34,136 matches
-
la fel cu imaginile verbale, vor insista asupra laturii concrete a oricărei imagini și a oricărei expresii având drept compensație faptul că lucrurile care cer de obicei o figurație obiectivă vor fi escamotate sau ascunse." Ca și Craig, Artaud este convins că o figurină ar putea avea asupra spectatorului o forță magică mai mare chiar decât actorul în carne și oase. Asemenea unei apariții divine, ea i-ar provoca spaimă. "Un alt exemplu, scrie el în Regia scenică și metafizica, ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
forță poetică rezidă mai ales în compoziția ritmică. Reprezentația realistă, captând atenția spectatorului asupra unor detalii neînsemnate, îl face să piardă din vedere esențialul și lungește inutil durata spectacolului care-și pierde dinamismul. Timpul este prețios pe platou", afirmă Meyerhold, convins că nu ar putea fi reținută atenția publicului prea mult timp și că lentoarea dăunează conciziei cerute de arta scenei. El le reproșează în special regizorilor de piese istorice încercarea de reconstituire a unei epoci. Piesa, în care compoziția ritmică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
costum, de rampă, de culise, de clădire, teatrul, cu actorul și arta sa despre mișcări, nu rămâne mai puțin teatru: mișcările, gesturile și jocurile de fizionomie ale actorului informează spectatorul asupra gândurilor și impulsurilor sale." Ca și Craig, Meyerhold este convins că actorul poate găsi modele de posturi stilizate în sculptură, artă care se desfășoară în cele trei dimensiuni, mai degrabă decât în pictura înțepenită într-un singur plan. "Trupul omului și accesoriile mese, scaune, paturi, dulapuri -, au trei dimensiuni. Deci
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a-i răspunde lui Antoine Godeau care, în scrisoarea pe care i-a adresat-o, condamnă folosirea versului în teatru și-i cere părerea în această chestiune. 32 Se pare că în această "Apologie", d'Aubignac a vrut să-l convingă pe Richelieu de superioritatea tragediei în proză asupra tragediei în versuri. 33 Sublinierea noastră. 34 Corneille a utilizat frecvent stanțele, în vogă în teatrul dintre 1630 și 1660, în timp ce Racine nu recurge la ele decât în prima sa piesă, Tebaida
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Lessing nu l-a citit totuși pe Aristotel foarte amănunțit, pentru că nu-și dă seama că regulile unității de timp și de loc nu sunt formulate de Aristotel. 47 Foarte influențat de Leibniz, în credința sa în progres, Lessing este convins că geniul servește la îmbunătățirea lumii. 48 Marmontel face aici trimitere la Jucătorul de Edward Moore, dramă englezească, al cărei subiect e împrumutat în spațiul francez de Bernard-Joseph Saurin, în piesa Béverley, pusă în scenă în 1768. 49 Lessing îi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aspect formal. Prelegerile sale au contribuit în mod substanțial la îmbogățirea și modernizarea terminologiei estetice românești. În domeniul filologiei, B. a susținut cu fervoare punctele de vedere ale latinismului. În diverse studii și articole, a cerut scriitorilor să cultive limba, convins că numai ei pot contribui hotărâtor la desăvârșirea unei limbi literare cât mai lipsită de elemente străine. De altfel, pentru el, lexicul de origine latină reprezenta frumosul din limbă, iar cel de altă origine - urâtul. Ca modele de stil, oferea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
să le acorde atenție. Acest lucru se constituie într-un semnal de alarmă și se impune o reconsiderare a relației familie-școală. Aceasta nu trebuie să fie semidirecțională, redusă la simpla informare a părinților asupra rezultatelor la învățătură. Școala trebuie să convingă familia ca ea să devina un participant activ în procesul de instruire educare. Influențele pe care familia le exercită asupra copilului sunt directe sau indirecte, determinând în mare măsură dezvoltarea personalității acestuia. Modelul moral-civic propus de școală (un comportament civilizat
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
imperiile multinaționale vecine. Franța, mai ales după Întâlnirea de la Osborne <ref id=""> 3 Dumitru Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza În conștiința posterității, Iași, 2001, p. 67-68. </ref>3, a fost aceea care s-a străduit să Împace lucrurile și să-i convingă pe români să renunțe temporar la ideea prințului străin În favoarea realizării Unirii Principatelor. Demersurile țării lui Napoleon al III-lea nu i-a Împiedicat pe români să adopte În Adunările ad-hoc cunoscutul program unionist, unde prințul străin și Unirea Într-
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
