35,668 matches
-
îndeplinire în vis. După teoria lui freudiana, inconștientul constă din trei părți, Eu, Supraeu, Se, iar dorințele Se-ului sunt realizate în visele noastre, cel puțin în măsura în care Supraeul le refulează în stare de veghe. Adormit, Supraeul (reprezentat prin femeia cu păr albastru din scenă cu teatrul) transforma aceste vise astfel încât ce este refulat devine posibil. Mai mult, părți din viața treaza sunt folosite, într-un mod dezorganizat, pentru a construi o astfel de realitate onirica. În interpretarea freudiana, prima parte a
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
Pudendum femininum" = "rușinea feminină") este partea externă a vaginului, fiind compusă din muntele lui Venus (Mons pubis/Mons veneris), "labiile mari sau buzele mari" (Labia majora pudendi), aflate la deschiderea largă exterioară, fiind înconjurate de o zona pubiană acoperită cu păr și "labiile mici sau buzele mici" (Labia minora pudendi) care delimitează deschiderea anterioară vaginală, unde se varsă urina venită prin deschiderea meatului urinar. În treimea inferioară a vestibulului vaginal se află glandele Bartholine, "Glandulae vestibulares majores", care asigură umiditatea mucoasei
Vulvă () [Corola-website/Science/303294_a_304623]
-
teacă pieloasă (latină "Preputium clitoridis"). Zona de trecere de la deschiderea vulvară la orificiul anal este denumit perineu. În perioada de pubertate, vulva suferă procese importante de transformare sub acțiunea hormonilor, procese manifestate prin creștere, pigmentarea mai închisă a regiunii, creșterea părului pubian și dezvoltarea clitorisului și a labiilor. Dezvoltarea diferă însă după individ. Se mai poate aminti că această regiune a corpului feminin devenit și un obiect al chirugiei plastice; în unele țări africane și asiatice clitorisul la fete este îndepărtat
Vulvă () [Corola-website/Science/303294_a_304623]
-
Totuși, asta nu înseamnă că toate animeurile moderne trebuie să aibă un stil artistic comun și strict. În general, cea mai comună formă de desenare a animeurilor este cea unde personajele au „trăsături fizice exagerate cum ar fi ochi mari, păr mare, membre lungi și bule de dialog cu forme dramatizate, replici rapide și onomatopeice, tipografie exclamatorie”. Încă un element stilistic este cel al liniilor. În anime liniile sunt de obicei influențate de aspectul stilistic al lucrului cu pensula, decât cu
Anime () [Corola-website/Science/303317_a_304646]
-
și cei care audiază anime-ul nu percep asemenea ochi stilizați ca mai mult sau mai puțin străini Totuși, nu toate anime-urile au personaje cu ochi mari. De exemplu, "Hayao Miyazaki" este cunoscută pentru personajele sale realiste, care au păr cu culori reale și care nu au ochii mari. În plus, mulți producători au fost cunoscuți pentru utilizarea ochilor mai mici. Acest design se apropie de arta japoneză tradițională. Unele personaje au ochi și mai mici, reprezentați prin puncte negre
Anime () [Corola-website/Science/303317_a_304646]
-
de unde a fost furată cutia. Curând, Ursu se luptă cu cei trei de la Izvoarele și tocmai atunci sosiseră doi Cireșari cu ajutoare. Victor știa unde e ascunsă Cutia Albastră. Victor : personaj secundar , pozitiv , real "avea față lunguiața, ochii negri, adânci, părul închis la culoare", "un băiat înalt, cu figură bronzata". Ionel este băiatul directorului. Dan apare în carte că "băiatul cel oacheș și rotofei". Maria, sora lui Tic, e o fată "brunetă, aproape palida, cu cozi lungi atârnându-i pe piept
Cireșarii () [Corola-website/Science/303388_a_304717]
-
forță și o vedere de invidiat. Un "prichindel dintr-a șasea, un șmecher fără seamăn în toată școală", "un blond cârn și ciufulit", Tic, fratele Mariei, joaca inițial un rol de mascota pentru Cireșari. Lucia este o fată "blondă, cu părul scurt, tuns băiețește, cu ochi iscoditori, cu mișcări scurte, sigure, care se vor foarte convingătoare, cu ceva aspru în voce și-n atitudine". Cățelușul simpatic și mereu aproape al lui Tic, numit Țângulică atunci când este obraznic În 1972 a fost
Cireșarii () [Corola-website/Science/303388_a_304717]
-
G A] G. Fructul (capsule, bace sau folicule) este simplu sau multiplu, uneori se desface în fructe parțiale. La speciile din România fructele sunt uscate, dehiscente, formate din 2 mericarpe, multisperme. Semințele sunt adeseori turtite, uneori cu un smoc de peri terminali. Reprezentanții familiei se caracterizează de obicei prin prezența fasciculelor bicolaterale, a laticiferelor nearticulate și a unor substanțe toxice. În România se găsesc numai 3 genuri, cu 5 specii spontane sau cultivate ca plante ornamentale. Genurile "Nerium" , "Vinca" (saschiu), "Catharanthus
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
