin din aceste sate. Unii din cei de stânga și chiar vechi sioniști se plâng din cauza asta. Spun c) muncitorii israelieni au cl)dit Israelul, Ins) acum arabii fac cele mai nepl)cute munci și formeaz) o clas) exploatat). Probabil muncitorii arabi nu se consider) Ins) astfel. Salariile lor au crescut și prosperitatea de care
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
arabilor. El crede c) noi trat)m Israelul așa cum am tratat Vietnamul de Sud În timpul negocierilor de pace din 1972-1973, când am aruncat asupra sud-vietnamezilor vină pentru eșecul de a ajunge la o Înțelegere. În timpul tratativelor de la Paris, Kissinger se plângea adesea c) Nguyen Van Thieu nu venea În Întâmpinarea eforturilor sale de a se ajunge la un acord. „În cele din urm), domnul Thieu a cedat datorit) promisiunilor privind ajutorul american și ameninț)rilor implicite ale președintelui Richard M. Nixon
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
că le posedam pe când speram să devenim actori la clasa Finteșteanu. Ne era amândurora greu să ne concentrăm pe scenă și asta poate avea o legătură cu faptul că nu ne simțeam acasă În propriul nostru trup. GB : Eu mă plângeam tot timpul că În jurul meu e zgomot. Și, mi-aduc aminte și acum, mi-ai spus o dată: „Măi Biță, dacă e zgomot numai pentru tine și nu pentru ceilalți, Înseamnă că ai tu o problemă“. Într-adevăr, eu, când scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cel mai clar semnal că ceva nu merge. Sala rămânea rece, nimic din patosul actriței nu trecuse rampa, În timp ce Olivier transmitea spontan fiorul În public fără nici un efort vizibil. În Anglia, În lumea teatrului, se pune Întrebarea cine trebuie să plângă: actorul sau cel ce a plătit biletul? Răspunsul e clar. Dacă actorul se complace fericit În lacrimi, șansa e ca spectatorul să rămână indiferent. În cazul meu, ardoarea inițială de a fi actor a fost repede sufocată de inhibiții de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de bunăvoie că nu orice clipă va fi interesantă. Cercetarea implică perioade lungi de monotonie, În care nimic spectaculos nu se Întâmplă, exact opusul unei montări de mare fast. Așadar, acceptând această premisă, mi-am impus să Încetez să mă plâng mie Însumi de nedreptatea situației. Ca să fac acest nesuferit pas Înapoi, a trebuit să accept să mă las convins. Am Înțeles că nu aveam Încotro decât să substitui energiei mele obișnuite, excesive, frenetice, o participare senină, luându-mi riscul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
des am fost la Teatrul Kongoh Noh. Reveneam zilnic să asist la spectacolele cu piese Nô. Revedeam aceleași mișcări Încete, aceleași gesturi stilizate. Mă impresiona de fiecare dată gestul femeii care ridica simplu palma la față, dând de Înțeles că plânge, acoperindu-și ochii În timp ce se Întorcea cu spatele spre sală și rămânea imobilă, Împietrită În această atitudine. Stăteam câte cinci-șase ore pe perne așternute pe podea, ascultând sunete pe care nu le Înțelegeam, privind actori mascați, costumați, parcă venind dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
paginile plutind, de la Tokyo, dar pe care o doream la fel de violentă). Efectul asupra sălii a fost electric. Intensitatea momentului a avut darul să răscumpere așteptarea. Arkadina joacă loto - mama pare că nu ar vrea să știe de moartea fiului -, Trigorin plânge. Cortina. Contrast neașteptat, datorat inspirației de moment și sensibilității lui Walken. Un actor care continuă să-și ia riscuri chiar și În fața spectatorilor. Un tenor care nu poate să se despartă... de soprana sa În seria portretelor insolite merită menționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dă seama că Adriana moartă este mult mai mult decât iubita lui, e monstrul sacru al scenei, și că suferința lui prea personală trebuie să facă loc recunoașterii mitului pe care Îl reprezintă ea.