4,115 matches
-
se pare a se fi întîlnit cu sinucigașul din el? Poți iubi o ființă impermeabilă Absurdului și care nu bănuiește din ce tragedie pleacă el, din câte eleganțe de venin, din cât rafinament de dezolare, din câte reflexe vicioase și înșelătoare ale pustiului lăuntric? Absurditatea este insomnia unei erori, eșuarea dramatică a unui paradox. Febra spiritului nu poate fi măsurată decât prin abundența acestor funeralii logice care sânt formulele absurde. Muritorii de totdeauna s-au ferit cu teamă de ele, au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te miri de ce-ai umblat pentru înec după întinderi, când el te cheamă, vast spațiu diafan, spre destrămare și pieire. Cosmogonia mea adaugă neantului inițial o infinitate de puncte de suspensie... Atâta vreme cât oamenii nu se vor lipsi de farmecele înșelătoare ale viitorului, istoria va continua să fie o hărțuială greu de priceput. Putem însă nădăjdui că ei își vor întoarce ochii înspre o veșnicie a neașteptării, transformîndu-și fiecare soarta după exemplul unei fântâni săritoare? Vor atinge ei un destin de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
agonia? Este un suflu generos în pornirea de afirmare și de distrugere, care transfigurează demonia vieții isorice și încunună culturile cu un nimb pe cât de fatal, pe atât de fermecător. Va fi o pată de neșters pe conștiința modernă iluzia înșelătoare a progresului. Ce experiență superficială de viață va fi făcut omul modern, de a răpit devenirii caracterul ei de dramă permanentă și fluidă, compromițînd-o în ideea progresului? Și ce convingeri pedagogice a nutrit, de a turnat atâtea pretenții etice în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stilul acesta înzorzonat care creează false perspective. Își plimbă privirea pe sus, acolo unde pereții sunt lăsați albi la el acasă. Aici însă, până și golul acesta este populat cu tot felul de coloane care se îndepărtează, prelungind prin aparențe înșelătoare încăperea într-o alta, magnifică, de cealaltă parte a zidului. O arhitectură ireală, își zice cu năduf. Se întreabă apoi dacă artistul și-a propus înadins acest efect, ca și cum ai deschide o fereastră imaginară. Sau a vrut pur și simplu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Brusc, îi apare în față un drum îngust printre niște smârcuri întinse. O apucă pe el fără să știe încotro îl duce. Observă doar că de o parte și de alta se întinde o mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe povârnite acoperite cu arbori seculari. Unde se află? Scotocește cu privirea ascunzișurile pădurii. La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și dă de un stindard. Îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei nu se simte legat de mine, ci de ceva ce-i al meu. Prieteni? Aiu rea! Vremea prieteniei s-a dus, astăzi este doar o pradă de apu cat. Rangul familiei mele, apropierea de Augustus, cu toate ademenirile ei înșelătoare, m-au îndepărtat de la o viață sănătoasă. Cu fiecare zi mă cufund într-o existență din ce în ce mai cenușie. Cum să-mi scot din jug grumazul ros? O trimite pe Pomponia cu copiii înainte, să-l aștepte lângă altar, iar el se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alchimia e o prostituată castă, care are mulți amanți, dar pe toți Îi dezamăgește și nici unuia nu-i cedează. Îi transformă pe proști În smintiți, pe bogați În nenorociți, pe filosofi În huhurezi, și pe cei Înșelați În prea elocvenți Înșelători... (Trithemius, Annalium Hirsagensium, Tomus II, S. Gallo, 1690, 225). Pe neașteptate, sala căzu În semiântuneric, iar pereții se luminară. Mi-am dat seama că erau acoperiți pe trei sferturi de un ecran semicircular pe care urmau să fie proiectate niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dulciuri tradiționale unui număr neverosimil de mare de rude, iar mirele, când apăru în fruntea procesiunii, arăta mai mult sau mai puțin atrăgător. În ceea ce o privea, Anjali nu era de acord cu safirul din colierul miresei. Safirele sunt pietre înșelătoare; pot respinge razele dăunătoare ale lui Saturn dar le și pot concentra asupra cuiva. Amar Nath, în mod sigur, a fost luat prin surprindere de zelul miresei în noaptea nunții. Anjali, care se mutase la noua familie a stăpânei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o versiune denaturată de baroc francez. Mulaje poleite strălucesc în colțuri și pe tavan. Frunze spiralate și înflorituri