36,010 matches
-
Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială la Lumea lui George Călinescu și mai târziu la Magazin). Primul volum publicat a fost "Hronicul măscăriciului Vălătuc", aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
1940 în "Curentul literar" cu versuri și recenzii. Volumul de versuri "Panopticum" (Editura "Prometeu") este confiscat de cenzură. Din 1945 este secretar general de redacție la revista "Lumea" (director G. Călinescu), în 1947 este numit șef de presă la Editura Fundațiilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti). Editează, împreună cu Virgil Ierunca, revista de poezie în cinci limbi "Agora", în care publică poeți și eseiști prestigioși din țară și străinătate (revista a fost interzisă după primul număr).Finanțarea a fost obținută de Octavian
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
împreună cu Virgil Ierunca, revista de poezie în cinci limbi "Agora", în care publică poeți și eseiști prestigioși din țară și străinătate (revista a fost interzisă după primul număr).Finanțarea a fost obținută de Octavian Neamțu din bugetul prestigioasei Edituri a Fundațiilor Regale. Publică două articole virulente: "Criza culturii" și "Criza omului" în ziarul "Jurnalul de dimineață". Între 1950 și 1955 face închisoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră și minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, în urma unei condamnări politice. Până în martie
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
A început de două ori Facultatea de Litere și Filosofie la București (1895 și 1903), dar nu a reușit să-și ia licența. A îndeplinit funcții administrative minore, precum copist la Ministerul de Domenii, corector de ziar, custode al Bibliotecii Fundației Universitare, custode al Muzeului Theodor Aman, încercând să-și suplimenteze veniturile din lecții particulare, din colaborarea la diverse periodice și din vânzarea propriilor volume. A fost redactor, încă de la înființare, al revistei "Sămănătorul" (1901) a lui Nicolae Iorga, a colaborat
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
reviste de specialitate. Este coordonatorul "Dicționarului general al literaturii române", vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios, care a fost atacat însă de unii critici. Din 2005, sub numele "Ariergarda avangardei", ține o rubrică permanentă în revista „Cultura”. Este președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al seriei „Opere fundamentale”. Interviuri
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
din această grupare. După o perioadă forțată de tăcere, reîncepe să publice, din 1965, în reviste. Începând din 1969, îi apar numeroase volume, majoritatea elaborate sau proiectate înainte de detenția sa. În 1994, îi apare volumul "Parisul e o carte" (Ed. Fundației Culturale Române), iar în 1998 "Caietul albastru", un monumental eseu memorialistic și un jurnal intim, în fapt o amplă biografie spirituală a unuia din cei mai mari cărturari români ai secolului ce s-a încheiat. Apariția ediției a doua din
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
5, 7, Libra, 1994, 1998; Laurențiu Ulici, "Literatura română contemporană", Albatros, 1995; Cornel Moraru, "Obsesia credibilității", Editura Didactica, 1996; Constantin Cubleșan, "Eminescu în perspectiva critică", editura Cogito, 1997; Mircea A. Diaconu, "Fetele poeziei", Junimea, 1999; Gabriel Dimisianu, "Lumea criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica, 2002
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, "Printre primejdiile criticii", Fundația culturală Paradigmă, 2004; Ștefan Borbély, "Existența diafana", Ed. Ideea europeană, 2011. În România: Nicolae Manolescu, "Cumpănă", „Contemporanul”, 14, 1969; Ov. S. Crohmălniceanu, "Critice", „România literară”, 9, 1970; Ilie Constantin, "Calea robilor", „România literară”, 52, 1970; Mircea Iorgulescu, "Critice ÎI", „România
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
călătorește în Elveția, în Austria (familia sa avea ceva legături de rudenie cu cea a lui Freud), în Franța și în Anglia, întregindu-și bagajul de cunoștințe. În 1939 revine în țară și începe să lucreze ca redactor la Revista Fundațiilor Regale, la recomandarea lui Camil Petrescu, de unde este înlăturat (împreună cu Vladimir Streinu) în anul 1940, în cadrul acțiunii de "purificare etnică" declanșată sub guvernarea Antonescu-Sima. Urmează o perioadă de privațiuni pe motive etnice (1940-1944). Din 1944 revine la "Revista Fundațiilor Regale
