35,766 matches
-
pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (în 1887) Concomitent cu activitatea universitara, profesorul Cosmovici a predat disciplinele biologice în învățământul secundar la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, Institutele Unite și Liceul „Humpel”. A publicat numeroase manuale de științe ale naturii pentru învățământul secundar precum: "Elemente de geologie" (1883), "Noțiuni de botanică" (1887), "Noțiuni de mineralogie" (1887), "Introducere în științele naturale" (1887), "Zoologie, anatomie și fiziologie animală" (1903).
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
Reluând unele obiecții importante aduse de Bogdan Petriceicu Hașdeu lucrării lui Tocilescu "Dacia înainte de Romani", el dovedește prin citate paralele utilizarea de către autor a diferitor lucrări ale unor cercetători străini, fără a cita sursele respective, ba chiar folosirea unor simple manuale germane de gimnaziu. Foiletonul nu a avut nicio urmare, și după publicarea celei de a două părți, el cere ziarului să înceteze publicarea sfârșitul lucrării, din cauza certurilor pe care le avea cu Tocilescu la Biblioteca Centrală, unde acesta era director
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
La 5 martie 1888 îi adresează lui Gheorghe Barițiu o scrisoare prin care îi solicită ajutorul pentru obșinerea unei catedre la Sibiu. La 1 septembrie 1889 este numit profesor la Brașov unde activează până în anul 1901. În această perioadă publică manuale de latină, istorie și constituție pentru elevii din liceu, programe și abecedare pentru școlile primare. Din anul 1890 devine membru și apoi secretar al Casinei române din Brașov. În timpul procesului memorandiștilor, intentat conducătorilor Partidului Național Român de către autoritățile maghiare, la
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
și probleme ale filozofiei științei. Întrega sa carieră este marcată de o activitate publicistică vastă, reușind să publice peste 370 de lucrări (articole și cărți) în domenii variate și sub diferite forme: cărți de specialitate, lucrări de popularizare a științei, manuale, cursuri univeristare. În lucrările de fizică teoretică a abordat diverse probleme relaționate de teoria cinetică a materiei, refracția astronomică, mișcarea a două corpuri de masă variabilă, fluidele reale, gemeralizarea principiului inerției. Între 1947-1955 s-a preocupat de radioactivitatea rocilor din
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
dominantă a învățăturii și practicii lor.” James Morgan Pryse era un gnostic esoterist care vedea Apocalipsa drept versiune occidentală a teoriei hinduse a chakrelor. El și-a început lucrarea astfel: „Scopul acestei cărți este să arate că Apocalipsa este un manual de dezvoltare spirituală și nu o istorie criptică sau o profeție, așa cum se crede de obicei.” Diverse astfel de teorii nu au reușit să capete o largă recunoaștere. Dar Christopher Rowland afirmă: „vor fi mereu fire libere care vor refuza
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
refuza să fie țesute ca întreg. Prezența firelor care refuză cu încăpățânare integrare în țesătura frumoasă a imaginii noastre despre lume nu subminează de obicei acestă imagine.” Viziunea discipolilor radicali susține că Apocalipsa este cel mai bine înțeleasă ca un manual pentru a deveni un discipol radical; adică a rămâne fidel spiritului și învățăturilor lui Isus și a evita asimilarea de către societatea din jurul său. Din această perspectivă, agenda primară a cărții este de a dezvălui că puterile lumești sunt niste impostori
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
nr.77 din 6 septembrie 1991 al Președintelui României, fiind hirotonit întru arhierie la 6 octombrie 1991. L-a ajutat în conducerea Eparhiei Râmnicului pe PS Episcop Gherasim Cristea, care era în vârstă. Începând din anul 2000, este referent pentru manuale de religie din cadrul Comisiei teologice și liturgice a Sf. Sinod, iar din 2003, este secretar al Comisiei speciale pentru canonizarea sfinților români, din cadrul Sf. Sinod. PS Irineu a participat activ la diferite simpozioane și întruniri ecumenice în țară și peste
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
Marcă de Aur a programului „Fabricat în România” (un program al „Guvernului Adrian Năstase”). Uniunea Editorilor din România (UER), noua denumire a Asociației Editurilor cu Profil Pedagogic și Cultural (AEPPC) este o organizație care reprezintă interesele editorilor și difuzorilor de manuale școlare, carte universitară, materiale și publicații pedagogice și educaționale sau carte pentru copii. AEPPC a fost înființată în 1995 (în perioada 1998-iunie 2000 a funcționat sub egida Asociației Editorilor din România). UER (fostă AEPPC) numară 50 de membri, aceștia deținând
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