“ Premiera a avut loc, Shicoff a plâns mai Îndelung și mai cu foc decât la orice repetiție și, În loc să iasă din scenă, s-a aruncat În sughițuri nestăpânite peste trupul impozant al sopranei, anulând total imaginea pe care Încercasem s-o creăm. Efectul produs era pur melodramatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fac parte din această aventură. Repetițiile erau adesea deschise pentru actorii, regizorii, criticii care Își manifestau interesul de a fi prezenți. Teatrul era În plină activitate din zori și până la miezul nopții și nimeni din cei care lucrau nu se plângea de oboseală. Dar unii au refuzat să participe la Trilogie, sub un pretext sau altul, ca să mascheze teama de necunoscut sau simpla comoditate. Alții au preferat să se pensioneze. Mai târziu am auzit declarații halucinante - că după plecarea mea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a lui Nastratin Hogea cu un om care se jeluia În Întuneric, la lumina unei lumânări, că i-a murit măgarul și nu mai știe cum să-și ducă viața mai departe de unul singur. La care Nastratin Îi spune: „Plânge cât poftești, dar ține aprinsă lumânarea!“. Oedipe la Opera Română (sau un coșmar balcanic revăzut În cheie comică) În 1994, la un an de la demisia mea de la Național, Caramitru mă sună la New York și-mi propune să montez Oedipe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fiicele ei nu s-au mai dus la bal; l-a acuzat pe le huissier și pe acoliții lui că ei stăteau tolăniți pe scaune moi În timp ce pe doamne le-au invitat să șadă pe niște scaune tari; s-a plâns de asemenea, furioasă și vehementă, că le huissier chiar Îl amenințase cu Închisoarea pe Monsieur Dmitri Nabokoff, „Conseiller d’État, homme sage et plein de mesure“ (un bărbat Înțelept, cu simțul măsurii), numai pentru că numitul domn a Încercat să-l
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
clipa când mama mă preda lui Miss Clayton sau Mademoisellei, pentru a mă dezbrăca. În casa noastră de la țară existau cinci băi și o mare varietate de lavoare venerabile (pe unul dintre acestea Îl căutam În cotlonul lui Întunecat ori de câte ori plângeam, ca să simt pe fața umflată, pe care mă rușinam s-o arăt, atingerea alinătoare a jetului lui șovăielnic, În timp ce apăsam pe pedala ruginită). Baie adevărată se făcea seara. Pentru abluțiunile matinale erau folosite băițele englezești de cauciuc. A mea avea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sticlă verzi-albăstrii netezite de apa mării. Frumoasei Miss Norcott i s-a cerut să plece imediat, Într-o noapte, la Abbazia. M-a Îmbrățișat În lumina firavă a zorilor, În camera copiilor, Îmbrăcată Într-o pelerină de ploaie, palidă și plângând ca o salcie babiloniană și În ziua aceea am rămas neconsolat, În ciuda ciocolatei fierbinți pe care i-o pregătise special pentru mine bătrâna doică a familiei Peterson, și a pâinii speciale cu unt, pe a cărei suprafață netedă, mătușa Nata
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
familiei Peterson, și a pâinii speciale cu unt, pe a cărei suprafață netedă, mătușa Nata, sustrăgându-mi dibace atenția, desenase o margaretă, apoi o pisică și În cele din urmă micuța sirenă despre care tocmai citisem și pe care o plânsesem Împreună cu Miss Norcott, și eu am Început din nou să plâng. A mai fost micuța și mioapa Miss Hunt, a cărei scurtă ședere la noi, În Wiesbaden, a luat sfârșit În ziua când fratele meu și cu mine - În vârstă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
