36,294 matches
-
și cel Otoman pe râul Nistru și, pentru următorii 200 de ani, include teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru în componența statului moscovit. Prima mențiune documentară a localității Nezavertailovca este datată cu anul 1789. Satul a fost inclus în componența județului Tiraspol, inițial în gubernia Nikolaev, iar din anul 1803, odată cu mutarea centrului administrativ la Herson, în gubernia omonimă. În secolul XIX satul cunoaște o puternică evoluție economică și demografică, influențată în principal de dezvoltarea orașului Odesa. În tabelul bisericilor
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
în principal de dezvoltarea orașului Odesa. În tabelul bisericilor Eparhiei Hersonului, alcătuit în anul 1875, satul Nezavertailovca din județul Tiraspol este menționat cu hramul Adormirii Maicii Domnului. La 12 octombrie 1924 se constituie Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, având în componența sa 11 raioane. Satul Nezavertailovca este inclus în raionul Slobozia. În anul 1940 Nezavertailovca intră în componența Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, aparținând în continuare raionului Slobozia. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, satul pierde 494 locuitori înrolați în Armata
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
din județul Tiraspol este menționat cu hramul Adormirii Maicii Domnului. La 12 octombrie 1924 se constituie Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, având în componența sa 11 raioane. Satul Nezavertailovca este inclus în raionul Slobozia. În anul 1940 Nezavertailovca intră în componența Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, aparținând în continuare raionului Slobozia. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, satul pierde 494 locuitori înrolați în Armata Sovietică. După cel de-al doilea Război Mondial, biserica ortodoxă din centrul satului este devastată și transformată
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
localitate a avut loc la 1 iunie 1667. Referitor la proveniența denumirii sunt două versiuni: În literatura de specialitate nimeni din autori nu se referă la denumirea acestui sat. De la început și până la anul 1817 teritorial-administrativ satul a fost în componența Ocolului Nistrean de jos al Ținutului Orhei. Ulterior localitatea Cobusca Veche împreună cu alte sate a fost transferată în Ținutul Tighina (mai târziu - județ). Conform informațiilor particulare la localnicii satului în anul 1783 au construit biserica din lemn, reconstruită în 1868
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
probabilă, deoarece pe aici chirca sau târnăcopul se folosesc foarte rar. Al doilea nume se spune că poate să vină de la numele unuia din primii proprietari ai moșiei - Chirilă, denumire care mai târziu a evoluat în Chircă. Comuna Chirca, în componența căreia se regăsesc satele Chirca și Botnăreștii Noi, este situată pe malul stâng al râului Bîc, pe traseul feroviar Chișinău - Bender în centrul Republicii și în apropierea autostrăzii Chișinau-Bender. Se află la 25 km distanță de orașul Chișinău și la
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
Albu, avea magazin, moară, drâmbă, vie. Școala a fost construită în 1932. Primul învățător a fost Popescu. În sat era și o biserica. În anul 1949 în sat s-a format colhozul „M.Frunze”, care în 1969 a intrat în componența asociației intergospodărești „Colhozjivprom”. Primul președinte a fost Popan Ilie. În 1959 în sat s-a construit magazin. S-a construit o filială a uzinei de cărămidă. La început erau angajați 60 de oameni. Din 1959 până în 1965 s-au produs
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
polonez și 204 evrei. Limba româna era ca limbă maternă pentru 4105 persoane, rusa - 49 persoane, ucraineana - 8 persoane, idiș - 209 persoane. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în vara anului 1940, județul Hotin, inclusiv satul Corjeuți, este inclus în componența RSS Ucraineană. În luna noiembrie aceluiași an, hotarele dintre RSSMși RSSU sunt revizuite și teritoriul de sud al județul Hotin, cu comuna Corjeuți, este transferat în județul Bălți. Imediat încep represiunile, în 1940 5 persoane (inc. 1 femei și 3
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
Șerban una nouă de cărămidă, pe locul celei vechi rămânând doar o movilă de piatră cu o cruce mare pe ea. Odată semnat (Tratatul de la Paris (1856)), Crihana Veche, împreună cu localitățile din județele basarabene Cahul, Bolgrad și Ismail, revine în componența Principatului Moldovei, participând în 1859 la Unirea Principatelor sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Face parte administrativ din România (până în 1866 Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei) până în 1878 (Tratatul de la Berlin), când Imperiul rus reocupă teritoriul basarabean al României până la
