10,960 matches
-
acele spirite capabile să o primească. (Victor Emile Michelet, Le secret de la Chevalerie, 1930, 2) Avea o figură ca de prin anii ’40. Judecând după niște reviste vechi pe care le găsisem În pivnița casei, prin ’40 toți aveau o Înfățișare de genul ăsta. Poate din cauza foamei din timpul războiului: ea făcea ca fața să fie suptă sub pomeți și ochii arătau parcă cuprinși de febră. Era un chip pe care-l văzusem În scenele cu plutoane de execuție, atât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Pont la Ierusalim, el descria minuțios casa guvernatorului și enumera felurile servite la cină. Cardinalul de Rohan, crezând că cele auzite sunt niște fantezii, i s-a adresat valetului contelui de Saint-Germain, un bătrân cu părul alb și cu o Înfățișare de om onest: „Prietene, Îi spuse, nu-mi vine să cred ceea ce zice stăpânul tău. Că ar fi ventriloc, mai treacă-meargă; că ar face aur, pot accepta; dar că ar avea două mii de ani și că l-ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În turiști, dar ea Însăși avea să ne Întâmpine Înainte de Începerea lui și avea să ne arate cadrul. El veni să ne ia cu mașina și conduse printre favelas, până dincolo de colină. Edificiul În fața căruia ne-am oprit avea o Înfățișare modestă, un fel de hardughie industrială, dar În prag un negru bătrân ne primi purificându-ne cu niște fumigații. Mai Încolo, Într-o mică grădină austeră, văzurăm un soi de coșniță imensă, făcută din foi mari de palmier pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
curcubeu. Dar cum să-i Împiedici pe oamenii simpli să-i vadă ca pe niște războinici, femei, sfinți din bisericile catolice? Dumneavoastră, spuse ea, nu tot așa adorați o putere cosmică sub forma atâtor fecioare? Important e să venerezi forța, Înfățișarea trebuie să fie potrivită cu posibilitățile de Înțelegere ale fiecăruia. Apoi ne invită să ieșim În grădina din spate pentru a vizita capelele, Înainte de Începerea ritului. În grădină se aflau casele zeităților orixás. Un stol de fete negre, În port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
toți trei ne prefăceam că admirăm gravura. Cel pe care-l auziserăm era cu siguranță Bramanti, care tocmai spunea: „În fine, eu nu trimit diavoli În casa nimănui!” În ziua aceea ne-am dat seama că Bramanti avea nu numai Înfățișarea de tapir, dar și vocea. Cealaltă voce era a unui necunoscut, cu un puternic accent francez și un ton certăreț, aproape isteric. Când și când intervenea În dialog vocea lui Agliè, blândă și Împăciuitoare. „Vă rog, domnilor”, zicea acum Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
culme, inventam povești nemaipomenite, ea era răpită de Brigăzile Negre și eu alergam s-o salvez, În timp ce gloanțele Îmi șuierau pe lângă țeastă și făceau ciac ciac căzând pe miriște, Îi dezvăluiam ceea ce ea nu putea ști, anume că sub o Înfățișare deghizată conduceam rezistența din tot ținutul Monferrato, iar ea Îmi mărturisea că tot timpul sperase asta, și În clipa aceea mă rușinam, pentru că simțeam cum Îmi curge un fel de miere prin vine - vă jur, nici măcar nu mi se umezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acesta care cheltuie tot ceea ce a acumulat de-a lungul anilor ca să pună să-i traseze niște idiograme cărora nu le mai cunoaște Înțelesul”. Urcam și, din terasă În terasă, grădinile Își schimbau fizionomia. Unele aveau formă de labirint, altele Înfățișare de emblemă, dar desenul teraselor inferioare se putea vedea numai de pe terasele superioare, așa că am zărit de la Înălțime conturul unei coroane și multe alte simetrii pe care nu le putusem remarca În timp ce le străbăteam și pe care, În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Acolo pusese ochii pe ea un italian venit cu afaceri în țara ce se desfăcea ca o piersică sub degetele hotărâte ale capitaliștilor. O filase cât o filase, după care venise la masa ei. În jur de 35 de animanierat, înfățișare plăcută. Trei zile ieșiseră împreună la teatru, la filme, la restaurante. Mă uit în jur la camera cu pereții de paiantă, cu tavanul jos, cu plasa de pâine agățată într-un cui pe zid, să nu intre șoarecii. Mă înfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu expatul de la Connex, maică-mea, măi! aașa! Da’ vezi să nu mănânce înainte, că vomită și mă dă de gol. Deschise ușa de la birou și o luă de-a lungul coridorului, direcția toaletă. Pașii lui Leo erau siguri; toată înfățișarea lui trăda seriozitate, experiență, ambiție, self-esteem. Pe pereți, din zece în zece metri erau camere de luat vederi. Odată în toaletă, își lărgi nodul de la cravată, își tamponă sudoarea de pe frunte. Uf! trecuse și de asta. Alese cabina din dreapta, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fragmentele de jurnal ale lui Leo, din orice sursă i-ar fi parvenit, nu se făcea mențiune la acele mici dezamăgiri casnice, care intervin odată cu asumarea conviețuirii. Nicăieri nu se spunea, de exemplu, că el ar fi fost dezamăgit de înfățișarea și mirosurile Sabinei dimineața, la trezire, când chiar și cea mai fatală femeie e amenințată să fie la fel de puțin atractivă ca un bărbat. Probabil că Leo, imaginându-se în situații din cele mai neverosimile, ori descriindu-și apropiații de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
despre instrumente de tortură, pe coperta întâi voi avea grijă să apară un căruț de butelii. C XXVII Cum ar fi putut să-l înțeleagă Cosmin pe Leo? Oare nu o visase el pe Adelina sub o cu totul altă înfățișare? Așa, ce făcuse? Schimbase o brunetă cu tenul alb, pe o șatenă mulatră, deghizată într-o brunetă? Să fi fost atras de tinerețea și împrăștierea ei, sau era vorba de ceva mult mai adânc? Mătușa lui Leo, căreia îi scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
povestea a reînceput. Mai întâi au început să se smiorcăie pasagerii de lângă mine. Dar în câteva minute tot autobuzul bocea. Eu eram singurul care stătea impasibil, în timp ce bărbații săreau să deschidă geamurile, iar femeile își întindeau rimelul pe față, luând înfățișări gotice, de walkirii. Mai multe voci îi trimiseră la origini, sau între ele, pe mineri, pe politicieni. Mulți coborau unde se nimerea, cu fețele îngropate în batiste. Nu-i nimic - urcau alții, serioși sau râzând, plini de viață, siguri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal ești tu? Pe cine ai mai văzut să coboare din tren între linii? Te-am așteptat două ore în gară. Noroc că am avut niște votcă la noi, altfel acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că prințesa ei e o făptură angelică. Taică-său, însă, marinarul, îi confirmase că găsise într-o valiză cinci caiete groase, în care Adelina își nota orice afront pe care i-l făcuse Leo. Se îndoia, totuși, că femeia cu înfățișare bucălată și buclată i-ar fi făcut felul iubitului său. Ca să-și alunge suspiciunile și să-și poată savura cafeaua, Cosmin luă două calmante, apoi dădu drumul la televizor. Înauntru, figura rigidă a primului-ministru Tăriceanu, supranumit Kuki, cu mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luasem de pe stradă de-o bere, iar noi am plecat să servim o înghețată la Mac Donald’s-ul de la Unirii. Divorțul nu se pronunțase încă. Pentru că nu aveam împlinit un an de căsătorie, mai trebuia să venim la o înfățișare. Șmecher statul: ne ținea în șah, mai fierbeau hormonii în noi, poate se lăsa cu un bebe...Căsătoria e sfântă, e celula de bază a societății, din ea rezultă români mici care vor pleca la cules de căpșuni în Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în prag. Îi era groază să iasă pe holul blocului. L LX Nunta se apropia. Marinarul îngrășase deja doi porci și arvunise restaurantul hotelului Metropol de pe malul mării. Părintele acumulase zece litri de pălincă la Arad. Se apropia și ultima înfățișare la tribunal. Oricum, avea să fie după nuntă. Cu Sabina vorbeam prietenește la telefon. Am întrebat-o chiar dacă n-ar vrea să se mute și ea cu noi în Constanța. Mi-a mulțumit, însă a zis că n-o pasionează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mi te adresezi ca unei femei? îl întrebă făptura desfigurată, încercând să scape din brațele fotoliului. - Pentru că transformarea ta e doar temporară, iubito! La auzul apelativului drăgăstos, Cosmin se prăbuși înapoi în fotoliu. Îi venea să vomite. Extaziat, psihiatrul cu înfățișare de Ștefan cel Mare ridică vocea: - Vei fi din nou femeie. Noi doi vom da naștere rasei androginilor. Penisul ăla, care mai mult te încurcă, îl