36,294 matches
-
comunitate umana cu oameni gospodăroși, înțelepți și ospitalieri, care țin la obiceiurile strămoșești și privesc cu mîndrie în viitor. Conform recensămâtului din 2004 în satul Bardar locuiesc 5.010 persoane, dintre care 2.495 de bărbați și 2.515 femei. Componența etnică a localității: Bardar - atestat pentru prima dată la 6 martie 1443 cu denumirea „Botnei”. Un document din 1583 atestează satul cu denumirea „Deașeni”, apoi alte documente atestează: Diașeni (1664), Dolugeni (1777) și abia în 1803 Bardar. Referitor la proveniența
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
român, fabrica din Bardar, administrata de Sergiu Chendru, a fost pusă în funcțiune. Pe atunci purta denumirea ”Podgorie”, producea zilnic circa 40 dal. După reocuparea Basarabiei de Armata Roșie in 1944, fabrica de spirt din Bardar a fost trecută în componența fabricii de vin din centrul raional Kotovsk (azi Hîncești). Ultima era asigurată cu materie primă de la punctele de vin din 23 de sate. În acea perioadă suprafețele de vii roditoare depășeau în raion 4000 de hectare. Cu timpul fabrica din
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
din 23 de sate. În acea perioadă suprafețele de vii roditoare depășeau în raion 4000 de hectare. Cu timpul fabrica din Bardar se înzestră cu utilaj mai productiv, angajă noi specialiști și muncitori, apoi se separă de Hîncești, păstrînd în componența sa doar punctele de colectare a poamei din Bardar, Manoilești, Văsieni și Ulmu. Cantitatea crescu vertiginos; dacă în 1947 fusese colectate și prelucrate 649 tone de poamă, apoi n 1955 cifra depăși 3600 tone. În 1971 întreprinderea capătă statutul ”Fabrică
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
2001 școala din localitate a fost transformată în gimnaziu, acordându-i-se numele marelui domnitor Mihai Viteazul, al cărui bust, donație a Consiliului Județean Prahova, a fost instalat la 27 august 2001 în fața instituției (sculptor Eugen Petri din Ploiești). Din componența comunei Cazangic mai fac parte satele Frumușica și Seliște. Frumușica, vechea denumire Manucbeevca, e o localitate atestată documentar cu acest nume din anii 1812 - 1813, când autoritățile țariște i-au dăruit aici o moșie lui Manuc-bei ca recunoaștere a rolului
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
a fost menționat documentar pentru prima oară, în anul 1599. Bădiceni este un sat, o localitate-centru de comună în Raionul Soroca, Republica Moldova. Satul are o suprafață de circa 3.57 kilometri pătrați, cu un perimetru de 8.81 km. Din componența comunei fac parte localitățile Grigorăuca și Bădiceni. Localitatea este situată la distanța de 20 km de orașul Soroca și la 182 <nowiki> </nowiki>km de Chișinău. Satul Bădiceni a fost menționat documentar în anul 1599. La recensământul din anul 2004
Bădiceni, Soroca () [Corola-website/Science/305205_a_306534]
-
Climăuții de Jos este o localitate-centru de comună din Raionul Șoldănești, Republica Moldova. Satul are o suprafață de circa 2.81 kilometri pătrați, cu un perimetru de 10.74 km. Din componența comunei fac parte localitățile Climăuții de Jos și Cot. Satul Climăuții de Jos este așezat la gura rîușorului Cușmirca, pe malul drept al Nistrului, la o distanță de 25 km de orașul Șoldănești și la 133 km de Chișinău. La
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
Rezervația peisajistică Climăuții de Jos cu suprafața de 668 ha este situată la sud de satul Climăuții de Jos, de-a lungul rîulețului Cușmirca în partea inferioară (afluientul drept al rîului Nistru cu lungimea de 24 km) și include în componența sa ocolul silvic Șoldănești, Climăuți, parcele 5-9; Socola, parcele 10-11; Pridnestrovscoe, parcela 1. Un deosebit interes prezintă porțiunea defileului situat în partea de jos a rîulețului, cu apă mai multă și viteza mult mai mare, care are o lungime de
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
Purcari este o localitate-centru de comună în raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova. În componența comunei este inclus satul Viișoara. La 1930 satul Purcari era în plasa Volintiri, județul Cetatea-Albă. Localitatea este amplasată pe cursul inferior al râului Nistru. Localitatea se află în Zona vinicolă Sud-Est. Specialiștii disting pe teritoriul Moldovei nu mai puțin de
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
români răzeși, care posedau pământ 2248 desetine. Împrejurul satului erau vii și grădini cu pomi. În perioada 1998-2003 localitatea era inclusă în județul Bălți. Confrom recensământului din 2004, populația satului constituie 942 de locuitori, inclusiv 474 bărbați și 468 femei. componența etnică este următoarea: moldoveni/români - 936 persoane, ucraineni - 2 persoane, ruși - 3 persoane și un bulgar. În 2004 în Zgărdești erau 365 de gospodării casnice, mărimea medie a unei gospodării era de 2,7 persoane.