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
satului se mărginește cu moșia satului Congazcic, mai exact, peste pădurea de lîngă cătunul Dudulești. În partea de este se învecinează cu moșiile satelor Chirsova și Congaz, iar în cea de sud-cu moșia satului Taraclia, care face parte din componența comunei Sadâc și dincolo de care se află satul găgăuzesc Cârlăneni (numit în perioada sovietică Cotovscoe), iar în cea de vest-cu moșiile satelor Bobocia, Șamalia și Vișinești. Vatra satului este divizată, convențional în trei sectoare. Cel așezat la vest de
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
Molotov” s-a unit cu kolhozul „Boris Glavan” din Răculești și kolhozul „25 let Moldavii” din Bălășești, formând un singur kolhoz „Molotov” cu sediul conducerii la Jăvreni. În februarie 1956 raionul Susleni a fost desființat și kolhozul „Molotov” trece în componența raionului Criuleni. În anul următor gospodăria agricolă și-a schimbat denumirea în „1 mai”. În ianuarie 1960 kolhozul „1 mai”, în componența căruia întrau satele Jăvreni, Bălășești și Răculești s-au unit cu kolhozul „Crasnîi Octeabri” din Mășcăuți și au
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
cu sediul conducerii la Jăvreni. În februarie 1956 raionul Susleni a fost desființat și kolhozul „Molotov” trece în componența raionului Criuleni. În anul următor gospodăria agricolă și-a schimbat denumirea în „1 mai”. În ianuarie 1960 kolhozul „1 mai”, în componența căruia întrau satele Jăvreni, Bălășești și Răculești s-au unit cu kolhozul „Crasnîi Octeabri” din Mășcăuți și au creat o gospodărie de proporții mari, păstrând denumirea veche de „1mai” cu cârmuirea în satul Mășcăuți. La adunarea generală a kolhoznicilor, ce
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
1839 între comisul Nicolae Cristofor Spiro, mandatarul domnului Principatului Moldovei Mihail Sturdza, și împuterniciții comunității satului Scăieni, Lari Tudor și Iacob Danila, se stipulează: “comisul a pus la dispoziția împuternicitilor comunității satului Scăieni o parte de pământ numita Baraboi din componența moșiei Nicoreni (sau Ochiul Alb), care aparține domnului Moldovei Mihail Sturdza, în vederea strămutării obștii acestui sat”. Așadar, potrivit acestui act de arhivă, satul Baraboi nu exista nici la 1839. El urma să fie întemeiat, precum se menționează în contract, în
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
Furnica”, înființată în 1917, poștă rurală, primări, 3 cîrciume. Prin decretul regal din 7 decembrie 1929 intervin unele modificări în structura administrației publice locale, potrivit cărora localității Baraboi i se retrage statutul de comună și,în calitate de sat, este inclusă în componența comunei Râșcani. recensământul general din 1930 înregistrează în Baraboi o populație de 3781 persoane și 847 gospodării. La 4 iulie 1932 are loc o revizuire teritorial-adminsitrativ a județul Bălți și Baraboiului i se restailește statutul de comună (în care era
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
Coșnița este o localitate-centru de comună în raionul Dubăsari, Republica Moldova. Din componența comunei fac parte localitățile Pohrebea și Coșnița. Satul are o suprafață de circa 3.38 kilometri pătrați, cu un perimetru de 8.75 km. Localitatea se află la distanța de 18 km de orașul Dubăsari și la 32 km de
Coșnița, Dubăsari () [Corola-website/Science/305163_a_306492]
-
și anume "cuțitari". Informații prețioase despre localitate sunt menționate în lucrările lui Berg S.,"Basarabia.Țara.Oameni.Gospodarie", Petersburg 1918; Soroca T.,"Geografia Guberniei Basarabia" Chișinău 1878; Butovici V.,"Materiale pentru harta etnografica a Guberniei Basarabia"; Berg L."Populația Basarabiei, componența etnică și numărul ei", Petersburg 1923; "Dicționarul statistic al Basarabiei", Chișinău 1923. O importantă sursă istoriografică reprezintă și lucrarea lui Zamfir Arbore editată la București în 1904 cu referință la așezarea geografică, dar cele mai sigure dovezi și argumente istorice
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
următor: 22.68% - 1 persoană, 28.96% - 2 persoane, 23.50% - 3 persoane, 16.53% - 4 persoane, 6.01% - 5 persoane, 2.32% - 6 și mai multe persoane. Primarul comunei Hlinaia este Ion Ceban (PLDM), ales în 14 iunie 2015. Componența Consiliului Local com. Hlinaia (11 consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea: Principala activitate economică a populației constituie agricultura. Cele mai cultivate plante sunt: grâul, porumbul, sfecla de zahăr, orz, floarea-soarelui etc. În sectorul serviciilor activează un magazin agricol
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
