34,286 matches
-
ai armatei regulate sau rezerviști cu un înalt grad de pregătire militară. Cele două batalioane erau dotate cu transportoare blindate de personal într-o proporție mai mare decât alte unități. În timpul debarcării însă, bombardamentele germane i-a silit pe comandanții vaselor britanice de transport să părăsească docurile mai înainte să descarce toate blindatele infanteriei. Comandantul brigăzii, generalul Claude Nicholson, și-a asumat comanda portului și a tuturor unităților britanice de acolo. Subunitățile franceze aflate aici, (o companie și jumătate de infaterie
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
atacului, deși infanteriștii Regimentului al 60-lea a reușit să reziste, brigada de pușcași a fost obligată să se retragă spre fabrica de celuloză din apropierea portului și a Gării Maritime. În noaptea de dinaintea acestui atac și în timpul zilei, mai multe vase mici de pescuit, yahturi și alte vase mici preluaseră răniții din port. Nu a fost emis nici un ordin de evacuare a Brigăzii a 30-a. Ministrul de război Anthony Eden a emis o circulară inspirată de premierul Winston Churchill prin
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
a reușit să reziste, brigada de pușcași a fost obligată să se retragă spre fabrica de celuloză din apropierea portului și a Gării Maritime. În noaptea de dinaintea acestui atac și în timpul zilei, mai multe vase mici de pescuit, yahturi și alte vase mici preluaseră răniții din port. Nu a fost emis nici un ordin de evacuare a Brigăzii a 30-a. Ministrul de război Anthony Eden a emis o circulară inspirată de premierul Winston Churchill prin care se afirma doar că, "„Ochii Imperiului
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Amphitrite" în august 1914, imediat după izbucnirea Primului Război Mondial, și a capturat vasele germane SS "Schleisen" și SS "Graecia". De Robeck a devenit apoi secundul amiralului Sackville Carden, al Escadrilei Mediteranei de Est, adică al forțelor navale aliate din Dardanele, pe vasul HMS "Vengeance", în februarie 1915. Sackville Carden a primit instrucțiuni să forțeze strâmtoarea și să împingă spre Constantinopol: a făcut o încercare de a realiza aceasta la 19 februarie 1914 după care s-a îmbolnăvit grav, lăsându-l pe de
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
martie 1915, a fost aproape de succes, artileria turcă de pe uscat fiind aproape să rămână fără muniție: minele puse în strâmtoare au dus însă la pierderea a trei cuirasate aliate. Considerând că nu mai are sens să piardă și mai multe vase, de Robeck a abandonat apoi întreaga operațiune navală. La 25 aprilie 1915, generalul Ian Hamilton și trupele sale au debarcat în Golful Suvla cu instrucțiuni de a asigura strâmtoarea de pe uscat. Turcii avuseseră timp două luni după primul atac naval
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
Jos, Prahova - d. 2 iulie 2014, București), a fost cercetător științific gr.II, doctor în biologie celulară. A descoperit cordocitul, un fenotip special de celulă interstițială în creierul uman și a demonstrat că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge. A inițiat și condus cercetările privind rolurile morfologice potențiale ale acestei celule pentru neuroprotecție și vasculoprotecție. s-a născut la data de 1 mai 1942 în comuna Drajna de Jos, Prahova, unde a făcut și primele clase primare
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
acestei celule pentru neuroprotecție și vasculoprotecție; 2. Propunerea termenului de „cordocitoame” pentru clasificarea tumorilor meningeale fibroase provenite din cordocite; 3. A demonstrat pentru prima dată în literatură, prin microscopie electronică de transmisie, că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge; 4. Identificarea prin microscopie electronică de transmisie a unui nou tip de moarte celulară programată autoschizică, cât și a unui mecanism de supraviețuire celulară care implică membrana celulară; 5. Realizarea studiului experimental electronomicroscopic al acțiunii protective a Gerovitalului
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
transforma, în cele din urmă, în monștri. Odată ce Garrett ajunge la Orion, Generalul apare, iar el îl confruntă odată și pentru totdeauna, dar, în acest timp, Orion scapă cu Erin. Apoi, Garrett îl urmărește pe Orion până la ascunzătoarea acestuia, un vas, numit "Lumina Dimineții", unde încearcă să-l elimine pe Orion, dar Erin dezlănțuie puterea pietrei, omorându-l pe Orion și atacându-l pe Garrett cu ea. Într-un final, Garrett reușește să o calmeze pe Erin și reasamblează piatra, întorcând
Thief (joc video) () [Corola-website/Science/334699_a_336028]
-