Zgărdești, Telenești () [Corola-website/Science/305220_a_306549]
-
84% din voturi. Din cele 13 mandate din consiliul local 6 sunt deținute de către PLDM, 4 de către PCRM și 3 de către PDM: La recensământul din 2004 în Sânereii Noi au fost înregistrate 3341 persoane, inclusiv 1641 bărbați și 1700 femei. Componența etnică este următoare: 2929 locuitori - moldoveni, 355 locuitori - ucraineni, 44 locuitori - ruși, 5 găgăuzi, 2 rromi, alte naționalități - 6 persoane. Fondul locativ este reprezentat de 474 de case (2016) cu o suprafață totală de 24 mii m. În 2004 existau
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
din totalul populației rurale. Rata migrației în localitate reprezintă 4% și a crescut cu 5,6% în 2011 față de 2008. Comparativ cu 01.01.2008 numărul populației satului a scăzut cu 60 persoane sau cu 2% din populația totală. În componența populației ponderea cea mai mare o dețin persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-60 ani, care constituie 60% din totalul populației. Acest fapt este favorabil pentru implicarea categoriei date apte de muncă în dezvoltarea locală. Din totalul de de de familii
Carahasani, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305216_a_306545]
-
gospodării existente față de 13,6% gospodării conduse de bărbați. Este mare numărul persoanelor cu invaliditate - 137 persoane în anul 2011. Situația social-economică și nivelul de trai scăzut au influențat negativ asupra nivelului de trai îndeosebi asupra categoriei date a populației. Componența etnică a localității este constituită preponderent din moldoveni - 99,1% minoritățile etnice deținând doar 0.9% (16 persoane de naționalitate rusă, 8 persoane de naționalitate ucraineană și 2 persoane alte etnii). Durata medie a speranței de viață în satul Carahasani
Carahasani, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305216_a_306545]
-
localității în anul 1907, însă oamenii susțin ca acest loc a existat și anterior sub forma unui cătun, populat de un număr mic de oameni. Într-un catalog al așezărilor umane din Basarabia anului 1913, acest sat este trecut în componența volostei Bravicea din județul Orhei, împreuna cu Bogzești, Ghetlova, Săseni, Hoginești și Țibirica. Aceeași subordonare administrativă se atestă și în anii 1915-1918. Nomenclatorul poștal al localităților din 1918, ca și alte surse îl înregistrează și sub numele de Bagu. Începînd
Bahu, Călărași () [Corola-website/Science/305227_a_306556]
-
Lucăceni este un sat din componența comunei Horești, raionul Fălești, Republica Moldova. Satul este situat pe malul stâng al Prutului, la 20 km de centrul raional și 20 km de stația de cale ferată Stolniceni. În popor satului Lucăceni i se zice "Bănari", iar în actele bisericești
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
în Raionul Șoldănești, Republica Moldova. Coordinates: 47°47'22"N 28°35'45"E Dobrușa este un sat și comună din raionul Șoldănești. Satul are o suprafață de circa 1.34 kilometri pătrați, cu un perimetru de 5.36 km. Din componența comunei fac parte localitățile Dobrușa, Zahorna și Recești. Satul Dobrușa este situat la o distanță de 20 km de orașul Șoldănești și la 130 km de Chișinău. Numărul populației satului Dobrușa, comform rezultatelor recensământului din 1988 este de 994 locuitori
Dobrușa, Șoldănești () [Corola-website/Science/305248_a_306577]
-
un oraș din sectorul Botanica, municipiul Chișinău, Republica Moldova. Orașul este situat la sud-est de orașul Chișinău pe auto-magistrala Chișinău-Odesa întretăiat de răul Ișnovăț, la 18 km de centru municipal și 4 km de la stația Revaca. Orașul Sîngeră și localitățile din componența lui, satele Dobrogea și Revaca ce activează în baza Legii nr. 764 - XV din 27.12.2001 “Privind organizarea administrative teritorială” a fost format la 30 martie 1988 prin decretul Sovietului Suprem nr.2617-XI. Sîngeră a fost atestata documentar pentru
Sîngera () [Corola-website/Science/305253_a_306582]
-
