13,635 matches
-
fi luat În considerare, avînd o existență deopotrivă interesantă și Îndelungată”. Dar a fi luat În considerare, ca grup etnic, Într-un univers cum este cel american nu este destul, mai ales atunci cînd se are În vedere elementul numeric, Îndeosebi, care nu-i avantajează pe românii americani. Emigrația română de după 1989 a fost una determinată de circumstanțe excepționale. În țară, „democrația originală” nu anunța nimic bun, iar „mirajul american” părea a fi devenit dintr-o dată accesibil oricui. Dar, la Început
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unul dintre puțin numeroșii academici din Marea Britanie care au ca obiect de studiu istoria României, În special cea recentă. Cunoscut În lumea profesioniștilor prin seriozitate și comprehensiune, domnia sa a produs mai multe lucrări care abordează istoria românească a secolului XX, Îndeosebi problematica regimului comunist. Cartea de față este o traducere, ceea ce fără Îndoială probează existența În România a unui interes deosebit față de istoria recentă. După propria mărturisire a autorului, lucrarea „nu este pur și simplu o istorie a Securității din timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Însemnată parte a populației României. Concurentă a comunismului, religia nu putea scăpa de confruntarea cu regimul. În general toate confesiunile au avut de suferit, Însă În perioada avută În vedere cele mai afectate au fost Bisericile care ascultau de Vatican, Îndeosebi cea greco-catolică, desființată În toamna anului 1948, inclusiv În beneficiul Bisericii Ortodoxe. În al șaselea capitol, „Securitatea și teroarea”, este analizată activitatea instrumentului prin care partidul comunist a aplicat politica represivă În România. Numele și profilul unor ofițeri de Securitate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de carte din partid. Cu toate că Dej și alți lideri comuniști au jucat un rol foarte important În Înlăturarea lui Pătrășcanu, decizia eliminării celui din urmă a fost luată la Moscova, chiar de către Stalin. Sovieticii nu Îi puteau ierta lui Pătrășcanu Îndeosebi Înclinațiile sale pe linia intereselor naționale românești, manifestate atît În timpul tratativelor pentru semnarea armistițiului de la Moscova, cît și după aceea, spre exemplu În discursurile de la Cluj, În iunie 1945 și În iunie 1946. De asemenea, conjunctura internațională - conflictul dintre Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
jucat un rol În Îndepărtarea lui Pătrășcanu și arestarea sa. Ținut timp de șase ani În diferite locații (case ale partidului, aresturi și Închisori), el a fost executat pentru ca Dej să scape de un personaj incomod chiar și după gratii. Îndeosebi după 1968, În condițiile „reabilitării” unor personaje pînă atunci damnate, Pătrășcanu avea să devină cea mai celebră/mediatizată victimă a lui Dej. O demonstrație foarte interesantă și credibilă/convingătoare este rezervată epurării din 1952. Mai Întîi, ce nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
-și achitau cotele, foști membri ai formațiunilor politice interzise, adepți ai unor culte religioase, foști polițiști, cei care Încercaseră să treacă În mod clandestin frontiera ș.a.m.d. Un mare număr de „unități de muncă”/„colonii de muncă” au apărut Îndeosebi În zona Canalului Dunăre-Marea Neagră (construcția acestuia a Început În 1949) și În bălțile Dunării. La Canal au fost utilizați pe scară largă, pe lîngă deținuți, și muncitori civili voluntari, precum și militari În termen (În timpul comunismului aceștia au fost utilizați
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
undeva la Budapesta la Începutul anilor ’90, cînd Începuseră să fie popularizate crimele făcute din ordinul său. Capitolul 10, „Rezistența armată”, abordează o temă intens mediatizată după 1989, cel mai adesea În manieră eroizantă. Cu toate că s-au publicat numeroase surse, Îndeosebi din arhivele Securității, dar și mărturii, lucrările analitice sînt extrem de rare și surprind doar secvențial problema. CÎt privește sinteza, aceasta se pare că mai are de așteptat. Dennis Deletant a mai scris despre rezistența armată anticomunistă și În alte lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
altfel, lucrarea istoricului britanic conține un bogat aparat critic. O „Bibliografie” și un „Indice” - totuși cam prea generale - Întregesc lucrarea istoricului britanic. În cercetarea sa, Dennis Deletant a utilizat surse diverse. Importante s-au dovedit documentele din arhivele Securității, gestionate Îndeosebi de unul dintre descendenții fostei poliții politice - Serviciul Român de Informații, unde a reușit să pătrundă Încă de la Începutul anilor ’90. S-au adăugat documente din arhivele britanice sau americane, unele dintre ele publicate În colecții celebre. Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din satele Țării Făgărașului. Pactul Între comuniști (Teohari Georgescu, susținut de Ana Pauker) și legionari (Nicolae Petrașcu) s-a Încheiat Într-adevăr În 1945, Însă nu În august (p. 184), ci În decembrie. SÎnt și unele probleme legate de traducere, Îndeosebi cînd e vorba de sintagme. Spre exemplu, În timpul discursului său anticomunist din 24 februarie 1945, generalul Nicolae Rădescu i-a etichetat pe Ana Pauker și Vasile Luca ca fiind „Fără Neam și Dumnezeu”, utilizînd acronimul FND (de la Frontul Național Democrat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai Încrîncenată cu cît o asemenea Încercare a decurs, În general, ca o „probă” personală. Dar ce s-ar fi Întîmplat dacă nu existau cei care l-au ajutat - familia, prietenii etc. - după ce a cerut plecarea, cunoscuții din Roma și, Îndeosebi, Virgil Nemoianu? Ne punem această Întrebare, deoarece știm că, din nefericire, cei mai mulți dintre aceia care s-au confruntat cu o asemenea „renunțare” au fost singuri, nepregătiți și nu i-a așteptat, „dincolo”, nimeni. În strania izolare de Început, a ști
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
teritorii este amendată cu tărie de autor. În fapt, chiar delegația americană a Încercat să facă posibilă o pace de lungă durată după războiul mondial. În 1945, România se afla la sfîrșitul listei de priorități a SUA. Tocmai aceasta reproșează Îndeosebi românii. Autorul amintește semnificația Ialtei În opinia românească, reactualizată după 1989 și vehiculată intens În presă (spre exemplu, În 1997, cu prilejul discuțiilor despre (non)admiterea României În NATO. Numeroase lucrări vehiculează idei care falsifică În mod grosolan realitatea; În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
raportul scriitori/putere În Germania de Est, ilustrat prin exemplele Christa Wolf și Stefan Heym; pe de alta, analiza deformării istoriei În filmele lui Sergiu Nicolaescu, de către Dietmar Muller, și exaltarea suferinței sau luptei naționale În școala + literatura Iugoslaviei socialiste. Îndeosebi, acest studiu, care demonstrează cum istoria iugoslavă Începea să se destrame Încă din anii ’70 din cauza perspectivelor naționale contradictorii, este exemplar. Temele patriotice, suprasolicitate emoțional, și prin povestiri În stil De Amicis, au condus la frenezia naționalistă ai cărei martori
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prezente în măsura în care sunt relevante pentru această comunitate. Favorizate sunt studiile dialectale (structura dialectului, influențe, lexic, onomastică etc.), de obicei reproduse din volume sau din presă. M. publică, de asemenea, portrete, culegeri de folclor dialectal, corespondență inedită (a unor personalități politice îndeosebi), note, știri, informații. Literatura este aproape în exclusivitate în aromână. Colaborează cu versuri Victor Eftimiu, Vasile Muși, George Murnu, R.M. Nicolau, Petre Florescu, Gabriel Drăgan, Nicolae Dobre. Lui Tudor Arghezi i se tipărește o proză poetică intitulată Târla. Se publică
MACEDONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287941_a_289270]
-
restrânsă, cuprinzând petiții ale ardelenilor. Salutată cu entuziasm încă de la apariție de fruntașii intelectualității din Moldova, Muntenia și Transilvania, publicația a cunoscut o răspândire neobișnuită, contribuind hotărâtor la sporirea interesului pentru istoria națională, manifestat de cărturarii și scriitorii pașoptiști și îndeosebi la nașterea istoriografiei române moderne. L.V.
MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287950_a_289279]
-
și populare în proza lui Ion Popovici-Bănățeanul. Colaborează la publicațiile românești din Voivodina - „Lumina”, „Analele Societății de Limba Română”, „Libertatea”, „Cuvântul românesc”, „Tribuna tineretului” ș.a. Interes literar prezintă volumul Cugetări (1996), care însumează reflecții asupra celor mai diverse teme, dar îndeosebi În amurg (2002), carte care, așa cum precizează subtitlul, conține „memorii, confesiuni, însemnări de călătorie” ce vizează un interval de șapte decenii. Străbătute de un bine susținut suflu autobiografic, însă cu surprinzător de rare accente subiective, paginile configurează un context semnificativ
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
naționale și în special valorificarea mitului în drama poetică, urmărind prezența mitologiei autohtone în piesele autorilor de teatru români, de la Lucian Blaga și Mircea Eliade până la Horia Lovinescu și D.R. Popescu. Din culegerea de eseuri Teatrul și teatrele se remarcă îndeosebi interesul pentru modalitățile în care avangarda a încercat să reformuleze conceptul de teatralitate pe baza destructurării textului dramatic și a diminuării funcției cuvântului (capitolul Strategii artistice ale postmodernismului) și o micromonografie ce readuce în atenția specialiștilor activitatea omului de teatru
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
1945 a fost condamnat de două ori din motive politice. A debutat la „Scrisul bănățean” în 1956, an în care publică și în ziarele locale din Arad și Timișoara, iar prima carte, Corabia autohtonă, îi apare în 1969. A colaborat îndeosebi la „Orizont”, „Familia”, „Tribuna”, iar sporadic și la alte publicații din țară. A fost distins cu Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara (1969) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru literatură dedicată copiilor și tineretului (1982). Debutând
