4,770 matches
-
se ridică și declară solemn: „Propun ca acest superb discurs să fie sculptat în marmură și zidit pe Capitolium“, toți aprobară aclamând. Tânărului Împărat, acel consens i se păru o sinceră emoție colectivă, poate chiar afecțiune; era încununarea proiectelor sale îndelung gândite, răzbunarea tatălui său, zorii unor zile noi. Fiindcă era tânăr, renunțarea la apărare și la neîncredere fu o eliberare sublimă. — Toți te iubesc, îi șopti, pe când treceau printr-un ambulacrum, tânărul Helikon, cu ochii săi de culoarea onixului înecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Callistus înlăuntrul său, ce trecut necunoscut, ce ură, ce răzbunări făgăduite în taină. Apoi își aminti de distrugerile de la Sais, de țăranii care nu mai aveau de lucru și cerșeau pe străzile Alexandriei. Callistus rosti una din frazele lui gândite îndelung: — La Capri, am auzit că Arvilius a primit puterea în Aegyptus după condamnarea mamei tale. Împăratul nu răspunse. Învățase să-și țină gândurile pentru sine; îl ținu și pe acela, toată ziua. Spre seară își spuse: „Nu am folosit încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descoperise intrigile și le dejucase singur. Se gândi că popularitatea „băiatului“ era prea mare - își spuse: „Dacă romanii or să creadă că voiam cu adevărat să-l ucidem, nici unul dintre noi nu va mai putea ieși pe stradă“. Se gândi îndelung și hotărî: „Va trebui să le spunem romanilor că Împăratul se sperie de orice fleac, că peste tot vede persecuții și fantasme“. Iar colegilor înspăimântați care nu-i dădeau pace le spuse: „Febra aceea i-a afectat creierul; devine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le întâlniră nerăbdătoare pe ale lui, iar el îi lăsă tunica să alunece încet de pe umeri, gândindu-se că acela era un moment irepetabil și că timpul ar fi trebuit să se oprească în loc. Îi descoperi sânii și-i mângâie îndelung, cu o plăcere aproape spirituală; lăsă tunica să-i alunece de-a lungul șoldurilor și simți că ea se înfiora sub mângâierile lui. Se supunea mâinilor sale, dar nu era unul din jocurile artificiale în care era de-acum expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
O fericire, o putere pe care nici Augustus, nici Tiberius nu o cunoscuseră: moștenitorul imperiului. După acea tăcere, ea șopti în timp ce el o îmbrățișa: — Te rog să te gândești la numele lui, fiindcă mi-au spus că au cercetat stelele îndelung, însă n-au reușit să-l citească... El se desprinse din îmbrățișare; își simțea sufletul înghețat. — Îți voi spune diseară, îi făgădui. Ieși din cameră, îl chemă pe Callistus și-i spuse: — Vreau să-l întâlnesc de îndată pe sacerdotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Am ezitat îndelung înainte de a scrie despre ce a însemnat pentru mine experiența maternității. Și nu din lipsă de timp sau de interes pentru un astfel de subiect, ci pentru că multă vreme nu am găsit tonul potrivit pentru a vorbi despre acest miracol
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
o voință/forță mult mai intensă decât acelea cu care mă Înfruntasem până atunci În asemenea Împrejurări. La un moment dat, am simțit cum altcineva, un alterego al meu, a preluat lupta; aerul vibra turbionar, mișcându-se demonic; am rezistat Îndelung, apoi Duică și-a plecat privirile, Învins: s-a supărat că l-am dovedit, nu se aștepta. Episodul este foarte important pentru adolescentul care eram; de aceea, l-am reținut, l-am conservat În memoria latentă ca pe un totem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știu ce m-a apucat și nu mă puteam opri să nu cânt, pentru că nu știam unde era butonul acela ascuns pentru Întreruperea muzicilor din mine. Mă spălam cu apă rece În curte la robinet, dezbrăcat până la mijloc, rezistând astfel Îndelung În aerul rece al dimineții, fără să-mi fie frig, deși mama mă chema grabnic În casă, având grijă să nu răcesc. Nici nu mai voiam să mănânc, de fericit ce eram, trebuia să dau un adevărat război cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
adâncitură; se vede că are puțin platfus, ceea ce o și Împiedică să meargă mai vioi. Aerul acela de Încetineală maiestuoasă este dat de mișcarea Împiedicată, are gleznele foarte subțiri, neverosimil de subțiri, lucrate de mâna cuiva ce s-a oprit Îndelung asupra acestui amănunt. Mă uit fix la piciorul ei cum se mișcă ritmic; de el depinde pentru mine deplasarea pe boltă a soarelui. Aș sta așa să-l observ fără să mai mănânc, fără să mai fac altceva; Îmi ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
