3,530 matches
-
că ea e trează. ― Care ăsta? se miră ea. Apoi râse scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta urîtă? Se sculă, întinse brațele în lături, ca și când ar fi așteptat o îmbrățișare. Corpul ei zvelt și nervos avea o vibrație nevăzută, care răspândea împrejur moleșeală și ispită. Se uita la Grigore cu niște ochi blânzi în care palpita o neastîmpărare eternă. Gura ei fină șopti melodios: ― Prostule mic... Nu mă mai iubești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-mi faci semne! Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești simpatic, dar... Titu își pierdu cumpătul, o luă lacom în brațe și-i închise gura cu o sărutare însetată, căutând s-o apropie de pat. Ea primi îmbrățișarea cu o gîngureală mulțumită, apoi se desfăcu ușor, șoptind: ― De ce nu ești cuminte? Vrei să-mi pară rău c-am intrat?... Nu se poate acuma, crede-mă! Altă dată! Ai răbdare! Își îndreptă pălărioara peste buclele aurii. Era cu spatele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ești nițel cam jidov de-acasă? Streșin mai bolborosi câteva cuvinte de revoltă și, profitând de un nou ropot de aplauze, părăsi țanțoș tribuna presei. În răstimp, în incintă manifestațiile de entuziasm continuau, susținute viguros de publicul spectator, deoarece, după îmbrățișarea șefilor, membrii noului guvern s-au coborât să strângă mâinile membrilor vechiului guvern și altor fruntași, fiecare acoladă fiind pecetluită cu urale și aplauze cu atât mai prelungite, cu cât cei ce își împreunau emoțiile îmbrățișării fuseseră până ieri cei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
publicul spectator, deoarece, după îmbrățișarea șefilor, membrii noului guvern s-au coborât să strângă mâinile membrilor vechiului guvern și altor fruntași, fiecare acoladă fiind pecetluită cu urale și aplauze cu atât mai prelungite, cu cât cei ce își împreunau emoțiile îmbrățișării fuseseră până ieri cei mai vajnici dușmani, ocărîndu-se și înjurîndu-se mai fără cruțare. În atmosfera de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu ambele mâini. De la Moși începeau marginile cu case. Asfaltul se despărțea în străzi pietruite, castanii bătrâni luau locul stâlpilor de beton, șinele tramvaielor și firele troleibuzelor se răreau, se mai auzea câte un câine lătrând. Mergeau tăcuți în această îmbrățișare piezișă, oarecum grăbindu-se să lase restul lumii în urmă. Ajunseră aproape de lizieră, unde, dincolo de copaci, începea câmpia. Iar acolo, în țarcul lor de sârmă împletită, ghemuiți ca într-o pândă lipsită de țintă, unii cu capetele lăsate într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cel dintâi martor al propriei morți. Mă neliniștește băiatul ăsta, spune maică-sa, arătând într-o parte, ca și când Petrache i-ar fi fost alături. Poate că și era, altminteri cum ar fi scos din buzunarul de la piept florile strivite în îmbrățișările de deasupra orașului ? Locul acela, în care forța de atracție a pământului și aceea a cerului sunt egale, un univers cât o cabină de macara. „Ce frumos“, spune Aurica, îmbrăcată cu rochia roșie, ducând florile la buze și apoi către
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în gând, atunci când mă săruți... Îi acoperi gura cu a lui, ea întredeschise buzele, îmboldită de cuvinte pe care se sfia să i le spună. — Vezi, a fost mult mai bine. — Ce simplu e... E valabil pentru orice fel de îmbrățișare, oricât de intimă ? Și tot ea : Vai, ce-am zis... Spune-mi mai bine tu... El se aplecă iarăși, dar ea îl opri. Nu, nu asta... Spune-mi de vărul tău, altminteri o să întreb pe fiecare dintre pacienții de la reanimare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
omul acela. Sau până când mor amintirile lui despre lume. Și cum o să știm asta ? — Face el cumva să ne dea de știre... Filip veni lângă ea, o luă pe după umeri și o strânse lângă el. Cosmina se lăsă moale în îmbrățișare. — E gata cartea, ai s-o publici ? — Nu pot s-o public... E doar pe jumătate scrisă. Acum începea povestea celor din afara gratiilor, a temnicerilor. Călăii și victimele nu pot fi explicați unii fără ceilalți. Câtă vreme temnicerii rămân necunoscuți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tuturor întrebărilor. Rămase așa, mofluz, cu haina descheiată și fularul atârnând. Maică-sa îl aplecă într-o parte, apoi în cealaltă, ca să-i scoată haina cu băgare de seamă, de parcă ar fi desfăcut un pachet fragil. El se cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atunci