suprafață netedă, mătușa Nata, sustrăgându-mi dibace atenția, desenase o margaretă, apoi o pisică și În cele din urmă micuța sirenă despre care tocmai citisem și pe care o plânsesem Împreună cu Miss Norcott, și eu am Început din nou să plâng. A mai fost micuța și mioapa Miss Hunt, a cărei scurtă ședere la noi, În Wiesbaden, a luat sfârșit În ziua când fratele meu și cu mine - În vârstă de patru și respectiv cinci ani - am reușit să scăpăm de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită de toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea ulterior, elocvent, dar nu tocmai corect.) Ușa sălii de așteptare se deschide cu un scrâșnet Înfricoșător, caracteristic nopților foarte geroase; afară năvălește un curent de aer fierbinte, aproape la fel de dens ca aburul locomotivei care gâfâie În gară; și În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a lungul lacului În noaptea aceea rece și cețoasă. Undeva, o lumină singuratică dilua vag Întunericul și transforma ceața Într-o burniță vizibilă. „Il pleut toujours en Suisse“ - fusese una dintre remarcile Întâmplătoare care o făcuseră odinioară pe Mademoiselle să plângă. Dedesubt, o unduire amplă, aproape un val și ceva vag alb Îmi atraseră privirea. Apropiindu-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Biarritz, pasiunea mea pentru Colette a Înlocuit cu totul pasiunea mea pentru Cleopatra. Întrucât părinții mei nu erau dornici să-i cunoască pe ai ei, o vedeam numai pe plajă; dar mă gândeam tot timpul la ea. Dacă observam că plânsese, mă cuprindea un val de furie neputincioasă care Îmi aducea lacrimi În ochi. Nu puteam să distrug țânțarii care-și lăsaseră amprenta pe gâtul ei fragil, dar puteam - și am făcut-o cu succes - să mă bat cu pumnii cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sănătos. Iubea o singură ființă pe lume - pe fiica ei cea mai mică, Nadejda Vonliarliarski, de dragul căreia a vândut brusc moșia Batovo În 1916, tranzacție de pe urma căreia n-a avut nimeni de profitat În acel amurg al istoriei imperiale. Se plângea tuturor rudelor că forțe obscure Îl ademeniseră pe Înzestratul ei fiu, făcându-l să disprețuiască genul de carieră „strălucită“ În slujba țarului, pe care o Îmbrățișaseră strămoșii lui. I se părea În mod special greu de Înțeles cum de putea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la țară, făcând cu Max concurs de tir - perforând cu gloanțe de pistol o plăcuță ruginită din pădurile noastre, pe care scria „Vânătoarea interzisă“. Acest Max era un tip plăcut și viguros și de aceea eram surprins când Îl auzeam plângându-se de migrenă și, cuprins de moleșeală, refuza să vină să bată mingea cu mine prin jurul casei sau să ne scăldăm În râu. Acum știu că În vara aceea avea o legătură amoroasă cu o femeie măritată a cărei proprietate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stropi de apă În urma lui, În dormitorul lui unde ținea Într-un loc secret trei prosoape sacrosante (printre altele, era atât de brezgliv, În sensul rusesc intraductibil, Încât se spăla pe mâini ori de câte ori atingea bancnote sau balustrade de scări). Se plângea mamei că Serghei și cu mine eram niște mici străini, niște derbedei și niște măscărici, niște snobi „de o nepăsare patologică“, după cum se exprima el, față de Goncearov, Grigorovici, Korolenko, Staniukovici, Mamin-Sibiriak și alți indivizi Îngrozitor de politicoși (comparabili cu „scriitorii regionali
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că a ieșit dintr-un magazin de suveniruri și a alergat spre mine cu un breloc, un minuscul pistol de argint, pe care era nerăbdător să mi-l arate - și dintr-odată, s-a Întins pe trotuar, dar n-a plâns În timp ce se aduna de pe jos, nebăgând În seamă genunchiul care-i sângera și ținând Încă strâns În mână minuscula armă. În vara lui 1909 sau 1910, m-a inițiat plin de entuziasm În posibilitățile dramatice ale cărților lui Mayne Reid
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]