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
Revista Fundațiilor Regale, la recomandarea lui Camil Petrescu, de unde este înlăturat (împreună cu Vladimir Streinu) în anul 1940, în cadrul acțiunii de "purificare etnică" declanșată sub guvernarea Antonescu-Sima. Urmează o perioadă de privațiuni pe motive etnice (1940-1944). Din 1944 revine la "Revista Fundațiilor Regale" depunând o intensă activitate publicistică și critică. Dar este din nou înlăturat în 1947, se pare în urma unui denunț al lui George Călinescu. În același timp, mai colaborează la "Universul literar", Libertatea și Viața românească. Printre scriitorii săi favoriți
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se vor regăsi în romanele sale.<br> a debutat cu volumul de nuvele "Capul Bunei Speranțe" în 1963.<br> A fost redactor la revista "Tribuna" din Cluj. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. În prezent este directorul revistei "Cultura". Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică ("Orgolii", "Refugii") și
Augustin Buzura () [Corola-website/Science/297625_a_298954]
-
României Carol al II-lea și formațiunii politice înființate de acesta, Front al Renașterii Naționale, care încerca să blocheze venirea la putere a grupării radicale fasciste Garda de Fier. Regele îl numește membru al restrânsului senat corporatist. În 1940, Editura Fundațiilor Regale îi publică primul volum de "Opere". După ce "Conducătorul" Ion Antonescu înlătură Garda de Fier în timpul rebeliunii legionare și își stabilește propriul regim fascist, Sadoveanu rămâne apolitic și este din ce în ce mai prezent în viața publică, ținând prelegeri pe teme culturale pentru
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
devine astfel un susținător al regelui autoritar Carol al II-lea și forțele sale corporatiste, Frontul Renașterii Naționale, care au dus la dezvoltarea cultului personalității regelui. În 1940, el a oferit controversatele laude la adresa conducătorului prin intermediul jurnalului său oficial, "Revista Fundațiilor Regale", care l-a făcut pe adversarul politic al lui Carol, psihologul Nicolae Mărgineanu, să-i considere pe Sadoveanu și apropiații săi „niște ticăloși”. Carol îi face un favor, reînnoindu-i mandatul de senator, funcție acordată și lui George Enescu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani în "Amalgam" ([[1943]]). În [[1936]] apare volumul "Calea sufletului" (trei povestiri), fragmente din romanul "Adam și Eva". În nr. 14 din colecția "Cartea satului" apare culegerea de nuvele "Oameni de pe Șomeș", la Editura Fundațiilor Regale. În sumar: "Dumnezeu"; "Cerșetorul"; "Proștii"; "Răfuiala"; "Nevasta"; "Pozna"; "Dintele"; "Hora morții"; "Cuibul visurilor". Din [[1 martie]]/[[11 iulie]] [[1937]], datează prima versiune, abandonată, a romanului "[[Gorila (roman)|Gorila]]". Pe [[18 iulie]] reia lucrul la carte de la început. În luna
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
În Insulele Canare, Alexandru Ciorănescu a fost din 1957 membru al Institutului de Studii Canariene, în cadrul căruia a condus Secția de bibliografie (1957 - 1960, 1962 - 1970) și Secția de istorie (1974 - 1982). A coordonat, în calitate de director, următoarele colecții: Membru fondator al Fundației Culturale Române din Madrid (1988). Devine "Doctor honoris causa" al Universității din La Laguna. Alexandru Ciorănescu debutează în 1926 în revista "Vlăstarul", revista Liceului Spiru Haret din București, fondată de fratele său, poetul Ion Ciorănescu. Solicitat de George Călinescu, publică
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
barocului, o ediție completă a operelor lui Cristofor Columb, o exemplară bibliografie a literaturii franceze din secolul al XVI-lea, un roman în limba franceză, și o sumedenie de alte „mărunțișuri” de mare valoare ... ” Volumul omagial publicat în 1991 de Fundația Culturală Română de la Madrid consacra 10 secțiuni operei lui Alejando Ciorănescu (filologie, literatură română, literatură franceză, literatură italiană, literatură spaniolă, literatură comparată, literatură generală, istorie română, Insulele Canare, Cristofor Columb și America) și un Appendice în care sunt înregistrate operele literare
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
1990-1998) și face parte din comitetul director al revistei "Literatorul" (pe care a înființat -o împreună cu "Eugen Simion" și "Marin Sorescu"). Lucrează și ca redactor la "Editura Cartea Românească" (1992-1996), iar din 1998 la revista "Creanga de aur", editată de "Fundația Culturală Română".