când îi ridică bărbia, îi primi sărutul fără împotrivire. De atâta plâns, fața îi era răcoroasă și buzele aveau un gust proaspăt, sălciu, ca apa de ploaie. Se lipi de el și îl încolăci cu brațele și picioarele. Era o îmbrățișare disperată, așa că nu mai știură care era unul și care celălalt. Nici nu trebui să-și coboare mâna ca să se ajute, fata îl înconjură cu totul și îl trase în ea. Erau atât de tulburați, cu piepturile tresăltând și pântecele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am auzit pe Simon strigând din holișorul destinat cutiilor poștale, plasate discret. Tu ești acolo, Bettie? Ieși din hol În echipament alb de tenis, cu un săculeț de forma rachetei atârnându-i pe umerii lați, și mă prinse Într-o Îmbrățișare de urs, așa cum nici un bărbat heterosexual n-o mai făcuse. Era un sacrilegiu să sar peste vreo seară de joi, care, pe lângă că era foarte amuzantă, Îmi oferea și cea mai mare cantitate de atenție masculină din toată săptămâna (dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întrerupă la jumătatea frazei, o performanță pe care o crezusem până atunci imposibil de atins. —Bună, iubito, nu știam că vii aici În seara asta, spuse Avery, extrăgându-se din strânsoarea brațului Elisei și cuprinzând-o pe Penelope Într-o Îmbrățișare de urs cam stângace. —Nici eu nu știam că vii, spuse ea calm, evitându-i oarecum privirea. Spuneai că te duci la cină cu băieții În seara asta. Mi-aș fi dorit s-o iau pe sus pe Penelope și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sandale Naot cu șosete flocoase („N-ai de ce să cumperi Încălțămintea aia Birkenstock nemțească, din moment ce și israelienii fac așa ceva“, Îi plăcea să spună). Părul Îi albise puțin, dar sări În picioare la fel de sprinten ca Întotdeauna și mă cuprinse Într-o Îmbrățișare de urs. —Bettina, Bettina, te-ai Întors la cuib, cântă el, făcând cu mine câțiva pași de dans. M-am tras la o parte, jenată, și l-am sărutat repede pe obraz. —Bună, tată. Vreau să ți-l prezint pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
La fel ca și Georg Simmel, Neil Smelser analizează modele ca mijloace expresive ale statutului și prestigiului într-o societate deschisă și diferențiată. Dar Neil Smelser consideră că moda și teribilismele sunt imprevizibile în emergența și conținutul lor, ambele vizând îmbrățișarea unor dorințe generalizate. În cadrul dezbaterii despre modă ca formă de comportament colectiv și în limitele teoriei valorii adăugate, mi se par esențiale aspectele legate de leadership-ul modei, ca un criteriu de diferențiere între aceasta și teribilisme. De asemenea, vestimentația, ca
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
pe picior, se trase înapoi scârbită. În sfârșit, obosit de a o tot ruga zadarnic, el rămase întins pe spate, nemișcat". Jeanne își dădu curând seama că adormise. Revoltată de somnul soțului ei parcă mai mult chiar decât de brutalitatea îmbrățișării sale, "deznădăjduită până în adâncul sufletului, dezamăgită de această beție pe care o visase cu totul altfel, de dulcea ei așteptare distrusă, de fericirea ei moartă", tânăra mireasă nu se putu opri să nu gândească: " Prin urmare, iată ce numește el
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vie, dar învăluiți și legănați de o duioșie încântătoare, gustând farmecul delicat al celor mai neînsemnate mângâieri, al strângerilor de mână, al privirilor pătimașe, atât de lungi încât sufletele lor păreau că se contopesc, tulburați de dorința nehotărâtă a marilor îmbrățișări". În ciuda acestei libertăți, cei doi logodnici știu să rămână cum nu se poate mai decenți. Respectă întru totul codurile bunei-cuviințe. Abia la adăpostul unei plimbări sub clar de lună, pe pajiștea din fața castelului, Julien, strângând degetele logodnicei sale, cutează să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
clar de lună cu iubiții lor sau însoțindu-i la pescuit sau petrecându-și ore întregi alături de ei pe veranda casei, făcând planuri de viitor"23. Când întunecimea prielnică a nopții le ferește de privirile părinților, ele primesc "sărutări și îmbrățișări pe care le întorc însutit"24. Aceste obiceiuri îl umpleau de uimire pe călătorul francez al perioadei respective. Chiar și noi putem fi surprinși astăzi, având în vedere că ele sunt contrare unora dintre concepțiile noastre apriorice: noi, latinii, îi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la același nivel cu ea. Însă în sinea ei, Clara știe deja că "mai urmează și alt gest" și că trebuie acum "să se familiarizeze cu acesta în închipuirea sa". Sărutul îi apare ca "un soi de prefigurare a unei îmbrățișări totale" și îi aduce, în lipsa "descoperirii plăcerii", "certitudinea că aceasta există". Atunci când se ivește un nou prilej, Clara nu îl lasă să-i scape, și cu toate că este singură de data aceasta, se simte călită de experiența anterioară. La Karlsbad, o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
