3,716 matches
-
e artist, și nici dl Mauriac...” va rămâne. Azi, la 84 de ani, Mauriac - care n-ar accepta cartea lui Sartre Ființa și neantul „nici sub amenințarea revolverului” - poate să scrie cu o cruzime divină: „Aș vrea să știu cum îmbătrânește Sartre...” Și, deși același Mauriac deplânge că Malraux n-a luat anul acesta Premiul Nobel - fiind „cel mai mare scriitor francez în viață...” -, noi știm că între Thérèse Desqueyroux și Condiția umană e o distanță de ani-lumină, ca între două
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
puternici și prea bogați (sufletește) pentru a ceda în fața dificultăților pe parcurs; ne păstrăm în mijlocul națiunii noastre socialiste misiunea de cântăreți, dar și de arhitecți ai Cetății, ai luminiiă“ (România literară, 22 iulie 1971) „Republică, bătrânii te așteaptă Cu mâinile îmbătrânind pe arme, Vroind coroana regilor s-o sfarme În lutu-mbogățit cu cripte, Țară! Republică, tu te-ai născut din larme, Din clocote și vâlvătăi de pară Și-a noastră ești în veci de veci, comoară, Statuia ta nu-i nimeni
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a spus zâmbind trist: „Doamnă, voi pleca. Nu mai suport!“. L-am reîntâlnit după ani cu totul întâmplător în Germania, la Dortmund, după Revoluție, la o universitate populară unde fusesem invitată să țin o prelegere despre România și exil. Doctorul îmbătrânise, se pensionase, însă zâmbetul i-a rămas același. La nici doi ani după ce documentarul Experimentul 770 a fost difuzat pe ARTE, filmul lui Cristian Mungiu a luat Marele Premiu la Cannes. Cunosc „subiectul“, am citit cronicile elogioase publicate în presa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să strige: „Sunt eu, sunt eu, Rodica. Și cu sora mea, Mălina“. Așa făceam când eram mici, suntem noi, Mălina și Rodica, ba eu, oooo, uuu, ooo, uuu, pierdute în gura pădurii roșii, toamna, în asfințit, cu bunica de mână... „Îmbătrânesc, asta e tot...“ și trase o linie pe hârtia albă din fața ei. Ăsta o să fie bărbatul meu, ce dracu’ să mai fac, îl târâi acasă, cu valiza lui cu viori și mezeluri. „Hai, Gabriel, să mergem de-aici“. Se lăsa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
caracteriza stilul profesoral, disperata dorință a acestei femei de a ne ține în frâu sexualitatea hormonal-adolescentină. Avea doamna M. nesiguranțe legate de propria feminitate? Îi era teamă că „se trece“, ne simțea pe noi ca pe-o amenințare? Știa că îmbătrânește; și nu îmbătrânea frumos. Am văzut-o o singură dată nemachiată, îmbrăcată „de casă“ (mă dusesem la „dirigu’“ în ajunul unei olimpiade de română pentru o carte): cred că, dacă m-aș fi întâlnit cu ea așa pe stradă, n-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
disperata dorință a acestei femei de a ne ține în frâu sexualitatea hormonal-adolescentină. Avea doamna M. nesiguranțe legate de propria feminitate? Îi era teamă că „se trece“, ne simțea pe noi ca pe-o amenințare? Știa că îmbătrânește; și nu îmbătrânea frumos. Am văzut-o o singură dată nemachiată, îmbrăcată „de casă“ (mă dusesem la „dirigu’“ în ajunul unei olimpiade de română pentru o carte): cred că, dacă m-aș fi întâlnit cu ea așa pe stradă, n-aș fi recunoscut
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
moale și semnau hârtia ce li se punea sub nas. Așa a semnat atunci și popa Ilarie cererea, predând geaceului pe baza unei simple semnături, tot pământul, care era de fapt zestrea doamnei preotese, trebuind să se întoarcă acasă gârbovit, îmbătrânit într-o jumătate de ceas cu mai mult de o viață de om. Imediat după el, într-o singură seară s-a înscris în G.A.C. toți gospodarii din Oprea, iar pe data de 11 februarie 1962, se inaugura Gospodăria
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
reuniune a absolvenților, fiecare revenire a voastră la școala care v-a pregătit pentru profesie și pentru viață reprezintă pentru noi, dascălii, un prilej de bucurie că vă revedem dar și un motiv de întristare când constatăm că am mai îmbătrânit cu cinci sau zece ani. Este lăudabil și onorant pentru voi că organizați aceste emoționante întâlniri pentru a vă revedea școala, dascălii, colegii, că nu uitați anii adolescenței pe care i-ați petrecut împreună în acest sanctuar de cultură și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
