3,598 matches
-
se pară drumul mai scurt, dar în capul meu nu stăruie decît privirea stupefiată, plină de groază, a fetei de la pîine, imediat ce cotul meu a lovit-o. A lovit-o acolo unde, de fiecare dată, îmi plecam obrazul să mă îmbăt de parfumul folosit de ea și să-i simt pielea gîtului înfiorîndu-se la atingerea buzelor mele. Am întins mîna violent și-am prins-o cu brutalitate de pieptul halatului, de-acolo unde, în serile noastre, degetele mele se apropiau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mulțumesc!... Nu te mai deranja... Nu mai am chef, spun, ridicîndu-mă din fotoliu. Îmi pare rău că ți-am povestit, se scuză Fulvia. Văd că... Hm! surîd eu trist. Ar fi trebuit să merg cu el la crîșmă, să ne îmbătăm ca niște porci... să dăm cu pietre în geamul unei ipocrite ah!, cancer moral, cum distrugi !... Apoi... O!... Apoi ne-am fi dus la casele noastre, ori poate că ne-am fi dus la poala muntelui și-am fi golit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un ceai de mentă..." Privirea mi se plimbă peste cărțile din colț, lîngă calorifer, unde știu că-s cele din colecția debutanților; acolo este și Dimineața unei lebede; aș vrea s-o caut, să mai citesc un vers, să-mi îmbăt privirea cu zîmbetul fragil al autoarei, dar las plăcerea asta pe altădată... "Cine era oare femeia în pardesiul acela deschis, care s-a oprit pe scări în fața mea?!", mă fulgeră un gînd. Ajung în mijlocul cămăruței și mă uit pe raftul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
știu prin ce modalitate tri mesă, toată suma ce-o voi putea strânge. Fii prudentă în relații, în prietenii - mă refer la Pierre. Nu uita că nimic nu e sigur și nu te încrede în puterile tale fizice. Nu te îmbăta de succesul tău. Bucură-te de Paris, așa cum te-ai bucurat până acum de viață, cu noblețe și mândrie. Nu fuma prea mult. Țigările revin cam prea des în scrisori și tu ești singură acolo. Trebuie să te păstrezi sănătoasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
făcut pe falșii Înțelepți ai Sionului să gândească și să vorbească În acești termeni : printre „agenții noștri” - meniți să distrugă societatea creștină prin „desfrânare” - s-ar afla nu numai „negustorii noștri [de băuturi]”, care Îi transformă pe neevrei În „dobitoace Îmbătate cu alcool”, dar și „femeile noastre din localurile de petrecere ale creștinilor” <endnote id="(304, p. 13)"/>. Liderii legionarilor români nu doar traduceau, comentau și publicau celebrele Protocoale..., precum Ioan Moța prin 1930, dar le și preluau ideile, precum Corneliu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="cf. 693, II, p. 85"/>). În celebrul său răspuns la ancheta „De ce cred În biruința mișcării legionare ?” (Buna Vestire, nr. 244, 17 decembrie 1937), Mircea Eliade se arăta Îngrijorat că „neamul românesc”, fiind „cotropit de evrei”, va pieri „Îmbătat de vorbe și alcool” <endnote id="(675, p. 64)"/>. Pentru Corneliu Zelea Codreanu, publi cistul român Petre Pandrea, care În anii ’30 scria la ziarul „jidovit” Adevărul, era un „șabăs-goim” angajat la „taraba Sărindarului” <endnote id="(771, p. 187)"/>. De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ci și vița-de-vie. În legendele populare de origine bogomilică, structurate deci conform unei teologii dualiste, vinul este considerat o coproducție divino-demonică : inițial, vinul a fost o „băutură sfântă”, nealcoolică, dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se Îmbată” <endnote id="(32, p. 542 ; 139, p. 53 ; 348, p. 265)"/>. În alte legende populare românești, Diavolul este singurul răspunzător pentru apariția pe pământ a băuturilor alcoolice : „Dracul [se] zice că a făcut rachiul” <endnote id="(259, p. 331)"/> ; sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tată”. Pamfletul său teologic se Îndreaptă și Împotriva celor care chiar „și În numele lui Dumnezeu [și al sfinților] ridică paharul plin”. „Beția este râpa care duce la Iad. Beția este otrava Diavolului. Câți te vor Îndemna să bei, să te Îmbeți, sunt dușmanii tăi vădiți” <endnote id="(822, p. 466)"/>. Discursul preotului de țară nu poate fi de altă natură. „Dușmanii vădiți” capătă identitate etnică : „Omul de treabă - spune unui țăran bețiv preotul Belciug, din romanul Ion (1920) de Liviu Rebreanu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu membrii de Partid” care, neserioșii, nici măcar nu se osteneau să renunțe preț de câteva ore la gheșefturile lor ca să vină la ele. Ce profit putea să-i aducă comerciantului Ițic apa de ploaie cu care era Îndemnat să se Îmbete la lungile și plictisitoarele adunări de partid comunist unde vorbele fără conținut erau la mare cinste?! Mișcarea sionistă, de toate curentele, luase o amploare de nebănuit cu toată propaganda gureșilor activiști de orientare comunistă, Înrolați În Comitetul Democratic Evreiesc. La