avea încă floarea fecioriei. Însă era antrenată de doi ani într-un flirt înflăcărat cu Julien de Suberceaux, un tânăr falit, destul de destrăbălat, condamnat să-și joace rolul pentru a putea trăi. În intimitatea alcovurilor, fata îi dăruiește sărutări și îmbrățișări pătimașe, dezmierdări "primejdios de dulci", "de o sută de ori mai intense decât bucuriile fade și răsuflate ale iubirilor obișnuite". Astfel, Julien este "semi-amantul" lui Maud, care nu mai este ea însăși decât o "semi-virgină". Lui Maud nici nu-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lună, cu iola, pe lac, Maxime își declară sentimentele, iar tinerii își jură în secret credință unul altuia. Când tânărul provincial își întinde cu duioșie spre ea brațele deschise, Maud, ca o fetișcană neștiutoare și neprihănită, se ferește de această îmbrățișare cum nu se poate mai castă, menită să le pecetluiască logodna. Nu îi permite viitorului soț mai mult decât un sărut nevinovat pe frunte. Prin urmare, Maud își joacă rolul fără vreo urmă de remușcare. Își pune planul în aplicare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
datoriei și a austerității Pe parcursul acestor etape inițiale ale războiului, nimeni nu mai vorbește, desigur, despre flirt. Era momentul despărțirilor sfâșietoare, al datoriei și al austerității. Chiar înainte de plecarea trupelor, perspectiva separării cuplurilor și spectrul morții descuie multe lacăte morale. Îmbrățișările dintre soț și soție, dintre amant și ibovnică devin mai înflăcărate, mai imperioase. Unele fete tinere, precum cea pe care o înfățișează romancierul Léon Frapié în Contes de la guerre, nu șovăie să se dăruiască logodnicilor lor, pe care nu sunt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de bandaje călcate și de fibre scămoșate". Înainte de război, subliniază tânăra, se mișca în "micul ei univers plin de voluptate". Alături de prietena ei Lisbeth, era obișnuită să "se amestece cu băieții". "Dansul, sportul ne apropiau fizic de ei, cunoscusem sărutări, îmbrățișări, trupul meu ajunsese să considere cât se poate de firesc contactul cu cel viril, se pregătea, conștient și inconștient, pentru și mai multă intimitate. Și uite că ne-am pomenit deodată prinse într-un imens gineceu!" Războiul provoacă o segregare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un os gol. Ea se răsuci pe călcâie, cum i se poruncise, auzi bocănit de copite pe podeaua de piatră, simți miros de fum și scoase un țipăt de încântare când pântecele lui păros îi acoperi fesele goale, într-o îmbrățișare strânsă, ca a unei mantii, iar cilindrul violent o străpunse adânc, împingând tot mai puternic din spate..". "Mădular în formă de cazma", "bocănit de copite", "miros de fum"... Sofia visează că se împreunează cu diavolul. În vis, ea se dedă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
trec prin "crize de exaltare violente". Prin cuvintele pe care le schimbă între ele, conferă consistență iubirilor lor prea ades volatile. Râzând, fetele se descarcă, se eliberează de toate tensiunile, de frustrările pe care le ațâță în ele eboșele de îmbrățișări, dezmierdările neconcretizate ale flirtului. Când sunt în vacanță, aceleași prietene zburdalnice își scriu scrisori lungi, grave sau fanteziste, în care își povestesc iubirile de peste vară, înfrumusețându-le pe ici, pe colo. Bab și cele două tovarășe ale sale, aflate la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nebună" Janinei, o prietenă comună, povestindu-i isprăvile lor amoroase. Ele flirtează, să ne amintim, cu Théo, un tânăr foarte respectabil în toate privințele. Ele însele rămân, în ciuda micului lor grăunte de nebunie, destul de cuminți. Mai degrabă decât săruturi și îmbrățișări, ele schimbă cu cavalerul lor replici spirituale și hohote de râs. Însă în euforia lor estivală, tinerele îi prezintă prietenei lor o versiune a faptelor vizibil mai copioasă: "Dragă domnișoară Jaja 2, îi scriu ele, Am cunoscut un tip absolut
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]