4,343 matches
-
De la Belo Horizonte până la Brasilia sunt 800 de kilometri, șoseaua fiind cea construită special în urmă cu aproape 4 decenii pentru a transporta către uriașul șantier din nord milioane de tone de materiale și zeci de mii de muncitori pentru înălțarea noii capitale. Trece prin Sete Lagoas, o zonă de lacuri, cu pescari vânzându-și marfa pe marginea drumului, tot felul de pești de apă dulce, printre care șurubi, un pește mare de 15-30 de kilograme și cu o carne minunată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când eram Însă foarte mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-o ia În sus, să se Înalțe spre cer, În ciuda loviturilor fulgerătoare pe care le Încasau de la stâlpii de telegraf ce se Înșiruia unul după altul; dar exact În momentul când toate șase, Într-un elan victorios de patetică Înălțare, erau pe punctul de a atinge partea de sus a geamului, o lovitură Îngrozitor de răutăcioasă le cobora atât de jos cum nu mai fuseseră niciodată și trebuia s-o ia de la capăt. Când, În asemenea călătorii, trenul Își schimba ritmul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
e scurtă un an și jumătate: între "strălucita izbândă" cu răsunet european, de la Podul Înalt Vaslui și înfrângerea, "dezastrul" de la Valea Albă. Este, poate, cel mai tragic moment din istoria poporului nostru, cu atât mai tragic, cu cât trecerea de la înălțare la prăbușire a fost fulgerătoare. În acest roman istoric, m-am străduit să deslușesc destinul unei țări mici în furtuna vremurilor; destinul unui voievod "prea mare pentru o țară așa de mică", care a făcut din țara lui mică o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în această epocă de sărăcie spirituală, de rătăcire a omului față de sine, de înstrăinare față de propriul popor, de negare a valorilor lui trecute și actuale (câte mai supraviețuiesc). Romanul "Patimile după Ștefan" se vrea o mărturie, un răscolitor poem de înălțare, de demnitate națională a istoriei noastre, a ființei noastre, pentru care putem fi mândri, recunoscători lui Ștefan cel Mare, care, cu toate "păcatele lui", și astăzi, după o jumătate de mileniu, în conștiința acestui popor, este considerat "cel mai Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a fost zadarnic?! Ștefan se îneacă, tușește... Durerile Măriei tale, ale Moldovei sunt. Înțeleg. Ai purtat războaie tot cu noroc. Ți-e greu să înduri înfrângerea... Înălțarea, ascunde în ea și căderea; izbânda, ascunde și înfrângerea. E neomenesc gândul fudul că ești de neînvins. Omenească este și bucuria îzbânzii, omenești sunt și lacrimile înfrângerii. Să te smerești și să rabzi cu gândul la izbânzile viitoare. Să crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e El Fiu al Domnului, s-a umilit pre sine și s-a lăsat scuipat, batjocorit și răstignit ca să mântuiască omenirea, cu atât mai lesne îi este unui obscur voievod să se umilească pentru ca să-și mântuiască țara... Umilirea aiasta devine înălțare, șoptește Vlaicu. Întâi "Patimile". O să ajungem și la "Înviere"... Cine știe... răspunde Ștefan cu un surâs amar. Stanciu îl privește, îi zâmbește la rândul său: Priviți la el! Zâmbetul! Surâsul de nepătruns al lui Vodă Ștefan! Ce se află dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vinului: Deci "otrava"... De multe ori m-am întrebat: "Cu ce?... Când?... Cum?"... "Blestemul Mușatin"... Trebuia să se plinească într-o zi... Mă miram chiar, cum de nu vine? Cât de trecătoare e toată mărirea și toată puterea și toată înălțarea, surâde amar. Dacă o gură... o gură de vin, "deșertăciunea deșertăciunilor"... Isaia?! se smulge el brutal gândului. Știai?! Bănuiam! Și Alexa! Împreună... Și Alexa?! Alexa?!... N-aș fi crezut... De Alexa rău îmi pare. În cine să mai crezi? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