ușor obscene se încolăcesc în jurul oglinzilor care împodobesc orice suprafață plană. Sunt locuri în care până și pe podele strălucesc oglinzi dezorientante, înșelătoare. Pran este împins pe ușile duble, înalte, ale unei încăperi în care se află un grup de bărbați, aproape în beznă. Figurile le sunt luminate doar de lămpi cu petrol, cu fitilul astfel ajustat încât să arunce o lumină slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atrăgătoare decât prima oară. Are părul tuns scurt la spate și un pic mai lung în față, lăsând expus vederii un gât atât de sensual, încât albeața lui pare indecentă. Râde și bea cu partenerii ei și ochii îi strălucesc înșelător. — Bobby! Bobby! Ce faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei: cum o cheamă? Ga... Gal.... Gan... Gannay? Este nerăbdătoare, curioasă și înaltă, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de eflorescențe galbene, care ne duc cu gândul la trupul omenesc. Ca și rădăcina de mătrăgună, presupun, deși nu cunosc superstiții legate de aceste specii. Jonathan îi întinde o pereche de foarfece de grădină. — Pe de altă parte, orhideele sunt înșelătoare. Orhideea Găleată atrage insecte cu mirosuri sexuale, le face prizoniere, apoi le dă drumul abia când sunt încărcate de polen. Dorințele musculițelor sunt manipulate cu cruzime pentru binele florii. Decadentă și frumoasă. Dar tu ești mai presus de toate, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe un scaun de pe punte, privind Atlanticul prin ochelarii negri. În fiecare zi stă așa ore întregi, urmărind contrastul dintre mare și cer, până când conștiința sa ajunge să-l șteargă de pe lume și totul îi apare într-o ceață cenușie, înșelătoare. Noaptea stă sprijinit de balustrada vasului și urmărește apa care se năpustește incitant în chila de sub el. De la aceeași balustradă l-a urmărit pe profesorul Chapel cum ia aer curat dimineața. Impozant și stăpân pe tot ce se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui, să găsească astfel de semne, dar nu le-a găsit. Chiar dacă arată ca un vrăjitor și spunând acestea se referă la pielea lui albă și la arma lui care aruncă substanțe vrăjitorești de la distanță în oameni, aparențele pot fi înșelătoare. Se întâmplă ca uneori să te înșeli în privința tovarășilor de călătorie, să nu iei măsurile potrivite împotriva magiei sau să adormi în locuri periculoase. Spiritele pot intra în trupul tău gol, să-l ia în stăpânire. Încet, bătrânul îi destăinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-și continuă incantațiile, iar novicii prind brațele și picioarele pacientului, punându-i cenușă pe față și pe umeri. Novicii încălzesc făclii de metal intr-un alămar, pentru că asta are legătură cu pielea și cu felul în care poate deveni înșelătoare, dacă spațiul și timpul nu sunt fixate în ea în așa fel încât posesorul ei să nu-și rătăcească drumul. Nu se poate face asta fără tobe pentru că spiritele comunică între ele prin tipare de sunete, așa că tobele scot sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anului are rolul său. Zăpada este asemeni unei mantii călduroase pentru culturile de cereale. Prin topirea zăpezii, solul își redobândește în primăvară umezeala atât de necesară culturilor. Iarna nu este un anotimp mort. În aparență, totul pare adormit, dar este înșelătoare această stare. Sub zăpadă, viața este lentă și așteaptă cu nerăbdare primăvara când totul renaște și pământul se acoperă cu iarbă fragedă de un verde crud. Clasa a II-a C La schi Am așteptat o zi liniștită, cu soare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și totuși înfricoșarea singurătății îl îmboldea mereu să se apropie. Astfel îi spuse cum a aflat aseară, de la un căpitan ungur, că Bologa e român, dar ofițer model și patriot incomparabil. Atunci s-a întristat, crezând că lacrimile au fost înșelătoare. A cunoscut mulți ofițeri români în război și cu toți s-a înțeles ca și când ar fi fost frați de sânge. Cum oare să nimerească tocmai aici un renegat? Pe urmă, la masă, a priceput tot, căci la fel se ascunde
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