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ai prefacerilor socialiste să o șteargă cât mai repede În Palestina sau, după 14 mai 1948, În Israel. b.b. La alegeri, toată suflarea uliței evreiești! După cum se știe, după abdicarea regelui Mihai I și plecarea acestuia În exil, comuniștii, Îmbătați de aroma dulceagă a victoriei depline, au constatat că aveau nevoie de o altă lege fundamentală deoarece cea din 1923, restaurată imediat după 23 august 1944, consfințea ca formă de conducere În Stat monarhia constituțională, ori, nu mai era cazul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
român”, cum aveau să-i spună lui Ceaușescu ceva mai târziu lingușitorii de serviciu. Iată zicerea piticului vizavi de Avram Iancu, În varianta ziaristului vasluian: „Născut În aceeași vatră a suferinței ca și Horia, a cărui pildă revoluționară l-a Îmbătat (subl.În orig.) În acțiunile sale...”. Evident, Avram Iancu n-avea voie să se Îmbete dar putea, În schimb, să se ÎMBĂRBĂTEZE așa că Necula a aplicat cu mare succes regula ștergerii „căpșunii” căzute din mintea nefericitului slujitor al presei de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
zicerea piticului vizavi de Avram Iancu, În varianta ziaristului vasluian: „Născut În aceeași vatră a suferinței ca și Horia, a cărui pildă revoluționară l-a Îmbătat (subl.În orig.) În acțiunile sale...”. Evident, Avram Iancu n-avea voie să se Îmbete dar putea, În schimb, să se ÎMBĂRBĂTEZE așa că Necula a aplicat cu mare succes regula ștergerii „căpșunii” căzute din mintea nefericitului slujitor al presei de partid. c.t. Mă, voi sînteți nebuni?! Cum să avem un „sinistru la interne”?! Următoarea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
spus că nu beau, că sunt adventist și astfel i le-a dat pe ambele colegului meu, Puiu. După ce a băut o jumătate de litru de țuică, vine și îmi spune: “Turturică, trage liniile că eu nu mai pot!” Se îmbătase. Vrând-nevrând, le-am tras, dar de atunci nu a mai fost nevoie să chem pe cineva să mă ajute, pentru că le executasem bine. Am fost ambițios ca și tatăl meu, atât în cele pământești, cât și în cele spirituale. Chiar
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
o lumină galbenă ca mierea florilor de tei! De sus priveam în depărtări străvezii, cu priviri iscoditoare ce se odihneau pe o serie de priveliști demne de cele mai frumoase ilustrate. Către asfințit soarele cobora apropiindu-se de unele înălțimi. Îmbătat de aceste priveliști, văd cu mirare cum spre vârfurile aproape golașe pe care mă aflam urcau spornic niște nori albi ca de vată. Acei nori s-au masat în jurul meu și al celor din jur și urcau tot mai sus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și că, începând cu ora x, fenomenul de umbră totală se observă. Fiind solicitat de noul director să-l ajut la unele lucrări scriptice, merg la școală, lucrăm în cancelarie la lumina unei lămpi afumate. Un fost plutonier deblocat este îmbătat de un grup ostil mie și instigat să mă omoare în cazul când luna nu va pieri. Respectivul, cu aburii alcoolului în cap, umblă prin sat ca un turbat, înarmat cu o secure și mă tot căuta înjurând de mama
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
refuzându i astfel mâna întinsă și pretinsa prietenie... Ies pe coridor, așteptând apariția secretarului de partid. În drum spre casă, acesta îmi obiectează că n-am acceptat împăcarea, că ulterior puteam să-l duc la o cârciumă dosnică să-l îmbăt și să-l bat pentru tot ce-mi făcuse până atunci. Răspund secretarului că eu nu pot să-l bat și că îl las în plata Domnului, care nu doarme!... În anul următor moare și tata. Omul care fusese atât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care au sporit gloria existenței noastre pe pământ! Am întâlnit și ne-am încrucișat drumurile cu un grup cunoscut de Mariana și Alieta, care, ca și ele, adunau în inimă, suflet și minte, asemenea albinelor, mierea strădaniei