extaz am spune măsurat, ca și cum minunea pe care o contemplă îl fericește, dar nu-l uimește, căci a crezut și crede și va crede în ea; ce vede oare acest Sf. Petru al lui Van Dyck? Cum se deschid cerurile? Înălțarea? Pogorârea Sfântului Duh? E un bătrân încă verde, cu barba sură, cu gâtul zbârcit, dar puternic, cu mâini de om simplu și muncit; un bărbat dintr-o bucată, pe care se poate pune temei, frust și spiritualizat în același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noi. * Tristețea matineelor cinematografice cu femei singure și bătrâne (tanti Aniuta)... * Nu pot citi fără strângere de inimă pasajele în care Luca, în Evanghelia sa, mai pe scurt (24, 25), în Faptele Sfinților Apostoli, mai pe larg (cap. 1), evocă înălțarea lui Iisus la cer, la 40 de zile după învierea Sa. Să fii atâta vreme în preajma Lui și apoi, deodată, să nu mai fii... să te bucuri de prezența Lui și apoi să-l pierzi... Ce triști, ce abătuți trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. / Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt...”. Din simpli oameni, Petru și ai lui s-au transformat, am spune, în supraoamenii răspândirii Evangheliei. Intervalul dintre Înălțare (când a început existența lor fără Hristos) și Cincizecime (când „s-au umplut toți de Duhul Sfânt...”, devenind altceva decât fuseseră până atunci) trebuie să fi fost însă cel mai cumplit din viața lor. * Întotdeauna mi s-a părut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o plămădise și îi insuflase viață. Din prea plinul milei Sale a voit să corijeze opera altuia, s-o mântuie. Mântuitorul a dat însă greș. Îndărătnică, sau prea slabă, omenirea nu i-a acceptat - nu i-a putut urma - Învățătura. Înălțarea la cer, la cerul Dumnezeului adevărat, a reprezentat în aceste condiții o retragere, o înfrângere. Temporară? Poate. E prevăzut ca Agentul Dumnezeului adevărat să mai fie o dată „parașutat” de Duhul Sfânt pe Pământ, în cadrul operației numită „Parusia” (Scenariu marcionit). * Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
le-a frecventat. Când, prin anii 1948-1949, tata a fost „trecut” de la categoria țărani mijlocași la chiaburi, au început represalii cumplite. Una dintre măsuri se numea „exploatarea exploatatorilor” și a început cu trimitera chiaburilor cu căruță și cu cai la înălțarea unor diguri de pe malul Dunării. Pentru că tata era nevăzător, a trebuit să meargă Dinu, deși minor, la executarea ordinului. Condițiile în care a muncit, chinurile la care a fost supus, nu se mai pot descrie. Dinu s-a îmbolnăvit, dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Sebastian Rusan care mi-a oferit cele mai bune parohii, pe care însă le-am refuzat pentru că soția refuza să meargă cu mine la o parohie. Menționez Parohia Moldovița, pe care aș fi acceptat-o ca mai bună decât parohia Înălțarea Domnului din Vama. Pentru cele ce au urmat, voi prezenta câteva însemnări din jurnalul meu, pentru că acum îmi vine foarte greu să mai rup coaja de pe niște răni cicatrizate, a căror prezență îmi este ingrată. „La 9 ianuarie 1949 s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
serviciul divin am vizitat Muzeul Strindberg, apoi la masă, la mine, la doi pași de muzeu. Vorbim patru ore, cu multă simpatie, într-o bună atmosferă. Are șaptezeci de ani și e plin de viață, inteligent și transmite căldura inimii. Înălțarea la cer - am visat că erau deasupra mea toți cei care mă vegheau, printre ei figuri de îngeri și în pat, lângă mine, cineva necunoscut. Ieri seară, înainte de a adormi, am citit nuvela Selmei Lagerlöf Inelul pescarului. Sublim! Arta nuvelei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
școala normală; era învățător făcut din cântăreți bisericești, lucru obișnuit la ruși. Am muncit, ca de obicei, cu râvnă. Am făcut un cor școlar pe patru voci cu elevii școlii, cor care uimea pe oricine prin program și armonie. La "Înălțarea Domnului", când la cimitir se oficia slujba bisericească întru slava celor căzuți pe câmpul de luptă plângeau toți cei prezenți și prezent era tot satul. La Bolgrad ne duceam "noi, băieții" pe jos, cei șase kilometri neînsemnând mare lucru. De
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
loviți de atâtea fenomene sociale și naturale. La cimitirul satului de centru, pomenirea sătenilor căzuți în războaie, totalizând 126 de eroi ce au fost inscripționați pe troiță și se face, conform tradiției creștine, an de an, de Ziua Eroilor, respectiv înălțarea Domnului, ca și în cimitirele din celelate sate, pomenirea eroilor din cele trei războaie. Pe lângă sărbătorirea eroilor prin pomenirea lor, la fiecare mormânt a celor din satul respectiv se face prohodul. Cu acest prilej, cimitirele erau pline de oameni și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
