4,842 matches
-
ziarului duminical The Observer. 20 Primul Război Balcanic s-a desfășurat în intervalul 18 octombrie 1912-30 mai 1913, între Bulgaria, Serbia, Grecia și Muntenegru pe de o parte și Turcia (Imperiul Otoman) pe de alta. Cele patru state balcanice au înfrânt armata otomană, la Ceatalgea (26 noiembrie 1912) și Adrianopol (26 martie 1913), iar prin Tratatul de pace de la Londra, din 30 mai 1913, se consacra această situație. 21 Oare de ce diplomatul german, servitor fidel al politicii statului și împăratului său
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
fost numit comandant al misiunii militare germane în Imperiul Otoman, având sarcina expresă de a moderniza și reorganiza armata otomană. În 1918, în ultimul an de război, a comandat armata turcă în campaniile Sinai și Palestina, însă aceasta a fost înfrântă. În anul următor va părăsi armata. 49 Contele Paul von Hatzfeldt (1831-1901). Diplomat german de carieră, între altele ministru plenipotențiar la Madrid (1875-1879), ambasador al Germaniei la Constantinopol (1879-1881), secretar de stat la M.A.S. (1882-1885) și, cea mai lungă
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
vreme de data aceasta, el fiind condamnat la moarte prin decapitare și executat, la venerabila vârstă de 66 de ani. 100 Horatio Nelson (1758-1805). Unul dintre cei mai distinși și mai remarcabili amirali pe care i-a avut Anglia. A înfrânt în mai multe rânduri flota franceză la Calvi (1794), Abukir (1799) și Trafalgar (1805), în ultima bătălie, cea mai impozantă victorie navală a sa, el pierzându-și viața. 101 Cecil John Rhodes. Om de afaceri, magnat al mineritului, politician și
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Da, dar eu doream să primesc imformații despre energia Kundalini, voiam să învăț să lucrez pe chakre ( Cum spuneau, oare, ăia, în revista lor paranormală, că trebuie să le rotești?) ca să prind puteri magice, să... îndoi fiarele și să-mi înfrâng dintr-o singură privire, dușmanii... Am ajuns printre primii la sală. Cred că am fost al treilea. Eram atât de bine pregătit psihic pentru experimentul la care urma să mă supun de bună voie încât, inițial, n-am remarcat decorul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
tot atâtor mâini ridicate; mâini ridicate într-un mod ferm! Au existat - se putea, oare, și altfel?! - și câteva elemente perturbatoare, spirite oscilante între plus și minus, marcate de îndoielile unor creiere ce nu cunoșteau odihna, dar care au fost înfrânte până la urmă de puterea vibrațiilor divine. La sfârșitul spectacolului, mulți nu se mai îndurau să plece și s-au format grupulețe de iluminați ce întrebau - unii, și răspundeau - alții. Și toate acestea, în timpul desfășurării evenimentului de rezonanță națională enunțat mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Miercuri, când venisem la el cu d-na doctor D., de care ne legasem ultimele speranțe, mai era încă el cel dintotdeauna. Vorbea ca de obicei, se străduia - cu prețul unei încordări supreme, bănuiesc: orgoliul de a nu se lăsa înfrânt de boală mai ținea steagul sus - să aibă gestul energic și chiar se sculase din pat, aparent dezinvolt. Cu bruschețea sa caracteristică, prea îndrăzneață uneori în ciuda zâmbetului ce o însoțea întotdeauna, o întrebase pe doctoriță de ce naționalitate este. Fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
extremă, după euforia ce i se citește-n ochi în timp ce se uită extaziat la salturile agonizante ale micii vietăți. Cred că agonia este momentul cel mai intens îngăduit făpturilor vii. Stropii aceia ultimi de viață, ce se luptă îndârjit să înfrângă moartea, au o determinare, o forță și un avânt pe care niciodată, înainte de asta, viața n-a avut ocazia să le arate. Poate că abia acum îi înțeleg pe acești barbari: înțeleg exaltarea bucuriei și forța lor interioară, manifestate în preajma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