celorlalți, parcă voind să sfideze simțul comun și să dovedească puritatea dezinteresată a existenței), și mi-a dat o carte a domnitorilor români de Giurescu, pe care am considerat-o la fel, ca pe un dar neașteptat. Am răsfoit-o Îndelung, am apropiat-o de fruntea mea, de obrazul meu Încins, ca s-o Încălzesc și ca să simt Încă În ea adierea mâinii ei, care o ținuse și o mângâiase Înainte. Am conspectat-o filă cu filă (cred că mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al revistei care nu există Încă.“ „Va exista“, răspunde el sigur pe sine. „Dar tu n-ai pic de talent și numai faptul că ești nepotul rectorului nu ajunge ca să conduci o revistă literară.“ Mă privește cu ură. (luni) Discut Îndelung, aproape la fiecare curs de literatură, cu poeta G.M. despre Ion Barbu. Azi, când ieșim din amfiteatrul Odobescu Împreună, ea Îl vede deodată pe N.S. și se face albă la față: „Am uitat să-ți spun, să nu mai ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uscat sau pe sub pământ. Era ceva În genul navei fantastice a lui Gordon Pym; ne transformam În funcție de spațiu, ne micșoram, schimbam culoarea, apoi, brusc, reveneam la normal. (vineri) Am impresia că A. joacă un rol pe care și-l studiază Îndelung, ca o mare actriță ce are trac Înainte de a intra În scenă (chiar aleargă În baie, când n-o vede nimeni, unde, săraca, Își vomită și intestinele!); În rol, Însă, este surâzătoare, trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Iată problema ce mă preocupă. Adică mă deosebesc eu și cât anume mă deosebesc În act de acele pisici ce miorlăie și se tăvălesc de plăcere pe frunzele de sub castanul din fața ferestrei?“, Îmi recită astăzi A. după ce ne-am iubit Îndelung. „Eu nu mă opresc la dragostea fizică (amour); e prea puțin pentru mine, e doar o treaptă, cea mai de jos. Mă obsedează amorul ca sentiment, ca purificare de eu, dincolo de zgura nediferențiatoare a cărnii. Mă excită comuniunea În idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
piept atât de viu, eu vedeam conturul membrelor sale sub veșmintele ude ce le acopereau, vedeam inima sa bătând, pieptul său ce se umfla, contemplam În mod mecanic piciorul său ce se sprijinea pe nisip și privirea mea rămânea fixată Îndelung pe urmele lăsate de pașii săi. În această acțiune de luare În stăpânire a corpului secret al femeii mature, ce-l Înspăimântă prin misterioasa alcătuire, el revine accentuând, nuanțând, amplificând detaliile obsedante ce l-au făcut să simtă o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
îngândurată. - În fine, să-mi aduci registrul și orice altceva mai crezi că merită văzut de pe acolo, încheie Rhyme. Undeva în apropiere, o tânără de origine asiatică stătea cu mâinile încrucișate în jurul umerilor. Se adresă Ameliei Sachs, după ce o fixase îndelung cu privirea: - V-am auzit vorbind. Ați spus că, adică... Părea că nu știți dacă a părăsit clădirea după ce... Credeți că încă se află aici? - Nu, nu am spus asta, replică Sachs pe un ton mai degrabă blând. Nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-le să creadă ce văd și fiind convinși că un om normal nu ar putea niciodată săvârși așa ceva. Dar adevărul era tocmai opusul: trucurile pe care le repeta acum absent Malerick nu erau deloc miraculoase, ci niște exerciții de dexteritate îndelung repetate și guvernate de aceleași reguli ale fizicii pe care le cunoaștem cu toții. Da, onorată audiență, tot ce ați văzut aici și tot ce veți vedea este și va fi real. Real precum un foc mistuind o bucată de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cealaltă cameră și își recuperă arma de la gardian; scrută apoi cu mare atenție holul și camerele alăturate. Urmă apoi acea voce catifelată în spatele lor. - Sărut mâinile, doamnă. Sachs detectă instantaneu un anumit ritm al vocii caracteristic celor care au lucrat îndelung în domeniul serviciilor și care au avut un contact permanent cu publicul. Se întoarse și în văzu pe Andrew Constable, păzit de un gardian cu o statură impresionantă. Prizonierul era și el destul de înalt și bine făcut, iar