loviți de atâtea fenomene sociale și naturale. La cimitirul satului de centru, pomenirea sătenilor căzuți în războaie, totalizând 126 de eroi ce au fost inscripționați pe troiță și se face, conform tradiției creștine, an de an, de Ziua Eroilor, respectiv înălțarea Domnului, ca și în cimitirele din celelate sate, pomenirea eroilor din cele trei războaie. Pe lângă sărbătorirea eroilor prin pomenirea lor, la fiecare mormânt a celor din satul respectiv se face prohodul. Cu acest prilej, cimitirele erau pline de oameni și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
li se întrevede scheletul, arborescenta. Dostoievschi dă lecții de sociologie patologică. El însuși, răvășit de căutări, angoase, fantasme, le trece în operă așa cum sunt. Este o capodoperă de suferință. Aici se ghicește autorul, cu mizeriile, promiscuitățile, problemele, dilemele, dar și înălțările lui extatice. La el, mai mult decât o lume patologică este o lume specială. Dar, de aici, depășim tema "psihiatrie-literatură". Cred că a fost un moralist "disperat", dar bolnavii nu sunt obsedați de morală. Dostoievschi este obsedat de om, obsesie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
însoțind oamenii care le duceau spre destinație, poștașii. Cineva, care scria scrisoarea, o însoțea, cu gândul, tot timpul acestei călătorii; altcineva, care o aștepta, o urmărea și el, în altă parte. Spaime și speranțe, dragoste și ură, rugăciuni sau blesteme, înălțări sau abjecții se împleteau în rețeaua de zboruri. Ritualul călătoriei se completa cu ritualurile scrisului și cititului și se împlinea astfel o uriașă formă a existenței umane, în care se regăsea caligrafia (trebuind să scrii frumos pentru a fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din GAP11. Hispaniola era un schooner modificat în goeletă, o corabie cu două catarge, vele pătrate (transversale pe trinchet), aurice (trapezoidale -o randă, pe artimon) și latine (focurile și velastraiurile). Arhitectura ei implică, după descrierea naratorului, dunetă joasă, obținută prin înălțarea cabinelor originale de la pupa, pentru ofițeri, doctor și proprietar, și teugă, un loc mai larg pentru echipajul obișnuit. Insula unde Flint și-a îngropat comoara e menționată în roman cu numele Insula Scheletului, neidentificabilă în realitate, dar, conform direcției urmată
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
la această slujire, Romulus Cândea afirma: „abia a început să reapară revista „Candela” și un distins membru din redacția ei pleacă din șirul nostru, chemat fiind...ca episcop în Basarabia [...]. Dânsul este chemat să contribuie ca episcop nu numai la înălțarea vieții noastre bisericești în acest colț al vechii Moldove, de unde a pornit cel dintâi mitropolit al țării în vremurile lui Alexandru cel Bun, ci dânsul are menirea de a fi totodată și un harnic și conștient răspânditor al ideii unirii
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și destinat altor trebuințe (construcție, culturi agricole). Casa părintească nu mai există, aceasta fiind stricată și în locul ei construită o alta de către niște străini. Cât îi privește pe preoții parohi din sat (în Stulpicani sunt două parohii cu hramurile „Înălțarea Domnului” și „Adormirea Maicii Domnului”), aceștia știu doar informațiile din publicațiile „Candelei” și a celorlalte reviste care au scris despre Nectarie. La biserica veche, părintele Teodor Pădureț, care este paroh în Stulpicani de 32 de ani, a afirmat că este
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
documentul de memorii personale, don Desenzani, scrie: «6 ianuarie 1907: preot la S. Giovanni in Valle. După câteva zile, îl întâlnesc pe don Calabria, cu prilejul unui funerar. Îi vorbesc despre proiectul meu «Crinul alb», dar el îmi propune ideea înălțării unui colegiu pentru copiii orfani». Don Desenzani spera în inima sa să-l implice pe don Calabria în planul său grandios, chiar dacă părea ambițios; și în schimb don Calabria îi propunea o acțiune mult mai umilă, dar concretă: avea în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
era un religios model sub orice aspect. Dimineața se ridica foarte degrabă și petrecea multe ore în meditație, în genunchi. Timp de 15 ani a condus această viață neostoit. Sub conducerea sa, «Casa Buoni Fanciulli» a devenit un model de înălțare morală și profesională a copiilor foarte dezavantajați, meritându-și respectul chiar și din partea dușmanilor Bisericii. Pentru integrarea în muncă, în fabrici, fratele Massimo și don Calabria s-au zbătut pentru ca nivelul profesional al băieților lor să fie recunoscut. De altfel
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]