în scaunul episcopal"' Timotei Seviciu este considerat un bun cunoscător al teologiei și gândirii sfântului Chiril de Alexandria. Cele mai importante articole cu conținut teologic ale autorului, publicate sub numele "Traian Sevici", sunt: 1. "Aspecte dogmatice ale concepției augustiniene după ,Manualul către Laurențiu”", publicat în revista “Ortodoxia", anul XI, 1959, nr. 2, p. 234-249; 2. "Hristologia și soteriologia Sfântului Ioan Damaschin după canoanele Învierii, Înălțării și Cincizecimii", publicat în revista “Ortodoxia", an. XI, 1959, nr. 4, p. 567-593; 3. "Valoarea prieteniei
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
de la Baia Mare (supranumită “Barbizonului estic”), fiind și fondatorul societății Tinerimea artistică (împreună cu Ștefan Luchian, Constantin Artachino, Nicolae Vermont). În ultimii ani de viață, a fost marginalizat, stilul său de pictură fiind considerat învechit. Ipolit Strâmbu a fost autorul mai multor manuale de pedagogia picturii și manuale de desen și tehnica desenul. De asemenea s-a preocupat de organizarea unei școli de artă decorativă, de cursuri serale de pictură și a fost unul dintre primii organizatori al Muzeului național de artă populară
Ipolit Strâmbu () [Corola-website/Science/308734_a_310063]
-
fiind și fondatorul societății Tinerimea artistică (împreună cu Ștefan Luchian, Constantin Artachino, Nicolae Vermont). În ultimii ani de viață, a fost marginalizat, stilul său de pictură fiind considerat învechit. Ipolit Strâmbu a fost autorul mai multor manuale de pedagogia picturii și manuale de desen și tehnica desenul. De asemenea s-a preocupat de organizarea unei școli de artă decorativă, de cursuri serale de pictură și a fost unul dintre primii organizatori al Muzeului național de artă populară. A decedat în data de
Ipolit Strâmbu () [Corola-website/Science/308734_a_310063]
-
didactică ca profesor de limba și literatura română, cumulard la Grupul Școlar „Constantin Brâncuși” din București (octombrie 1998 - septembrie 1999) și la Colegiul Național „I. L. Caragiale” din București (septembrie 1999 - septembrie 2001). Colaborări la Radio și Televiziunea română. "Limba română". Manual pentru anul I Școli profesionale (1968); Structura stilistică a dialogului în balada populară românească", în "Școala bârlădeană", iunie 1969, Bârlad, p. 95-97; Îmbinarea principiilor pedagogice cu cele structuraliste în predarea limbii române în școala generală", în "Școala bârlădeană", iunie 1970
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
liber, le cultivă pasiunea pentru artă și îi îndeamnă să-și urmeze propriile înclinații. Interesul lui Zsigmondy pentru chimie și fizică se naște la o vârstă fragedă, când realizează în micul său laborator de acasă multe din experiențele descrise în manualul Schule der Chemie al lui Stoekhardt. Este impresionat de asemenea de lectura manualelor de chimie ale lui Roscoe-Schorlemmer și Berzelius. Sub îndrumarea profesorului E. Ludwig de la Facultatea de Medicină a Universității din Viena, deprinde tehnicile de bază ale analizei cantitative
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
înclinații. Interesul lui Zsigmondy pentru chimie și fizică se naște la o vârstă fragedă, când realizează în micul său laborator de acasă multe din experiențele descrise în manualul Schule der Chemie al lui Stoekhardt. Este impresionat de asemenea de lectura manualelor de chimie ale lui Roscoe-Schorlemmer și Berzelius. Sub îndrumarea profesorului E. Ludwig de la Facultatea de Medicină a Universității din Viena, deprinde tehnicile de bază ale analizei cantitative. După studii la Technische Hochschule din Viena în 1887 vine la Munchen pentru
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
Siberia pentru a opri pentru totdeauna proiectul "Privighetoarea" și pentru a recupera bobina. Sydney devine prinsă în camera cu dispozitivul "Privighetoarea", iar Jack, Vaughn și Marshall încearcă să o elibereze din trei locuri diferite; in final Jack oprește miezul reactorului manual, expunându-se unui nivel ridicar de radiații. Cu ajutorul lui Sydney, Vaughn dispare cu bobina pentru a afla mai multe despre tatăl său. Data originală de difuzare: 13 aprilie, 2005 Vaughn ajunge la o înțelegere cu bărbatul misterios pe care l-
Episoade Alias (Sezonul 4) () [Corola-website/Science/307987_a_309316]
-
glorificată de aceste grupuri, iar crimele de război, de exemplu masacrul din Nanjing, sclavia sexuală a prizonierelor și Unitatea 731, sunt negate în mod sistematic. Guvernul japonez a fost acuzat de revizionism istoric datorită faptului că a aprobat publicarea unor manuale care omiteau sau răstălmăceau trecutul militarist al țării. În schimb, guvernul chinez a fost acuzat că folosește războiul pentru agitarea spiritelor anti-japoneze, pentru a întări sentimentele naționaliste și pentru a îndepărta gândurile populație de la probleme interne ale țării. Guvernul chinez
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
de stații fixe HF/DF, care urmăreau neîncetat pozițiile din care transmiteau submarinele. Tehnologia radio folosită la echipamentul HF/DF era bine înțeleasă de ambele părți, dar tehnologia folosită mai înainte de izbucnirea războiului folosea pentru detectare o antenă exterioară rotită manual pentru fixarea pe direcția transmițătorului. Direcționarea antenei era o operație delicată, lua ceva timp pentru a putea obține rezultate suficient de exacte și putea determina un punct fantomă de emisie, aflat diametral opus de punctul real de transmisie. Cunoscând aceste