părul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din urmă trata animalele ca pe asistenții săi, dacă nu chiar ca pe membri ai familiei sale. Malerick era mai puțin uman în această privință. A prins un porumbel, l-a întors cu fața în sus și l-a mângâiat îndelung pe gât și pe aripi până ce l-a hipnotizat; această tehnică era adesea folosită de iluzioniști pentru a crea aparența unei păsări moarte. A așteptat-o pe Cheryl să apară călare și a aruncat cu putere pasărea spre capul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Calvert nu l-a văzut ascuns în spatele oglinzii atunci când s-a dus să cerceteze pisica falsă de pe alee. Nici chiar Cheryl Marston nu l-a văzut cu adevărat pe Magician, deși a stat cu el la masă și au vorbit îndelung. A văzut cu totul altă persoană și nu a bănuit nicio clipă ce moarte teribilă o aștepta. Sachs aplicase metoda grătarului în mai multe locații, făcuse multe fotografii și lăsase scena celorlalte echipaje pentru investigații. Se întoarse apoi în piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
final, făcând apoi un semn către ibricul de cafea, pe care ea personal în golise. Otrava mea e asta. Rhyme luă o sorbitură lacomă. Lăsă apoi capul pe spate, concentrându-se pe senzația lăsată de trecerea licorii prin gură. Privi îndelung mâinile ei, care nu încetaseră niciun moment să se joace cu mingile roșii. Încă o înghițitură. - Îmi place. - Ce anume? - Ideea de iluzionism. Nu deveni sentimental, își spuse în sinea lui cu asprime. Ai această tendință, mai ales când ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
da seama de proveniență. - Bine. Altceva? spuse nerăbdător Rhyme. - Lanțuri. Două. Le înfășurase în jurul lui Cheryl Marston, peste piept, brațe și glezne, și le închisese cu cârlige. La fel cum se proceda cu lesa unui câine. Cooper și Rhyme studiară îndelung lanțurile, dar nu găsiră nicio urmă cu privire la identitatea fabricantului sau comerciantului. Aceeași poveste și în privința frânghiei și a benzii adezive. Geanta pe care criminalul o luase din mașină și în care probabil depozitase lanțurile și frânghia nu era de firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dispăruse pur și simplu. Bărbatul - cu păr șaten, fără barbă și îmbrăcat în uniformă de polițist - începu să se plimbe prin cameră, privind atent la cărți, la CD-uri, la postere. Din când în când, dădea din cap aprobator. Zăbovi îndelung la unul dintre ornamente: un altar mic și roșu, înăuntrul căruia era portretul zeului chinez al războiului și al polițiștilor, Guan Di. Magicianul nu părea să dea atenției nepotrivirii acestui mic articol în dormitorul unui criminalist și, pe deasupra, om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la finele unei cărți cu bine, părinții organizează adesea o petrecere pentru prieteni, membrii familiei și profesor, în timpul căreia elevul oferă un scurt recital. Petrecerea pentru „Suzuki - Volumul 3” a Christinei Grady era programată peste exact o săptămână și exersase îndelung pentru minirecitalul ei. Stătea acum în ianina din apartamentul familiei și tocmai se pregătea să încheie „Călărețul sălbatic” al lui Schumann. Ianina era mică și întunecată, dar lui Chrissy îi plăcea acolo. Erau doar câteva scaune, rafturi cu partituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe Ben să vadă că sunt gata să plâng și am pus-o pe măsuța mea de toaletă. Odată pusă acolo, stând deschisă pe suprafața de sticlă, arăta insuportabil de drăguță și de mișcătoare. Am stat pe scăunel, privind-o îndelung. Nu era deloc ciudat din partea lui Charlie să se comporte cum o făcuse, m-am gândit-oare de ce fusesem atât de tăioasă și cinică pentru un gest atât de atent? Uneori mi-era scârbă de mine, pe cuvânt. Totul e-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să-i bubuie și simți cum îi transpiră palmele și tălpile. Jesse zâmbi. — O spui pe șleau. Fără ocolișuri. E un lucru rar în ziua de azi, nu credeți? Neștiind dacă asta era o întrebare sau nu, Leigh își privi îndelung mâinile pe care și le frâmânta în dușmănie. — O adevărată școală de maniere elegante, nu? râse Henry. Glasul îi sună sec și cam nervos. Îți mulțumesc că ai împărtășit părerea ta domnulului Chapman, Leigh. Părerea ta personală, desigur. Îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]