impresie trecătoare. O neașteptată neputință m-a constrâns să abandonez impulsurile obscene ale cărnii. Sunt bătrân, ăsta-i adevărul. Poate chiar temerile bătrâneții m-au convins să părăsesc desfătările Romei. Bătrânețea e o moarte treptată care încetinește bătăile inimii și înfrânge încet-încet dorința de a trăi. Nu voiam să arăt lumii aceleia, golite de orice valori, declinul mizer al trupului meu. Am râvnit singurătatea unei păduri sacre în care să părăsesc viața neștiut de nimeni; n-am iubit niciodată atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai târziu, cu ajutorul învățăturilor generoase ale Aiei. Problema era aceea de a reuși să-mi înving eul propriu, care nu accepta dizolvarea în anonimatul getic, ci continua să se afirme în fluxul cotidian al superficialității mundane. Aș vrea să-mi înfrâng ostentația orgolioasă și să ajung la acea liniște pe care-o surprind în gesturile Aiei și ale celor din stirpea ei, stăpâniți de plenitudinea credinței lor. Cântecul de despărțire Sunt din nou la un ceremonial de înmormântare. Se recită, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca să simt cât mai aproape trupul ei încordat ce mă ține strâns, în timp ce mă conduce ca pe un bicisnic. Adopție ratată Sunt pe cale să adopt o veveriță: îi dau de mâncare zilnic, ademenind-o în fel și chip să-și înfrângă sfiala și să se apropie ca să-și ia hrana direct din palma mea. De câteva zile însă, micuța vietate refuză să se hrănească; doar se oprește la doi pași de mine și mă privește intens cu ochii ei puri. Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
MAI POTOLIT. Aceste opt cuvinte poartă în profunzimea lor organică germenii Hekatei, (otrăvurilor întunecate ). Domnule, am tristețea să vă reamintesc răscolitoarea dramă: FIUL MEU, TÂNARUL POET ALEXANDRU MĂLIN TACU, A FOST ASASINAT POLITIC LA VÂRSTA DE 17 ANI, altfel spus, ÎNFRÂNT PE FRONTUL DE ONOARE ÎN REZISTENȚA ANTICOMUNISTĂ. Mălin, înzestrat cu o dinamică fericită îsi umilea adversarii prin înfățișarea plină de savoare și demnitate model, prin frumusețea fizică încântătoare. Un sportiv efeb, seducător. Deranja “lumea bună” cu ritmul de invidiat al
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
coleg, nu refuza. Deci noi eram, din punctul Ăsta de vedere, un loc cu totul particular, un teren neutru, în care se întâlnea absolut toată lumea. Și în afara realității revoluționare din oraș, realitate care se dezvolta repede. Deci studenții au fost înfrânți, ziarul nostru n-a apărut un an ; am reapărut în ’89, când am apucat să scoatem un număr, l-am tras în tipografie. Era articolul meu cu ancheta sexuală și numărul n-a fost difuzat. L-am luat acasă și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
regim asta a fost. Mișcarea cu Tacu și cu Cassian Spiridon de la CUG, pentru că ea venea de pe această mare platformă industrială. Ăsta a fost momentul, după părerea mea, cel mai periculos pentru regim și pe ei au reușit să-i înfrângă în decembrie. Pe urmă, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Liviu Antonesei și câțiva alți prieteni ai lor reprezentau disidența intelectuală, care pornise din redacțiile revistelor Opinia studențească și Dialog și se radi‑ calizase prin scrisoarea foarte curajoasă pe care au scris
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fost făcut de oamenii de la Timișoara ca să-l anihileze pe Iliescu. Eu până astăzi am această părere : nu poți să dai o lege ca să scapi de un candidat ce reprezintă un frag‑ ment important din opinia publică. Trebuie să-l înfrângi în alegeri pe candidatul acela, pentru că altfel oamenii vor da legea respectivă peste cap și ea nu se va adopta niciodată. Punctul 8 nu era un instrument cu care să câștigi alegerile. Într-adevăr, dacă reușeai să câștigi ale‑ gerile
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pe oameni să înțeleagă că trebuie să accepte că o familie regală are alt statut, că poziția de rege se transmite ereditar. Punctul meu de vedere, pe care îl susțineam, este că ce ne interesează, în primul rând, este să înfrângem electoral tabăra cealaltă. V.A. : N-aveam cum altfel. S-a și văzut. A.M.P. : Ne-a luat șase ani, dar i-am înfrânt până la urmă. Deci Ăsta era argumentul meu : ceea ce nu ne ajută să îl batem pe Iliescu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de vedere, pe care îl susțineam, este că ce ne interesează, în primul rând, este să înfrângem electoral tabăra cealaltă. V.A. : N-aveam cum altfel. S-a și văzut. A.M.P. : Ne-a luat șase ani, dar i-am înfrânt până la urmă. Deci Ăsta era argumentul meu : ceea ce nu ne ajută să îl batem pe Iliescu în alegeri ne slăbește, de fapt. FSN-ul fusese forțat să facă niște angajamente internaționale ca să se împrumute. Și atunci au trebuit să facă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