supuse erodării; curățirea și întreținerea imașurilor ș.a. La unele clăci, încheiate cu un modest ospăț, cu bucate sărace, stropite cu un pahar de rachiu puturos și cu unul-două pahare de vin pe jumătate oțetit, își făcea apariția și scripcarul satului, îmbătrânit înainte de vreme de sărăcie, fumat și băutură, însoțit uneori de cobzar sau de țambalagiu, care să-i țină hangul. Dumitru Dascălu își exprimă pentru sine regretul că despre lucrul de mână, despre unele meșteșuguri ca cele de dogar, sumănar, dubălar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
din Moftul Român, Zeflemeaua, Din fuga condeiului, etc., și au alcătuit propriul aluat... Și prefer o țigară de mahorcă proastă, uneia combinată din capete de specialitate culese la Tufli". Și-o mai fi aducând aminte solitarul cu figura de Crist îmbătrânit de ieșirea aceasta a sa contra "băieților" despre care se-ntreba "ce-au pățit"? De ieșirea aceasta, puțintel nedreaptă, cel puțin prin intransigența ei, prin tonul ei, prin violența ei? Probabil că da. Nu de conținut însă, pe care azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e cele de mai multe ori nedreaptă. Fericirea nu revine întotdeauna celor buni și gloria nu s-așează numai pe fruntea celor virtuoși... Dacă, după ani de încercări, n-ar fi ajuns decât un învins, un dezgustat, un sceptic, un îmbătrânit fără vreme, cu părul alb, cu fruntea zbârcită, cu umerii gârbovi, cu sufletul sterp? Cine poate ști? Decât zdrobit, micșorat, umilit sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful morții? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
grecești. O tristețe ciudată emană din ele, În ciuda eforturilor de a zîmbi ostentativ. E tocmai momentul În care Belerofon pătrunde În deșertul melancoliei sale, renegîndu-și aventurile. Inima lui a sfărîmat echilibrul rațional; răspunde sfinxului simțind; și amintindu-și. Belerofon a Îmbătrînit și are senzația că memoria acaparează totul În jurul lui. Deșertul prin care Înaintează el este timp. Istoria lumii și istoria lui. Sensibilitatea lui monstruoasă a făcut universul friabil. Iar În urma lui statuile Încep să surîdă frivol ca să-și Înfrunte oboseala
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Totuși, știu că nu e cu putință să ieși din timp. Dar a nu-l simți? Totul e să. alung aceste cuvinte ca să nu? mă mai gîndesc la ele și să nu simt timpul. Ce-i pasă unui măslin că Îmbătrînește și Într-o zi va fi smuls de vînt din rădăcini? El se bucură acum de lumina care Îi răsfață crengile, de ploaia care-i udă rădăcinile și de vîntul care-i mîngîie frunzele seara. CÎnd va fi doborît, se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gol. Era trecut de jumătatea lui aprilie, iar câțiva porumbei își găsiseră locul de ședere în apropierea ei. Se obișnuise cu ei... Atunci când nu-i mai auzea cântând, se tipărea pe chipul ei o mare tristețe. I se părea că îmbătrânește brusc și definitiv, fără ei. Îi crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai rațională, să analizeze cum stau lucrurile și își pusese în minte să-și rezolve toate problemele, deloc neglijabile. Ceea ce voia să lase în urma ei i se păreau nimicuri în comparație cu ceea ce exista în interiorul ei. Se simțea ca un câine singur, îmbătrânit înainte de vreme, care-și linge rănile. Sufletul îi ardea mocnit ca un rug funerar. Asprimea din tonul bărbatului o făcea să devină crispată mai ales atunci când el venea acasă la ore târzii și-l auzea zicând: ,,Vă omor eu pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-și fiul, maică-sa exclamă: O Doamne Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine, de voi toți. - Mamă, arăți bine ca întotdeauna! Ești tot atât de frumoasă!, zise sărutând-o. - Ehei! Ce n-ar da omul să rămână mereu tânăr. Am îmbătrânit și eu, mamă! Timpul nu iartă pe nimeni, pașii lui te grăbesc. Nu îl poate opri nimeni, fie omul bogat sau sărac. - Așa e mamă. Când îl revăzu pe Niky, Valentin pierdu ceva din autoritatea dominatoare pe care o avea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