de pădure) este o liană lungă pînă la 15 m, cu frunze simplu compuse și flori albe. Sucul din frunze este vezicant, fiind utilizat ca remediu în reumatism și nevralgii. În popor există credința că ar fi ulilă pentru creșterea părului, dar numai după uscare, când planta își pierde din toxicitate. Sunt arbuști (rar plante erbacee), cu frunze simple, alteme și flori mici, galbene, dispuse în raceme sau fascicule de cime. Floarea este bisexuată, actinomorfă, pe tipui 3 sau 4, cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
fi cultivat și în zonele sudice ale României. Fructul său, în formă de pară, se numește siconă (smochină), fiind tot un fruct multiplu și fals. Cuprinde plante erbacee cu flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic. Frunzele și tulpina pot avea peri urticanți. Fructele sunt achene, înconjurate sau nu de perigonul persistent. "Urtica dioica" L. (urzica mare) este perenă, ruderală din zona de cîmpie pînă în etajul subalpin, mai ales prin locuri tîrlite. Frunzele sunt bogate în fier. Se utilizează în boli
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în etajul subalpin, mai ales prin locuri tîrlite. Frunzele sunt bogate în fier. Se utilizează în boli de reumatism sau de piele, în anemii și hemoragii, iar tinctura de rădăcină ("Urtica radix") se folosește în soluții de amestec contra căderii părului. Ceaiul din frunze de urzică este recomandat în bronșite. Este o valoroasă plantă alimentară, fiind utilizată în cure de primăvară, depurativ. Alte specii din flora ruderală a României sunt: "U. urens" L. (urzica mică), cu flori monoice; "Parietaria offlcinalis" L.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
m, pe care se găsesc peri în formă de cârlige. Frunzele sunt opuse, digitat lobate. Este o plantă dioică cu florile mascule în cime racemiforme, iar cele femele în amenți axilari, în formă de con. La baza bracteelor se află peri glandulari, producători de lupulină și humulină, care fac ca planta să fie folosită în industria berii (ca aromatizant). Pentru gustul amar, „conurile” sunt utilizate ca tonic, avînd și proprietăți sedative și afrodisiace. Sunt plante exclusiv lemnoase (arbori și arbuști), cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
provine din receptacol). Atît fructele, cît și frunzele și florile, au multiple utilități terapeutice. Acționează asupra sistemului nervos central, avînd efecte simpaticolitice, vasodilatatoare și hipotensive. Au rezultate benefice și în anghina pectorală. Tot din această subfamilie fac parte genurile: Pyrus (păr), cu staminele roșii; Cydonia (gutui), la care fructul conține sclereide; Crataegus (păducel); Sorbus (scoruș); Chaenomeles (gutui japonez); Mespilus (moșmon) etc. - Subfamilia Prunoideae. Sunt arbori sau arbuști cu frunze simple și flori solitare sau grupate în inflorescențe. Receptaculul florii este concav
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
apoi fructul . Datorită substanțelor pe care le conține în părțile aeriene (tanoizi, uleiuri volatile, substanțe antibiotice), extractele obținute au acțiune astringentă și inhibantă asupra dezvoltării florei microbiene patogene intestinale. Extem se recomandă pentru ulcere varicoase. Arbori sau arbuști acoperiți cu peri caracteristici (stelați sau solzoși). Frunzele sunt întregi, lanceolate, iar florile sunt axilare, bisexuate sau unisexuate, cu perigon. Receptaculul este tubulos și închide ovarul, participând la formarea fructului asemănător cu o drupă. Hippophae rhamnoides L. (cătina albă) este un arbust spinos
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sub formă de cataplasme (comprese) în furunculoză și reumatism. Uleiul de in, amestecat cu o cantitate egală de apă, se recomandă pentru tratamentul arsurilor. Din fibrele de in se obțin cele mai fine țesături. Plante cu organele supraterane acoperite cu peri care conțin substanțe volatile de tipul geraniol, mentonă etc. Frunzele (alterne sau opuse), divers divizate (palmat sau penat), au de obicei stipele, iar florile sunt pentamere, bisexuate, actinomorfe (Geranium sau Erodium) sau zigomorfe (Pelargonium), cu ovar superior. Staminele sunt de
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
fiecare fructuleț (mericarp) are un rostru format prin divizarea stilului. Genul Geranium (ciocul berzei) cuprinde circa 14 specii în flora RM, răspîndite pretutindeni. G. robertianum (năprasnic) este o plantă cu tulpină fragedă, îngroșată la noduri, cu frunze dublu penat-sectate, cu peri glandulari pe ambele fețe. Florile sunt dispuse cîte două, pe un pedicel comun și au petale roz, cu trei nervuri mai deschise. Crește prin păduri și este o plantă urît mirositoare, dar partea aeriană are utilizări farmaceutice în afecțiuni bucofaringiene
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