lor cognitive... Ne îmbătăm de frumuseți neasemuite, dar ne toropește și ne moaie căldura meridională a Italiei. Caut să mă arăt încă tare ca să nu mă fac de rușine neliniștindu-mi fiica și tovarășele noastre de drum. Din Florența revenim în toate aceste trei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lua la plimbări instructive („Ceea ce auziți este zgomotul produs de ascuțirea unei coase“; „Câmpul de acolo va fi lăsat să se odihnească În sezonul următor“; „A, asta e o pasăre mică - n-are un nume special“; „Țăranul acela s-a Îmbătat din cauza sărăciei“). Toamna așternuse În parc un covor de frunze multicolore și Miss Robinson ne arătase frumosul procedeu - de care Băiatul Ambasadorului, un personaj familiar din mica ei lume, se bucurase teribil În toamna precedentă - de a culege de pe jos
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alcool roz sau cu nuanțe liliachii, imitându-i pe americanii adevărați (deși epitetul avea noțiunea de „străin“) din cuștile de ascensor ale zgârie-norilor transparenți surprinși În momentul când luminile din birouri se topesc În cerul verzui. Agitația de pe străzi te Îmbăta de dorul pădurilor și al câmpiilor. Tamara și cu mine eram nerăbdători să ne Întoarcem În vechile noastre refugii, dar toată luna aprilie mama ei a oscilat Între alternativa de a Închiria aceeași vilă și aceea de a face economie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hotărâse să se Împuște și consimțise s-o facă, trăgându-și un glonte În cerul gurii, cu fața spre colecționarul nostru, Într-o lumină bună, dar fiindcă era lipsit de ambiție și de simțul onoarei, În loc să se Împuște, s-a Îmbătat criță. Deși i-am pierdut de mult urma lui Dietrich, Îmi pot imagina perfect privirea de calmă satisfacție din ochii lui albaștri de pește când arată acum (poate chiar În clipa când scriu aceste rânduri), o bogăție de comori neașteptate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând bere cu lichior - sprijinită cu o dezinvoltură suprarealistă de un trunchi de copac. Poate că aceste apariții nedorite pe terenurile de agrement ale orășenilor erau un crâmpei din imaginea dezastrului ce va să vină, un coșmar profetic al exploziilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
entuziast. Să poftească, de nu s-au săturat de trântaie! Uite-așa, cum ne vezi, am știrbit noi iataganul turcesc?! Măi-măi! Sunt ceva de spăriet moldovenii aiștea! Ni s-a urcat la cap de când cu "Podul" aista. Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, dar nici să ne culcăm pe-o ureche. Neslăbit să ne gătim de luptă. Să întărim cetățile. Duminică de duminică, sub straja pârcălabilor, toți cei ce pot ține o armă să lupte în întreceri voinicești, cu arcul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în noi ca amintirea unui mort drag. Trăiește în noi... Era o noapte de mai... În anul acela, liliacul înflorise nebun... Îți amintești, unchiule, tufele acelea de liliac alb de lângă poarta palatului Blacherne? Mi-am cufundat obrajii în buchetele albe, îmbătată de parfumul lor suav și... și l-am blestemat pe Dumnezeu, întrebându-l cum îngăduie mârșăvia asta, atâta frumusețe, alături de atâta moarte?! Eram o adolescentă romantică... Visam dragostea absolută, eternă, dincolo de mormânt... Ce proastă eram! râde Maria sarcastic. Alergam desculță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care pe năsălie, mai mult mort decât viu. "Fie ce-o fi! mi-am zis eu. De lingoare, au de săcure o moarte are omul." Minune mare! Cum am îngenuncheat și am sărutat pământul țării, cum am respirat aerul Moldovei îmbătat de aroma pădurilor de brad, m-am sculat de pe boală. Și "Satrap-Vodă", te-a primit cu brațele deschise și te-a ridicat întâiul lui sfetnic: minune și mai mare! Numai "întoarcerea la cuibul dintâi" cum frumos a spus Măria ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai lasă ei... Ajunge! spune Ștefan. Ajunge! Se duce la fereastră, privește norii, cerul, dealurile. Boierii așteaptă cuvântul Domnului. Și cuvântul lui vine, calm, dar ferm, hotărât: Să nu zicem "da"! Dar nici "ba" să nu zicem! Să nu ne îmbătăm cu apă chioară... Dar nici să dăm în brânci cu ploconeala... Eu sunt deschis și pentru pace, și pentru război. Ce este sigur este că va fi mult mai greu. Mult mai greu... Trebuie să chibzuim bine. Că n-om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]