veșnic deschise, căci celelalte sunt zăvorâte cu lacăte grele, și cheile lor zac tăinuite în focul chinurilor. Pe mine golul m-a înfricoșat ca și întunericul. De aceea m-am străduit să găsesc cheile comorilor mele. Dar și comorile sunt înșelătoare. Îndată ce ai descoperit una, râvnești pe cele mai ascunse... Poate cea mai de preț nu ți-o dezvăluie decât moartea, și totuși o dorești cu lăcomia avarului... O fi deșartă chiar râvna aceasta... Fără ea însă viața n-ar mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însă lui îi este foame întotdeauna cu o oră înainte de masă sau cu o oră după și exact atunci când Noga se întoarce de la școală, el adoarme, iar atunci când ea merge la culcare, el se trezește, păcălindu-ne cu prezența lui înșelătoare, făcând-o pe ea să-i fie și mai foame, dacă nu cumva a fost alegerea lui asta, să scape de noi ca să nu ne dezamăgească din nou, sau e o pedeapsă, dar pentru cine, mă pedepsește pe mine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zona gri, ambivalentă, dintre lumea celor bolnavi și a celor sănătoși, să nu aparțină în totalitate nici uneia, și toate acestea se pot citi pe fața lui perplexă, el însuși se rușinează de trupul acesta care îl trădase, de picioarele acestea înșelătoare, de întoarcerea aceasta rușinoasă acasă, aproape la fel de neașteptată ca și plecarea, cu o zi înainte. Ochii lui sunt înfricoșați, asemenea ochilor micuței Noga, atunci când am adus-o acasă, eu ședeam pe bancheta din spate, ținând-o pe genunchii mei, Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-l prin teroare, ca un spectator cu bune intenții, nu îmi ține tu predici, spusese el, nu ești tu chiar atât de înțeleaptă. Dacă aș fi putut măcar să îmi curăț viața de vinovăție, dar nu îți dau decât un sfat înșelător, plin de malițiozitate, aceia care spun să nu îngenunchezi sub povara altora, ci să îl privești pe fiecare dintr-un alt colț al tabloului, eu îmi aplec capul și îl scufund cu ochii deschiși, bancuri de coral se ascund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el, prin asta am primit un avertisment, cine ar fi putut ști că era pus la încercare, mă ridic din pat și ies pe terasă, privesc spre strada aceea tăcută, costumele de baie se leagănă deasupra mea, împrăștiind un miros înșelător de praf umed, asemenea mirosului primei ploi. Aici îl văzusem îndepărtându-se, cu rucsacul pe umeri, cu gâtul uscat încercasem să îl opresc, aruncând către el pietrele furiei și ale jignirii, cum se transformase într-o clipă în dușmanul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
uitat în jurul meu ca o nebună. Pentru un moment ce a ținut o veșnicie, nu l-am mai văzut pe Simon. Toate barurile și cafenelele își aranjaseră mesele afară, iar copacii erau deși de-a lungul trotuarelor largi, aruncând umbre înșelătoare asupra trecătorilor; una din două persoane părea a avea părul blond sau poate asta era doar reflexia soarelui printre frunze. Dar, într-un final, de partea cealaltă a Haverstock Hill și continuând să meargă în josul dealului, i-am văzut binecuvântatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
obraznic. Și exact cum mă gândisem, acest vas nu era tocmai locul potrivit de făcut prea mulți dușmani. Tamisa părea liniștită, de parcă a înota spre țărm ar fi la fel de ușor precum câteva lungimi de bazin olimpic, dar știam cât de înșelătoare puteau fi aparențele. Poate eram paranoică, dar asta nu însemna că nu erau oameni care căutau să mă prindă. Până acum, se pare că nimeni nu-și dăduse seama că aveam ceva de-a face cu articolul din ziar, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ale... vieții. Care fâsâie prin cele nu mai mult de 150 de pagini ale cărții ca niște baloane cumpărate la bâlci. Nu scapă nimic de sub privirea (și de sub rânjetul inuman) al acestui scriitor. N-are milă, te trimite pe piste înșelătoare aproape la fiecare pagină, ținând să demonteze, în ultimul său roman, așa cum a făcut-o încă de la primele sale povestiri, tot felul de „mituri“, cum ar fi iubirea, bunătatea autentică umană și, mai nou, fervoarea ecologistă. Bătrânul Sears e, aparent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
gropar îi înregistrează și el atunci când nu este prea aglomerat. Ion Palatinus este un învățător, un apostol cu o misiune bine stabilită, aceea de a schimba lumea, de a schimba „situația“, cum spune chiar el. La sanatoriul Moneasa, timpul este înșelător, el mutilează întocmai precum boala. Teodor învață la Moneasa, de la Ion Palatinus, ceea ce înseamnă să fii scriitor, ceea ce înseamnă să privești. Drumul pe ulițele de la Moneasa îi apare lui Teodor ca „un drum prin literatură“, fiindcă prin fiecare fereastră luminată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]