face atătea ravagii în acel moment. Îi atinsese o coardă sensibilă, știută numai de ea, iar acum ar fi vrut să își deschidă sufletul dar nu îndrăznea. Cineva din ineriorul ei părea că avea mai multă îndrăzneală, șoptindu-i: vei îmbătrâni cândva. Nu o să te mai ia nimeni în seamă. Nimănui nu-i vei trebui. Vei fi ca o frunză desprinsă dintr-un copac și dusă de vânt departe de toate privirile lumii. Într-o perioadă de timp când nu se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lampă căreia i se termină uleiul, urmând a se stinge. Atingerea cearceafului din dormitor nu mai transmitea fiori, nuferii din ei erau veștejiți, iar ramurile nu mai băteau în geam. Carlina simțea că nu mai are suflet în ea, că îmbătrânise rapid și se transformase în nimic. Paharul se umpluse. Cutia cu 121 radiografia vieții în care adunase fărâmă cu fărâmă se deschise. Familia devenise ca un covor de șters, iar sensul ei pălise. Pentru ea familia însemna totul și credea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tare și aproape că nu îndrăznea să mai respire. Rămase uimită, fără surâs și cu ochii mari deschiși se întoarse cu gândul înapoi în timp și constată că imaginea lui de demult nu îl mai reprezenta. Îi păruse schimbat și îmbătrânit definitiv și iremediabil, iar în mintea ei parcă asfințise totul. Se simțea ca un ulcior gol fără apă și era conștientă că va rămâne pentru totdeauna însetată după dragostea de tată. Toată dragostea pe care i-o purtase atâta vreme
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de rușine și respect. - Știu că inamicul meu este alcoolul și că „sticla plină mă alină, sticla goală mă omoară”, dar acum s-a adeverit exact contrariul, spuse zâmbind amar. - Pot să-ți spun Leon că în ultimii ani ai îmbătrânit foarte mult. Alcoolul nu iartă pe nimeni. E un drog puternic, dăunător. Intenția mea a fost să te ajut să 211 depășești acest viciu oribil. A reușit să-ți stăpânească mintea. A fost mai puternic decât tine. Acum nu-ți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o descoperi atunci când nici nu mai speri. O clipă de bucurie poate șterge mulți ani de suferință din sufletele noastre, și invers. După douăzeci de ani, Carlina întoarse privirea înapoi iar imaginea pe care o vedea nu o mai reprezenta. Îmbătrânise. Dar îmbătrânise frumos. Viața lui Valentin era aceeași. Nu fusese niciodată mai bună fără ea, dar nici cu ea. Niciodată nu se mai gândise la o nouă legătură între ei, nici măcar așa de dragul nepoților. După atâția ani de pribegie, Niky
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atunci când nici nu mai speri. O clipă de bucurie poate șterge mulți ani de suferință din sufletele noastre, și invers. După douăzeci de ani, Carlina întoarse privirea înapoi iar imaginea pe care o vedea nu o mai reprezenta. Îmbătrânise. Dar îmbătrânise frumos. Viața lui Valentin era aceeași. Nu fusese niciodată mai bună fără ea, dar nici cu ea. Niciodată nu se mai gândise la o nouă legătură între ei, nici măcar așa de dragul nepoților. După atâția ani de pribegie, Niky și Alin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
exemplificare: „Era trecut de jumătatea lui aprilie, iar câțiva porumbei își găsiseră locul de ședere în apropierea ei. Se obișnuise cu ei... Atunci când nu-i mai auzea cântând, se tipărea pe chipul ei o mare tristețe. I se părea că îmbătrânește brusc și definitiv, fără ei. Îi crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
30 de ani. Ai pomenit de Noul Val francez și trebuie să spun - eu sunt doar un spectator de film, așa că sunt mai dezinhibat decât poate fi un critic în mânuirea verdictelor că cele mai multe dintre filmele acelea plictisesc astăzi. Au îmbătrânit urât, cu riduri și cu pierderi importante de substanță. Nu e numai cazul filmului. Foarte multe produse artistice ale anilor 50-60 considerate atunci revoluționare, fundamentale sau măcar schimbătoare de paradigmă plictisesc astăzi. Alex. Leo Șerban : Stop-cadru : dacă tot am
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tata. Stăteam cocoțat pe sacii cu grîu, călare pe o legătură de iarbă verde, cosită de tata la marginea pădurii, să aibă ce pune dinaintea boilor cît el va descărca sacii. Saci mari, de cîte optzeci-nouăzeci de kilograme, care au îmbătrînit cîteva perechi de boi, i-au ros tatii spatele și i-au bătătorit palmele. Căruța de atunci s-a făcut țăndări într-o vară, cînd a încărcat tata prea mulți snopi; o roată de-a ei mai stă și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]