lider al Mako, iar operatorul "Stump" să lucreze alături de el. În acest moment, Mako îi primește în echipă pe Dingo și Tick. Cei patru merg cu echipa Grizzly către Mogadishu, Somalia. La puțin timp după operațiune, Mako este trimisă pe vasul USS Bainbridge, unde are loc o situație cu un ostatic, acesta fiind un căpitan american care naviga aproape de coasta somaleză. Preacher, al cărui mariaj era în decădere, vede imediat oportunitatea de a se împăca cu soția lui, Lena, și fiica
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
pe insulă o stație meteorologică automată. Trei expediții de radioamatori au vizitat insula, și sporadic debarcă acolo turiști. Prima observare a Insulei Petru I a avut loc la 21 ianuarie 1821, în cadrul expediției lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen, care comanda vasele "Vostok" și "Mirnîi, "sub pavilion rus. El a botezat insula după țarul Petru I cel Mare al Rusiei. Banchiza a făcut imposibilă apropierea lui Bellingshausen la mai mult de 25 km. A fost prima insulă observată la sud de Cercul
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
la mai mult de 25 km. A fost prima insulă observată la sud de Cercul Polar de Sud, și astfel la vremea descoperirii a fost cel mai sudic uscat cunoscut. În ianuarie 1910, expediția franceză condusă de Jean-Martin Charcot pe vasul "Pourquoi-Pas" a confirmat descoperirea lui Bellingshausen, dar nu a debarcat nici ea, banchiza solidă oprind-o la 5 km de țărmurile ei. În 1926 și 1927, norvegianul Eyvind Tofte a circumnavigat și studiat insula de pe vasul "Odd I". Cu toate
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
de Jean-Martin Charcot pe vasul "Pourquoi-Pas" a confirmat descoperirea lui Bellingshausen, dar nu a debarcat nici ea, banchiza solidă oprind-o la 5 km de țărmurile ei. În 1926 și 1927, norvegianul Eyvind Tofte a circumnavigat și studiat insula de pe vasul "Odd I". Cu toate acestea, nici el nu a putut să debarce. Proprietarul norvegian de baleniere Lars Christensen a finanțat mai multe expediții în Antarctica, în parte pentru cercetare și în parte pentru a revendica teritorii în numele Norvegiei. Această din
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
dar a fost împiedicat de banchiză. La 6 martie 1931, o proclamație regală declara insula teritoriu suveran al Norvegiei și la 23 martie 1933 insula a fost declarată dependență norvegiană. Următoarea debarcare a fost efectuată la 10 februarie 1948 de către vasul "Brategg" al lui Larsen. Timp de trei zile s-au efectuat studii biologice, geologice și hidrografice, înainte ca banchiza să oblige expediția să plece. Membrii ei au construit o colibă și au pus acolo o copie a documentației de ocupație
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
începând cu 1929. La 23 iunie 1961, a devenit subiect al Tratatului Antarctic, după semnarea acestuia de către Norvegia în 1959. De atunci, au existat mai multe debarcări pe insulă din partea diferitelor țări în scop de cercetare științifică, precum și din partea câtorva vase care au reușit să aducă turiști. În 1987, Institutul Polar Norvegian a trimis cinci oameni de știință să stea unsprezece zile pe insulă. Scopul principal al lor erau fotografia aeriană și măsurătorile topografice pentru a permite cartografierea precisă a insulei
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
deltoidiană), artera tibială anterioară (prin artera sinusului tarsian și ramuri pentru fața superioară a colului talusului) și artera peronieră (contribuția acestei artere în vascularizația talusului este nesemnificativă). În cazul când linia de fractură a talusului lasă unele fragmente în afara acestor vase, regenerarea lor este compromisă, evoluând cu necroză avasculară. Interlinia articulară talo-crurală se poate palpa prin mișcări pasive de flexie și extensie aplicate piciorului. Anterior, această interlinie se palpează pe părțile laterale ale mănunchiului de tendoane musculare aflate pe dorsul piciorului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
stilul brâncovenesc. Un prim exemplu îl constituie Mănăstirea Horezu (1690 - 1694), un valoros monument istoric al orașului omonim. Aceeași amprentă a lui Constantin Brâncoveanu o poartă și Palatul de la Potlogi, Dâmbovița, ridicat în 1698. Cunoscută prin decorațiile de tip oriental (vase cu flori, clădiri în formă de chioșcuri persane), Biserica Fundenii Doamnei (finalizată în 1699) din Dobroești ilustrează perioada de înflorire a stilului brâncovenesc. Dar cel mai desăvârșit edificiu construit în acest stil este Palatul Mogoșoaia. Finalizat în 1702, este remarcabil
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
regiuni ale acesteia și la dezvoltarea unor excrescențe osoase pe vertebre. Prin urmare, există mai puțin spațiu prin care măduva spinării și nervii pot trece. Atunci când un disc se degenerează ca urmare a rănirii sau îmbolnăvirii, aspectul acestuia se schimbă: vasele de sânge și nervii pot crește în interior și/sau materialul discului herniat poate apăsa direct pe o rădăcină nervoasă. Oricare dintre aceste schimbări poate duce la apariția durerii lombare. În general, durerea este o senzație neplăcută provocată de un