voi reintroduce în tine, va redeveni vagin. Te voi face mai frumoasă ca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alb și ochi albaștri de pe acea grămadă de nisip din Băneasa. Acum, când energia Graalului le înzecește puterile, eu cu aliații mei, Adelina, Cristina, Maria, Piratu’ și Tubu facem față tot mai greu. Problema e că nu știm care este înfățișarea actuală a Graalului, căci prima grijă a Aghioritului a fost să-l închidă într-o formă nouă, probabil atât de neverosimilă, încâ nici nu o putem gândi. Amintindu-și de poza mătușilor Clemanza și Mizi, Cosmin zâmbi. Acum înțelegea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu lacrimi mari, cu capul pe spate. În fața ochilor îi juca imaginea lui Chilot, lipit în formă de G pe scândura ținută în brațe de Clemanza. Al naibii Aghioritul! Poate o să-l caute cândva, dacă nu se va ascunde sub înfățișarea lui Tanti Cucu. Nici cele mai sofisticate tehnici de citire a gândurilor nu l-ar putea ajuta pe Iolescu să descifreze secretul. Ca să descopere Graalul pur și simplu nu avea destul umor, nu știa să râdă dumnezeiește. Or, ca să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuie să pun în mâncare. Dați-mi bani că vă cumpăr eu,cucoană. Doamna s-a gândit:” Îi dau banii și n-o mai văd nici cu bani nici cu roșii, deși mi se pare o țigăncușă de treabă.După înfățișare n-ai zice că-i țigancă.O trimit să-mi cumpere. Ce-o fi, o fi. N-oi rămâne săracă de un kilogram de roșii.” — Știi de unde? De la aprozarul din vale. Prințesa a luat banii și o pungă, s-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gândul de a se căsători cu ea. Îl frământau fel și fel de întrebări. „O cunosc îndeajuns? N-o cunosc. Este comunicativă, talentată, deșteaptă, ceea ce-mi place foarte mult. Este o fire deschisă ca și mine. Are și o înfățișare frumoasă, nu mi-ar fi rușine cu ea. Dar ca femeie o cunosc? Nu, că relațiile noastre n-au depășit limita discuției. Ne-am sărutat, ne-am îmbrățișat ca prieteni. Am simțit pasiunea dragostei înfocate? Nici pomeneală. Atunci de ce acum
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Da! Îi tot spuneam mamei tale: „Ce dracu’ mă femeie, nu găsim să înfiem decât un copil de țigan?”. Mi-a plăcut de tine, nimic de zis și chiar mă întrebam cum de tu n-ai pielea neagră și nici înfățișarea țiganilor. — Ți-am spus eu că poate Ismail a făcur-o cu o româncă sau poate Rusalda cu unul de-al nostru. Când colo tu ești de-a noastră get-beget. Acum înțeleg eu de ce mă spălai cu atâta săpun și mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sprâncene, pe Înger și pe Vierme. Șobolanul, multiplu violator, recidivist sexual înrăit, veșnic pe cărarea dintre o închisoare de maximă siguranță și o alta, era recunoscut printre interlopii locali, nu doar pentru sălbăticia sa ieșită din tipare, deghizată sub o înfățișare și o rostire mai degrabă terne, dar, într-o măsură similară, prin folosirea repetată, până la fixație (sau, premoniție...?) a expresiei afirmativ-întăritoare "Să mor io-n pușcărie!" Expresie asociată, de regulă și cu formularea lapidară "Să moară mama!" Așa încât i se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mea e sora lui Gogu Ionescu. Titu Herdelea dădu din cap surâzând. Cunoștea relațiile casei. Venind deseori să se intereseze de Gogu Ionescu, aflase de la servitori toate amănuntele și chiar mai multe decât ar fi vrut. Lui Grigore îi plăcu înfățișarea modestă a tânărului și mai ales timiditatea lui, pe care zadarnic se silea să o ascundă. El însuși era sau cel puțin se socotea tot așa de dezarmat când întîmplarea îl punea în situații neașteptate. Îl luă de braț ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu gospodăria proprie. Nadina, soția lui Grigore, se și tânguia acuma și-i imputa bătrânului că a construit casa înadins ca locatarii să se poată spiona reciproc și permanent. Ușa colosală, de stejar și fier împletit, dăruind aparent casei o înfățișare unitară, de fapt o despărțea: aripa dreaptă închidea domeniul lui Gogu Ionescu, cea stângă, pe care o ținea larg deschisă feciorul, introducea în apartamentele Nadinei. ― Nevastă-mea e plecată în străinătate de vreo trei luni și casa e toată în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]