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
care Macedonski îi dedică o frumoasă epigramă: "Domnul Cornescu va schimba multe/În locul lirei răsunătoare/Peste fațada de la teatru/ Va pune cornul de vânătoare". Adevărul epigramei rezidă din pasiunea lui Costache Cornescu pentru acest sport, publicând la București în 1874 „Manualul vânătorului”. Pentru a prefața lucrarea îl roagă pe bunul său prieten și tovarăș de vânătoare, Al. Odobescu, să-i scrie câteva rânduri, însă acele câteva rânduri s-au transformat în opera „Pseudo-Kineghetikos”. Tot legat de partidele de vânătoare, Ion Ghica
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
partidele de vânătoare, Ion Ghica, în corespondența cu Vasile Alecsandri, dedică pasaje pline de savoare „vărului Costache”. Se căsătorește cu Elena Manu. Moare după 4 aprilie 1906 când dă o dedicație autografă nepotului său Mișu pe ediția a doua a manualului vânătorului. Ecaterina (Ticulina) Cornescu, născută în 1872, fiica generalului Cornescu, urmează la Paris Academia de "Belle Arte", secția goblenuri, unde de altfel și moare în timpul studiilor. Este înhumată la Paris apoi, în 1906, rămășițele pământești sunt aduse în țară și
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
române și a cultivării limbii literare, respectiv în domeniul cercetărilor științifice (lingvistică, dialectologie, folcloristica).<br> Renumitul savant român a fost un distins profesor universitar, om de știință și cultură, scriitor, dramaturg, istoric și critic literar, folclorist, autor de antologii, de manuale școlare, de cursuri pentru uzul studenților, cercetător al relațiilor sârbo-române, traducător, dar, înainte de toate, lingvist și dialectolog de marcă, respectiv lexilocog și lexicograf. Dialectologia a fost disciplină științifică de baza căreia prof. dr. Radu Floră i-a acordat cea mai
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
origini până la Unirea Principatelor", vol. I, Vârșeț, Editura ",Libertatea", 1962, 278 p. și "Istoria literaturii române", vol. ÎI, Vârșeț, Editura "Libertatea", 1963, 371 p. Ani în șir, ambele cărți au fost folosite de elevii școlilor medii în limba română că manuale pentru obiectul Limba și literatura română. Pentru necesitățile învățământului în limba română în Șerbia, a alcătuit și două antologii: "Din proza clasicilor români", Nuvelă, Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1952, 462 p. și "Din lirica clasicilor români. De la Văcărești și
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
civilizate să furnizeze soldaților ghiduri detaliate privind ceea ce este permis sau nu potrivit codului militar respectiv. Acestea conțin și obligațiile în baza tratatelor internaționale și cutumele războiului. De exemplu, la procesul lui Otto Skorzeny, apărarea acestuia s-a bazat pe manualul publicat de ministerul american al apărării, din 1 octombrie 1940, și din manualul soldatului american. Dacă un membru al forțelor armate încalcă propriul cod militar, acesta poate compărea ca inculpat în fața unei curți marțiale. În urma încălcării unor prevederi ale codului
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
codului militar respectiv. Acestea conțin și obligațiile în baza tratatelor internaționale și cutumele războiului. De exemplu, la procesul lui Otto Skorzeny, apărarea acestuia s-a bazat pe manualul publicat de ministerul american al apărării, din 1 octombrie 1940, și din manualul soldatului american. Dacă un membru al forțelor armate încalcă propriul cod militar, acesta poate compărea ca inculpat în fața unei curți marțiale. În urma încălcării unor prevederi ale codului militar, membrii forțelor armate aliate au putut fi și au și fost judecați
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
afirmații eronate în trecut despre subiecte similare, totuși, nu poate furniza un contraargument infailibil. Un argument ad hominem eronat are următoare formă de bază: Argumentul ad hominem este eroarea logică cea mai cunoscută și de obicei menționată în introducerile la manualele de logică și în manualele de gândire critică. Atât eroarea logică în sine cât și acuzația de a fi comis-o sunt frecvent fluturate în discursuri. Ca tehnică în retorică este foarte puternică și des folosită datorită înclinației naturale a
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
subiecte similare, totuși, nu poate furniza un contraargument infailibil. Un argument ad hominem eronat are următoare formă de bază: Argumentul ad hominem este eroarea logică cea mai cunoscută și de obicei menționată în introducerile la manualele de logică și în manualele de gândire critică. Atât eroarea logică în sine cât și acuzația de a fi comis-o sunt frecvent fluturate în discursuri. Ca tehnică în retorică este foarte puternică și des folosită datorită înclinației naturale a creierului uman de a recunoaște
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]