Dorsalgie joasă () [Corola-website/Science/332048_a_333377]
-
proximală mușchiul triceps brahial este acoperit posterior de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Mai jos, cele trei capete ale mușchiului sunt acoperite de pielea brațului, iar anterior acoperă osul humerus. Anterior între mușchiul triceps brahial și humerus trece nervul radial și vasele brahiale profunde (artera brahială profundă și cele două vene satelite). De-a lungul marginii mediale a mușchiului trec nervul ulnar și artera colaterală ulnară superioară, ramură din artera brahială. Capul lung al mușchiului triceps brahial acoperit de mușchiul deltoid trece
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
apoi se continuă în jos cu fascia antebrahială ("Fascia antebrachii"). Suprafața interioară a fasciei brațului este în raport cu mușchii, cărora le furnizează fascii de înveliș. Pe fața superficială a ei se află vena cefalică ("Vena cephalica") și vena basilică ("Vena basilica"), vasele limfatice și ramurile senzitive ale nervilor radial ("Nervus radialis"), cutanat brahial medial ("Nervus cutaneus brachii medialis") și axilar ("Nervus axillaris"). Medial ea este perforată de orificii pentru trecerea acestor nervi și vene superficiale (prin cel mai mare trece vena bazilică
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
de mușchiul brahial și mușchiul rotund pronator ("Musculus pronator teres"). El se continuă în sus cu tendonul mușchiului coracobrahial. Pe septul intermuscular medial al brațului se inserează posterior mușchiul triceps brahial, iar anterior mușchiul brahial. Pe fața sa anterioară coboară vasele brahiale: artera colaterală ulnară superioară ("Arteria collateralis ulnaris superior") și o ramură posterioară a arterei colaterale ulnare inferioare ("Arteria collateralis ulnaris inferior") și nervul median, iar pe cea posterioară nervul ulnar (care îl perforează dinspre anterior spre posterior). Cele două
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
intermusculare împart brațul în două loji musculare: o lojă anterioară pentru mușchiul biceps brahial și mușchiul brahial, și o lojă posterioară pentru mușchiul triceps brahial. Lojile comunică între ele prin numeroase orificii care perforează septurile intermusculare și prin care trec vase și nervi (nervii ulnar și radial). Nervul ulnar, artera colaterală ulnară superioară și ramura posterioară a arterei colaterale ulnare inferioare perforează septul medial, iar nervul radial și artera colaterală radială perforează septul lateral.
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
de evacuare, iar soldații trebuiau să se îndrepte spre ambarcațiuni prin apă, unii fiind obligați să aștepte cu orele în apă până la umeri. Pe 27 mai, departamentul pentru ambarcațiuni mici ale Ministerului Marinei a luat legătura telefonică cu constructorii de vase de pe întreaga coastă de sud cerându-le să colecteze toate ambarcațiunile cu pescaj redus. Unele dintre aceste ambarcațiuni au fost rechiziționate cu acordul proprietarilor, care în multe cazuri au insistat să le conducă în persoană, altele au fost rechiziționate de
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
iunie, 191.870 de soldați aliați, (144.171 dintre ei fiind britanici) și o mare parte a echipamentelor lor militare au fost evacuți prin opt porturi maritime din sud-vestul Franței în cadrul Operațiunii Ariel. Singura pierdere notabilă a fost fost bombardarea vasului "Lancastria" în largul portului St Nazaire, care a dus la moartea a aproximativ 4.000 de oameni. Numărul exact al celor care au pierit în acest atac nu a fost niciodată stabilit cu exactitate. Winston Churchill s-a referit la
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
-și uni eforturile în momentele de restriște. În timpul acțiunilor de evacuare au fost aduși pe insulă 384.000 de militari britanici. În același timp, BEF a pierdut 12.431 morți (aproximativ o treime dintre aceștia s-au aflat la bordul vasului "Lancastria"). Au fost evacuați 14.070 de răniți, iar 41.030 de britanici au fost luați prizonieri. Deși forțele armate britanice au pierdut o bună parte a echipamentelor și vehiculelor militare în Franța, au reușit să își salveze majoritatea soldaților
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
Rábapaty este un sat în districtul Sárvár, județul Vas, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, satul Rábapaty avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de germani (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din
Rábapaty, Vas () [Corola-website/Science/332416_a_333745]