muntele Dicte, În forma Dikatajo Diwe, interpretată ca Zeus Dicteanulxe "Zeus Dicteanul" (KN Fp 1.2). Alături de ei apăreau și Heraxe "Hera" (era), Artemisxe "Artemis" (atemito/atimite), Aresxe "Ares" (are), Hermesxe "Hermes" (emaa2). Dacă totuși filologii nu sunt cu totul convinși În ceea ce privește identificarea lui Ares, a Artemisei și a lui Hermes, două tăblițe din Pilos (PY Xa 102, Xb 1419) au restituit fără incertitudini numele lui Dionysosxe "Dionysos" (diwonuso), anticipând intrarea acestei divinități În panteonul grecesc În perioada miceniană. La rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iveală o veche dezbatere pentru care De divinatione a lui Cicero reprezintă deja unul dintre cele mai utile documente: epicurei și cinici, al căror purtător de cuvânt se face Însuși biograful, Îi contestă creația oraculară (Alexandru, 25, 43-44 și 47), convinși fiind de imposibilitatea unei intervenții divine În evenimentele cosmice și umane, În timp ce platonicienii, stoicii și pitagoreicii, având premisa providenței universale, recunoscându-le practicilor divinatorii veridicitatea și utilitatea, Îi proclamă sub diferite titluri eficacitatea (Alexandru, 25). În această polemică se inserează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legată În special de ape, dar și de fecunditate și fertilitate. H. Lomel (1954) a recunoscut În ea o zeitate indo-iraniană (În India: Sarasvatșxe "Sarasvatș", „cea care stăpânește apele”), dar ipoteza sa, deși verosimilă În unele aspecte, nu i-a convins pe toți cercetătorii (cf. Schwartz, 1985a, pp. 670 sq.). Bazându-se pe această ipoteză, M. Boyce a propus reconstituirea complexă a două figuri divine distincte, una indo-iraniană și una de origine occidentală, Încercând să explice afirmația lui Herodot (I, 131
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pe de o parte, trebuie să corecteze reprezentarea pe care o avem noi despre „istoria biblică”, iar pe de alta, să definească mai bine ce fel de „adevăr” găsim în Scripturi. Pentru a atinge acest dublu scop și a ne convinge că Biblia nu a fost scrisă de corespondenți care urmăreau personajele și evenimentele cu blocnotes și aparate de fotografiat sau camere de televiziune, trebuie să confruntăm istoria biblică cu documentele pe care cercetătorii, istorici și arheologi, ni le pot furniza
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mesopotamiană și nu raportul exact al unei experiențe trăite. Suntem astfel din nou destul de departe de o „povestire istorică” în sensul modern al cuvântului; ne aflăm însă în fața unei povestiri bogate din punct de vedere teologic. Din ce în ce mai mulți exegeți sunt convinși că întreg textul, cu diferitele sale componente, este o compoziție târzie. Israel a venit în contact cu povestirile mesopotamiene ale potopului în timpul exilului. Și le-a însușit și le-a adaptat nevoilor sale. În Biblie, protagonistul potopului este Noe, un
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
citim nu numai textele biblice, dar și documentele Orientului Mijlociu antic. Fiecare are perspectiva și intenția proprie, fiecare interpretează și organizează datele în funcție de mesajul propus, care poate fi politic sau religios, sau și unul și altul. Fiecare document vrea să convingă luarea unei poziții politice sau atitudini religioase aparte și „dă informații” numai despre ceea ce intră acest plan. Relatarea biblică din 2Rg 9-10 îl laudă pe Iehu, reformatorul religios, în timp ce documentele asiriene celebrează vitejiile regilor lor și vor să justifice prerogativele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și asupra acestei întâmplări pentru că Regatul lui Iuda nu este afectat imediat de expedițiile asiriene ale lui Sargon al II-lea. Profetul Isaia, în schimb, probabil prezent la curtea Ierusalimului în acel moment, a trebuit să intervină pentru a-l convinge pe Ezechia (715-687 î.C.) să nu se implice în conflict. Textul Is 14,28-32, un oracol împotriva Filisteii, este prea vag și ambiguu pentru a fi interpretat ca text care face referință la aceste evenimente. Cu toate acestea, oracolul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o invazie în Filisteea începând din Nord (14,31), de unde vin armatele asiriene. Is 20,1-6 este mai explicit: textul menționează clar campania lui Sargon împotriva Așdodului (20,1) și spune explicit că sprijinul Egiptului este o himeră. Isaia este convins că Egiptul nu va rezista înaintării asiriene, și evenimentele îi vor da dreptate. Conform documentelor asiriene, Iudeea, în acea epocă, făcea parte din sfera de influență a Asiriei. Ahaz devenise vasal lui Tiglat Pileser al III-lea și fiul său