stării de sănătate a fost nevoit să abandoneze conducerea IAS „Pruteni”, la conducere venind mecanicul Iurie Agachi. Datorită acestor fluctuații în conducerea gospodăriei, această gospodărie nu a existat mult. La 1995, 78 de deținători de cote din Pogănești iese din componența ei și formează gospodării țărănești de sinestătătoare. Acest caz a pus începutul desființării gospodăriei agricole „Pruteni”. La 1997 IAS „Pruteni” datorită conducerii dezastruoase a conducerii (muncitorii nu primeau salariu cu anii, iar producția căpătată se „evapora” și nimeni nu știa
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
loviturilor preconizate de Armată a 2-a, Înaltul comandament român a masat forțe suplimentare generând astfel un raport de forțe mai avantajos. Unitățile combatante erau următoarele: Armata a 2-a română avea următoarea grupare a forțelor : Grupul Gerok avea în componență: Raportul de forțe era următorul: Interesant de știut este faptul că în vara anului 1917, în România se află una din cele mai mari concentrări de forțe din Primul Război Mondial: 9 armate, 80 de divizii de infanterie și 19
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
până la periferia Sovejei iar brigadă 12 infanterie a reușit că până seara să elibereze valea Șușiței și Răchitașul Mic. Până seara și Soveja a fost eliberată și a fost ocupată și culmea Răchitașul Mare ( 954 m). Divizia 8 infanterie din componența Corpului 4 armata a atins aliniamentul Culmea Tepei - vf. Tiharale iar brigata 11 infanterie a înaintat pe flancul stâng al diviziei 8 până la valea Șușiței. Rezultatele zilei s-au concretizat într-o pătrundere de 7 km în dispozitivul inamic, eliberarea
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
Bauer consemnează în memoriile (1788) sale Urlațiul, iar Dionisie Fotino în "Istoria generală a Daciei..." (1815), specifică Urlații, dar adaugă și o așezare, despre care nu știm nimic: "Adunații of Gura Urlaților" . DTSR" (1872) pomenește târgul Urlați ca având în componență și cătunele: Arionești, Mărunțiș, Valea Nucetului, Orzoaia, Valea lui Seman, Valea Urloi, Valea Bobului, Valea Crângului, Valea Humei, Valea Pietrei și Zărcălăi. Arhivele prahovene păstrează din anul 1881, un dosar cu procesul mai multor urlățeni acuzați de rebeliune . În urma reorganizării
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
reorganizării în 1889 a regimentelor de dorobanți 7 și 32 din Prahova, la Urlați s-a stabilit reședința "Companiei 3 a Reg. 32 Dorobanți" . Marele Dicționar Geografic al Romîniei precizează, la rândul său, cele 14 cătune ce intrau atunci în componența comunei Urlați, care juca rol de reședința a plășii Cricov din județul Prahova: Coteni, Mărunțiș, Valea Seman, Valea Urloiu, Valea Crângului, Valea Nucetului, Valea Bobului, Orzoaia, Jărcălăi, Valea Pietrei, Arioneștii Vechi, Arioneștii Noi, Valea Humei și Cherbea, având în total
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
Mieilor, Valea Nucetului și Valea Seman au fost propuse pentru dezafectare, iar prin "Decizia nr. 275/29 mai 1989" a Com. ex. al Cons. pop. al jud. Ph. emisă în baza "Legii nr. 2/1989," Urlațiul nu mai avea în componență decât localitățile: Cherba, Mărunțiș, Valea Crângului și Valea Urloi, celelalte dispărând pur și simplu". Însă legea amintită a fost abrogată în 1990 și situația a revenit la normal.
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
de ocol. În anul 1864 s-a deschis școala din sat, iar în 1893 localitatea a fost legată la rețeaua de căi ferate a Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Secureni-Târg a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din evrei. În perioada interbelică, Secureni-Târg era un centru comercial important din zonă, aici funcționând o pretură, o judecătorie, un oficiu PTT de
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1966
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1966, satul Secureni a primit statutul de oraș. Începând din anul 1991, orașul Secureni face parte din raionul
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]