conduită morală impecabilă, fiind întreținuți de stat în calitatea lor de sacerdoți în serviciul intereselor comunitare. Funcția sacerdotală le asigura privilegii sociale (scutiri de taxe și impozite), nu puteau fi pedepsiți prin tortură sau condamnare capitală. Singurele pedepse erau tunsul părului și excluderea din castă. Inițierea brahmanică se făcea la 16 ani prin tunsul ritual. Majoritatea aveau o viață simplă și pioasă realizând acțiuni de binefacere, de educație în școli și mănăstiri ceea ce îi făceau să se bucure de respect. În
Castă () [Corola-website/Science/302418_a_303747]
-
Fabrice este descrisă în detaliu fiind teatrul principal al acțiunii romanului "Mânăstirea din Parma". Stendhal descrie sumar personajele: nu știm aproape nimic despre ce purta d-na de Rênal, Mathilde sau Julien, cum arătau Lucien Leuwen sau Fabrice, în afară de culoarea părului sau alte câteva detalii ale aspectului personajelor din scurte mențiuni aduse în trecere. Descrierea sumară a realității materiale este una din particularitățile romanului stendhalian. Tema banilor este adeseori abordată doar în relație cu personajele secundare sau detestabile (Dl.de Rênal
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
Roosevelt, fiind nominalizat de cinci ori la o candidatură prezidențială sau viceprezidențială și, citând discursul de adio al lui Nixon din 1962, scria: „Chipul vesel, umbrit de barbă, al lui Richard Nixon, cu nasul ca o pârtie de schi și părul cu vârful văduvei, cu brațele întinse în sus în formă de V, fusese atât de adesea ilustrat și caricaturizat, prezența sa devenise atât de familiară în toată țara, fusese atât de adesea în inima controverselor, încât era greu de realizat
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
a devenit președinte. Chiar și Bebe Rebozo, considerat de unii cel mai bun prieten al său, nu-i spunea după numele de botez. Nixon spunea despre aceasta: „chiar și cu prietenii apropiați, nu cred în a-ți da drumul la păr, în a face confidența asta sau aialaltă—a spune lucruri ca «vai, n-am putut să dorm» ... Cred că cel mai bine e să îți ții problemele tale pentru tine. Așa sunt eu. Alții nu sunt așa. Unii cred că
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
grotescul. Dacă nu sunt grotesc, nu sunt nimic." (conform originalului, "I have one aim — the grotesque. If I am not grotesque I am nothing."). La rândul său, Oscar Wilde afirma că Beardsley avea "fața ca o secure de argint și păr aidoma ierbii verzi." (conform originalului "a face like a silver hatchet, and grass green hair."). Deși a fost asociat cu grupul de homosexuali din jurul lui Wilde, există foarte multe lucruri în suspensie referitoare la acest subiect. Speculațiile asupra sexualități sale
Aubrey Beardsley () [Corola-website/Science/302458_a_303787]
-
produce simetrie. Cu toate acestea, excepția nu face din modelele artei plierii hârtiei un produs mai puțin valoros și apreciat de către japonezi. Pe lângă valoarea estetică, arta origami mai are, în viața cotidiană, și una utilitară în vestimentație (broșe, ornamente de păr) și decorarea interioarelor (lămpi, bibelouri, abajururi). Uneori îndemânarea meșteșugului origami produce cupe, farfurii, cutii de diferite forme, șervețele ornamentale. Dar, nu trebuie să uităm că formele tradiționale ale acestei arte sunt modelele de cocori, broaște, berze, baloane și corăbii. Începând
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
cu atât mai lungi, cu cât erau de rang mai înalt, rang pe care îl indicau în primul rând prin forma pălăriei. De ea atârna la spate un fel de tub de lemn prin care era trecut smocul lung de păr din creștet. Kimonoul femeii era strâns cu un brâu lat ("obi") ajungând până sub sâni și legat la spate, în diferite feluri - potrivit vârstei femeii și poziției sociale - toate colorate cu florile dominante ale anotimpului respectiv. De remarcat este extrema
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
în diferite feluri - potrivit vârstei femeii și poziției sociale - toate colorate cu florile dominante ale anotimpului respectiv. De remarcat este extrema grijă a japonezilor pentru igienă, făcând băi aproape zilnic. O atenție excepțională acordau femeile coafurii. Pieptenii și acele de păr erau singurele lor bijuterii sau podoabe. Femeile, la fel ca și bărbații din înalta societate, se pudrau și se machiau, căutând să-și facă fața cât mai palidă. Își dădeau cu roșu pe buze și pe unghii, își depilau sprâncenele
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
turbulent, în comparație cu eroii cuminți ai realismului socialist. Continuând paralela cu romanul lui Preda, observăm că personajele lui Velea sunt combinații imprevizibile de Ilie Moromete, Țugurlan și Nilă. Seninătatea și revolta bruscă, vioiciunea sau aparenta încetineală a minții, vorbele în doi peri și gândurile, întotdeauna mai adânci decât cuvintele care le exprimă, fac din ele niște figuri vii, imposibil de introdus într-o schemă”.<br>
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]