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-a convins pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească, ratatul este ființa care își ratează esența. Esența lui e neatingerea esenței. El devine o ființă căzută din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Iorga istoricul, politicianul, ziaristul, criticul literar, dramaturgul, scriitorul, poetul și lingvistul, ci și de Iorga oratorul, profesorul și ultimul, dar nu cel din urmă -, de Iorga ca ființă umană. Dimensiunile fantastice ale acestui titan, acest veritabil Tatmensch goethian, m-au convins că nu aveam altă posibilitate decît să apelez la metoda lui Rembrandt: să zugrăvesc imaginea și să scot în evidență în cadrul tabloului elementul activ esențial. Nu pot decît să sper că am reușit acest lucru într-o oarecare măsură. Mi-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mesianică pentru a-și justifica cuceririle. Misiunea ei era să călăuzească lumea spre o stare de sfințenie, justificată de o excepțională introspecție religioasă sau ideologică. Apelurile la solidaritate ortodoxă erau adeseori urmate de anexări. Înlocuite de apeluri marxiste, rușii erau convinși că și ceilalți doreau să fie la fel de sfinți așa cum credeau ei că sînt. Nefiind slavi, românii s-au deșteptat mai întîi cînd și-au văzut speranțele spulberate 18. Expansionismul rusesc a continuat în secolul al XVIII-lea sub Ecaterina cea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asupra istoriei, literaturii, artei, poeziei și moralității, ca și firea și atitudinile sale erau formate, extrem de puține schimbări producîndu-se sub acest aspect. Dacă a existat o modificare semnificativă în atitudinile sale, aceasta s-a produs în privința chestiunii evreiești.) Antisemit destul de convins la început, Iorga va abandona antisemitismul după Războiul cel Mare. De altfel, el numea primul deceniu al secolului al XX-lea "încheierea (stabilirii) crezului meu politic și social", un crez de care nu s-a despărțit nicidată. A sosit momentul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se va realiza dacă și atunci cînd românii vor deveni conștienți de moștenirea lor națională și de naționalismul lor cultural. Atunci se vor uni, și nu printr-o revoluție violentă 26. Cultura era atît de importantă pentru Iorga încît era convins că pînă și dezbinarea națională, negarea autodeterminării naționale și nedreptatea socială pot fi remediate prin intermediul ei. El credea într-o schimbare fundamentală prin naționalismul cultural, acesta reprezentînd varianta sa de revoluție culturală. Naționalismul lui Iorga era un concept moral. Puteai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
universalitate grație naționalismului său cultural. Lumea lui era o lume a națiunilor viețuind în armonie. Națiunea era pentru el o icoană reprezentînd adevărul pentru un creștin ortodox. Iar Iorga, ca discipol al lui Eminescu, a fost un istoric român profund convins de adevărul naționalismului cultural românesc. Dacă vrea cineva să-i ceară lui Iorga o soluție la indiferent ce problemă, trebuie să-l întrebăm mai întîi care era interesul României (așa cum îl vedea el) în momentul acela? El sesiza acest interes
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drepturi istorice. Înainte de apariția "Noii școli" în anii '3044, interpretările sale asupra istoriei românilor nu au fost contestate. Dar chiar și după aceea, Iorga a rămas istoricul român prin excelență. Studiile istorice erau pentru Iorga cel mai uman studiu. Era convins că istoria îl poate educa și "reintegra" pe studios în umanitate. Dar era o sarcină extraordinară: un istoric trebuie să aibă cunoștințe enciclopedice. Iorga era înzestrat cu capacitățile necesare cercetării și gîndirii istorice; avea intuiție și capacitatea de a analiza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de idei noi, nu era lipsit de imaginație creatoare. Dușman de moarte al alianțelor imperiale și al imperiilor (România a fost victima a cel puțin patru din acestea în timpul vieții lui), Iorga le respingea și pe baza teoriilor lui istorice. Convins de faptul că națiunea este cea mai firească și mai organică societate, el condmna "rolul nefast pe care îl joacă în istorie aceste uriașe formațiuni nonorganice (imperiile)". După părerea lui Iorga, există pe de o parte dorința firească a entităților
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dobîndească introspecția care duce la adevăr. Dar faptele sînt supuse interpretărilor. "Certitudinea" (cum îi spunea Iorga) este o aproximare a adevărului. El căuta semnificativul, dar știa diferența dintre simnificativ și important. Uneori este superficial, dar niciodată lipsit de profunzime. Era convins că analiza documentelor, a evenimentelor și a personalităților ca produse ale spiritului culturii este esențială. Indivizii au importanța lor în istorie, dar trebuie totuși înțeleși în contextul timpurilor lor. Cu toate că nu a aparținut nici unei școli istorice, Iorga credea cu tărie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]