Valeriu Cristea () [Corola-website/Science/297638_a_298967]
-
25 martie 2012 Roth nu a mai candidat. Acestea au fost câștigate de Peter Feldmann, SPD. Orașul Frankfurt este înfrățit cu: </div> Catedrala Sfântul Bartolomeu ("Dom Sankt Bartholomäus") este o construcție gotică, care a fost ridicată în secolele XIV-XV pe fundația unei biserici mai vechi din vremurile merovingiene. Este cea mai mare biserică din oraș. Din 1356 împărații Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană au fost aleși în această biserică, iar din 1562 până în 1792 au fost aici și încoronați. Din
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
2012 Roth nu a mai candidat. Acestea au fost câștigate de Peter Feldmann, SPD. Orașul Frankfurt este înfrățit cu: Domul din Frankfurt Catedrala Sfântul Bartolomeu ("Dom Sankt Bartholomäus") este o construcție gotică, care a fost ridicată în secolele XIV-XV pe fundația unei biserici mai vechi din vremurile merovingiene. Este cea mai mare biserică din oraș. Din 1356 împărații Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană au fost aleși în această biserică, iar din 1562 până în 1792 au fost aici și încoronați. Din
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
situează în perioada 1948-1952, timp în care a îndeplinit funcția de Ministru de Externe și a imprimat orientări noi în politica externă a Franței. Dubla sa cultură a fost foarte utilă în realizarea reconcilierii franco-germane. În același timp, a pus fundația construcției europene, instalând o autoritate supranațională la Luxemburg - Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului- care includea și Germania. Procesul început prin Tratatul de la Paris din 1951, a fost continuat prin proiectul pieței comune europene (CEE), ratificat la Roma în 1957
Robert Schuman () [Corola-website/Science/297672_a_299001]
-
cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, în consonanță cu filozofia Trăirismului interbelic. E un poet al măștilor, eul liric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morții și a neputinței.. În 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă”, întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”. Timbrul original al acetei poezii încântă critica. Vladimir Streinu („cloșca cu puii de aur: cum l-a numit Șerban Cioculescu) distinge în această apariție „Semnele noi de lirism”, în
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
să dezvolte un navigator web open source rapid, ușor de utilizat și foarte extensibil (separat de mai voluminoasa suită Mozilla). Firefox a devenit pachetul asupra căruia se concentrează momentan eforturile de dezvoltare a Mozilla, acesta fiind astăzi navigatorul oficial al Fundației Mozilla și parte a suitei de aplicații Mozilla (alături de clientul de e-mail Thunderbird). Prima versiune stabilă (1.0.0) a fost lansată în noiembrie 2004. Versiunea în română a Firefox 2 a fost finalizată, iar versiunea 3 este disponibilă din
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
și pe Thunderbird decât pe Mozilla Application Suite. Proiectul Firefox a suferit numeroase schimbări de nume. Numit inițial "Phoenix", a fost redenumit din cauza mărcii înregistrate deținute de Phoenix Technologies. Numele nou, "Firebird" a provocat un răspuns puternic din partea proiectului Firebird. Fundația Mozilla a răspuns că navigatorul ar putea purta numele "Mozilla Firebird" pentru a evita confuzia cu proiectul bazelor de date "Firebird". Presiunea continuă din partea comunității a determinat o nouă schimbare a numelui - pe 9 februarie 2004, "Mozilla Firebird" a devenit
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
este deseori abreviat ca "FF" sau chiar "FX" pentru că unii cred că se referă la FireFox în loc de Firefox. Proiectul a trecut prin multe versiuni înainte de versiunea 1.0, lansată pe 9 noiembrie 2004. Pe lângă corectarea problemelor de stabilitate și securitate, Fundația Mozilla a lansat prima actualizare majoră a Firefox, versiunea 1.5 pe 25 noiembrie 2005. Pe 24 octombrie 2006, Mozilla a lansat Firefox 2. Această versiune aduce îmbunătățiri la mediul de lucru, la programul de gestionare a extensiilor, la interfața
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
de Google ca o extensie, și mai târziu introdus în programul în sine. În decembrie 2007, Firefox Live Chat a fost lansat. Această facilitate permite utilizatorilor să întrebe voluntarii despre cum să folosească eficient navigatorul; sistemul este pus la dispoziția Fundației de Jive Software, cu ore de operare garantate. Orele de operare "Live Chat" sunt: Luni între orele 11am și 2pm GMT -7 (între 20:00 și 23:00 ora României) și 6pm și 7pm (între 3:00 și 4:00
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]