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
prin evocarea lucrurilor „simple, aparent banale, ce-și pot dezvălui [...] valoarea simbolică” (Al. Ruja). Există și o aplecare spre invocarea peisajului preferat, simțit ca teritoriu existențial. Lirica de acest tip, configurată în notația discretă, se înscrie în descendența tradiționalismului transilvănean, îndeosebi a lui Lucian Blaga, prin predilecția pentru satul arhaic, arhetipal, prin frecventarea simbolurilor folclorice, eresurilor și a unor însemne naturale specifice: „O, pe la cântători, / mi-am vopsit chipul cu nori. // Mi-am întins culori umede, rele, / cu gheare-nroșite de stele
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
își continuă învățătura la București, unde frecventează Liceul „Sf. Sava” (1925-1932). Debutează în 1929 cu un articol în revista liceului. În 1939 va absolvi cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Desfășoară încă din tinerețe o susținută activitate ziaristică, îndeosebi în publicațiile de stânga. Numele său poate fi întâlnit în „Adevărul” și „Dimineața”, dar și în „Cuvântul liber”, „Bluze albastre”, „Veac nou”, „Reporter”, „Era nouă”, „Clopotul”, „Manifest”, M. autodeclarându-se mai târziu „soldat al Partidului”. Se împrietenește cu Șt. Roll și
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
prieten. Debutase însă în foaia manuscrisă „Aurora”. Articolele pe teme educative sau politice și încercările literare sunt fie semnate cu numele său (uneori scris Many), fie cu pseudonimul Aurelie Ardeleanu, fie cu diverse abrevieri ale numelui sau pseudonimului. A publicat îndeosebi la „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1838-1848), la „Organul luminărei” (1847-1848) și „Învățătoriul poporului” (1848), la ultimele două fiind și redactor împreună cu Aron Pumnul. Într-o perioadă când preocupările pentru literatură erau sporadice printre cărturarii și publiciștii ardeleni, M.
MANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287981_a_289310]
-
iar secretar de redacție este I. Ludo. Organ al Federației Sioniste din România, M. se axează asupra principalelor probleme socio-politice, religioase, culturale ale evreilor din țară și de peste hotare. Rubricile obișnuite sunt „Cronica politică”, „Informațiuni”, „Știri și comentarii”. Publicația conține îndeosebi articole informative și analitice din actualitatea politică, dar și comentarii, eseuri despre istoria, cultura și literatura evreilor. Sunt publicate versuri de B. Fundoianu, Barbu Lăzăreanu, B. Nemțeanu și transpuneri din Iacob Groper ș.a. Cronica literară, sporadică în 1944, este semnată
MANTUIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287995_a_289324]
-
Paul al II-lea, papă pentru mileniul al III-lea (2000), bogat nutrită documentar, prezintă personalitatea marelui prelat prin mijlocirea operei și a biografiei, avansând ipoteza originii sale române. Aflându-se în contact direct cu literatura polonă, M. a tradus îndeosebi poezie, contribuția sa situându-se mai ales în perimetrul liricii contemporane. Din patrimoniul clasic selectează și transpune din versurile lui Adam Mickiewicz. Alte traduceri - Poeme (1973) de Tadeusz Róz˙ewicz, Bucuria scrierii (1977) de Wislawa Szymborska și Zece poeți polonezi
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
dunărean, atmosfera bălților și a Deltei, nostalgia corăbiilor de odinioară (Romanța corăbiilor vagabonde) etc. Registrul liric este nuanțat, cu ecouri simboliste, intervenții protestatare și incursiuni în argoul orașului de la porțile Orientului. În volumul Distanța dintre mine și un iepure (1983), îndeosebi în ciclurile Dreptul la aer și Invocație în noaptea de Sânziene sau Vocea speranței, dedicate lui Jacques Cousteau și fiului său Philippe, M. tălmăcește cu sobrietate, prin metafore de un cromatism ingenios, preocupările ecologiste, pledând pentru protejarea naturii, cu mitizări
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
predominarea numelui lui Heliade, însoțit de epitete superlative. M. s-a întors de la studii familiarizat cu literaturile italiană și franceză și hotărât să le răspândească prin traduceri. A ales, în genere, opere aparținând preromantismului sentimental și moralizator, cu nuanțe religioase, îndeosebi din literatura franceză, pe care o apără într-o polemică purtată cu Ioan Maiorescu în „Foaie literară” (1838), revendicând și dreptul scriitorilor români de a imita o literatură evoluată. Cu Viața contelui de Comminj sau Triumful virtuții asupra patimii amorului
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
legați de rădăcini, / suntem fragili, / alimentați de râuri, aer, soare, / noi nu respingem mila, dar umili / noi nu putem să fim, / n-avem chemare” (Poeții); „Poetul / simte mirosul / cernelii / și al abisului / la marginea scrisului” (Abis). Îmbinând buna dispoziție, manifestă îndeosebi sub forma ironiei, autoironiei sau a asociației de rime cantabile, cu notația rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989; Vocea profesorului, București, 1993; Evreii. Istorie, valori, București, 2000
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]