2880 persoane înscrise în listele de vot. Consiliul local este alcătuit din 12 deputați comuniști (PCRM) și un deputat democrat (PDM). La recensământul populației din 2004 în satul Tîrnova au fost înregistrate 4293 persoane: inclusiv 2017 bărbați și 2276 femei. Componența națională este următoare: moldoveni/români - 3497 locuitori, ucraineni - 505 locuitori, ruși - 222 locuitori, romi - 39 locuitori, polonezi, bulgari, găgăuzi. Grădinița Licurici, Albinuța. În 2003 Școala profesională polivalentă a fost reorganizată în Școală profesională . În această instituția se efectua studii la
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
locul ei de azi. Prima atestare documentară datează cu anul 1772, cînd satul este pomenit sub numele de Gorodici. În secolul următor satul este atestat ca Borodici - un mic tîrg. În perioada 1918-1940 atît timp cît satul a fost în componența Regatului România, satul s-a numit Țau. După al doilea război mondial, satul a primit denumirea actuală. Cea mai mare dezvoltare satul a cunoscut-o în anii 1960-1970, cînd în localitate s-a fondat tehnicumul de agronomie (azi Colegiul Agricol
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
cetățeni. Conform recensământului din anul 2004 populația este de 3.615 locuitori dintre care : bărbați - 1.808, femei - 1.807. Atunci au fost înregistrate 1.126 de gospodării casnice, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.2 persoane. Componența pe naționalități: Naționalitate Număr de Locuitori Moldoveni/Români 3.591 Ucraineni 13 Rusi 8 Gagauzi 1 Bulgari 1 Evrei 1 Polonezi 1 Țigani 1 Altele 2 În anul 2008 populația satului Bujor constituia 3.967 de locuitori, dintre care 1
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
În partea de nord, în raza comunei, se găsește fabrică de zahar a raionului Fălești, care funcționează datorită culturii de sfecla din regiune. Prin partea de asfințit a satului, trece drumul Sculeni-Fălesti și satul se mărginește cu satul Călugăr. În componență comunei se mai află două sate: Sărată Nouă și Hitrești, situate peste drumul spre Fălești, care se numeste Șleah. Comună are circa 4500 de ha de pămînt arabil, cu următoarele denumiri de locuri : Valea Șleahului, Humăria, Cînipiștele, Sîngeră (peste Gîrla
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
cu anul 1915, toponimul Sărata-Galbenă nu s-a mai schimbat și a rămas până în zilele noastre. Conform Legii privind organizarea administrattiv teritoriala a R.M. nr.292 XIV din 19.02.1999 satul Sărata-Galbenă a fost transformat în comuna Sărata-Galbenă, în componența căreea intră 5 sate: Sărata-Galbenă, Brătianovca, Cărpineanca, Coroliovca și Valea Florii. cu o populatie totală de 6100 locuitori. Conform datelor de la recensământul din anul 2004, în satul Sărata Galbenă locuiesc 4790 locuitori (2371 bărbați, 2419 femei). Componența etnică a satului
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
comuna Sărata-Galbenă, în componența căreea intră 5 sate: Sărata-Galbenă, Brătianovca, Cărpineanca, Coroliovca și Valea Florii. cu o populatie totală de 6100 locuitori. Conform datelor de la recensământul din anul 2004, în satul Sărata Galbenă locuiesc 4790 locuitori (2371 bărbați, 2419 femei). Componența etnică a satului: După desființarea Uniunii Sovietice sistemul de muncă colectivă (Colhoz) a fost distrus. În satul Sărata Galbenă a fost păstrat sistemul de muncă colectivă datorită președintelui de colhoz și deputat în Primul Parlament al Republicii Moldova, Iacob Negru.
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
roșii, cu timpul a dat faliment. În prezent populația de aici muncește în cheia economiei de piața. Țipala, înfrățita cu din județul Iași si comuna Virteșcoiu din județul Vrancea România, face schimb de experiență, se orientează ferm spre Constelația europeană. Componența populației după localități (recesământul anului 2004):
Țipala, Ialoveni () [Corola-website/Science/305186_a_306515]
-
Dramaticul an 1856, prin hotărârea Păcii de la Paris, dezbină satul în două părți. În urma Tratatului semnat la Paris între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, după înfrângerea Imperiului Rus în războiul Crimeii din 1853-1856, trei județe din sudul Basarabiei trecuseră în componența Principatelor Române suzerane Imperiului Otoman, iar frontiera fusese stabilită chiar prin centrul satului Borogani, pe linia râulețului Ialpugel, până la pod iar de aici granița continuă pe șoseaua care duce spre localitatea găgăuză Comrat. Partea de nord a satului fusese numită
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
Podgoreni este o localitate, centru de comună, în Raionul Orhei, Republica Moldova, care se învecinează cu satele Zahoreni, Sirota și Chiperceni. În trecut satul s-a numit Curleni. Anterior a intrat în componența raionului Rezina. Principalul râu care curge prin apropiere este râul Cogâlnic. Satul Podgoreni este un sat pitoresc așezat în zona centrală a Republicii Moldova. Satul este atestat documentar în anul 1623, dar se crede că este mult mai vechi. Documentele de
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]