bolșevică. A.M.P. : Corect. Cei de la The Economist nu atrăgeau aten‑ ția asupra acestui lucru, pentru că lor li se părea că nu este politically correct să zici asta. Dacă îi citeai pe ei, aveai impresia că liberalismul, cumva, i-a înfrânt pe anar‑ hiști. În realitate, nu. Ei au fost înfrânți de bolșevici după Revoluția din Octombrie și în RĂzboiul Civil din Spania. Ca să zic așa, între teroarea neorganizată și teroarea organizată, cea de-a doua a câștigat. PĂrerea mea despre
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
aten‑ ția asupra acestui lucru, pentru că lor li se părea că nu este politically correct să zici asta. Dacă îi citeai pe ei, aveai impresia că liberalismul, cumva, i-a înfrânt pe anar‑ hiști. În realitate, nu. Ei au fost înfrânți de bolșevici după Revoluția din Octombrie și în RĂzboiul Civil din Spania. Ca să zic așa, între teroarea neorganizată și teroarea organizată, cea de-a doua a câștigat. PĂrerea mea despre povestea asta din lumile arabe ? SĂ ne uităm cum stau
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dar și sacrificiul înfăptuitorilor", Eminescu deosebind "naturile catilinare de straturile catilinare". Și, pentru a evita vreo confuzie posibilă, apelează la punctul inițial de definire al catilinarului: "Catilina a fost inițiatorul unei conspirații împotriva senatului, demascat de Cicero (în celebrele Catilinare), înfrânt și ucis în luptă de armata senatorială". Adăugând imediat :"Statul creează și el naturile catilinare, straturile catilinare și starea de nemulțumire, revoltă și desconsiderare a interesului. Când aceste naturi catilinare, cugetătoare, ies la suprafața vieții sociale, prin "coliziune de interese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sport, ca ambiție sau izvorând dintr-un adânc de eroism mistic - și Încercând păcatul ca să Înfrunt pre ju decata, ca să mă bucur, ca să mă chinuiesc, ca să aflu, ca să mă cercetez, ca să-mi Îmbogățesc experiența, ca să scap de temeri, ca să mă Înfrâng, ca să iau stăpânire asupră-mi, ca să mi Îngenunchi mândria, ca să mi-o Înalț“; zadarnic, căci toate astea sunt stări, aș zice, endemice, identificate de mult și co mune mai tuturora care s-au trezit pe această lume cu o minte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
hotărâtă În fapte, ireductibilă În urile ei feminine, bună și loială camaradă, entuziastă prietenă și amantă. Ultim dar al Providenței mele, acceptat de mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la pământ În Încercările mele zadarnice de a Înfrânge rezistențe cu care nu eram deprins și Înclinații de a ți face În necaz, pro prii tuturor cochetelor. (Cu prețul aces tor Încântări și Încă altele, am Început să scriu această carte.) ...Peste drum de liceul nostru, Sf. Sava, era
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Dar azi, avusese o surpriză de proporții. De ce oare ar fi trebuit să apară aici în fața ei? Nici furia, nici lacrimile, nici bucuria nu-i puteau atenua șocul. Era atât de surprinsă încât nu putea să-și găsească echilibrul. Își înfrânse impulsurile sufletești care în momentul acela o copleșeau, ascunzându-le sub masca demnității de care trebuia să dea dovadă o femeie. Cât timp acea față cunoscută stătea sub ochii ei, nu era în stare să facă un pas înainte din cauza
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mult ca sigur că se va destrăma, după cum stăteau lucrurile. Deveniseră geloși unul pe altul. Își reproșau anumite lucruri iar toate acestea însemnau pași siguri spre divorț. Căsătoria lor era ca un soare ce urma să apună. Iubirea lor era înfrântă. Numai timpul cu măsura lui mai putea decide cum le va fi ziua de mâine. Carlina oftă, continuând: - Ei bine, dacă tot ești aici, părerea mea este că sunteți ambii derutați. - Înțeleg ce vrei să spui. Asta este părerea ta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atâta așteptare. Trebuie să îți găsești locul meritat în societate și să fii gata să înfrunți ca orice altă ființă umană toate încercările vieții. Îi veni în minte un proverb de care își propuse să țină seamă: „E ușor de înfrânt un dușman din exterior dar imposibil un dușman din interior.” Se certa pe sine zicând: dar eu nu am nici un dușman interior. Se jură că ea nu va face niciodată aceleași greșeli pe care le făcuseră părinții ei. După o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
deosebire de confesiune - au fost arestați cu zecile de mii. Comuniștii lui Gheorghiu-Dej se angajaseră - când Armata Roșie s-a retras în 1958, după 14 ani de prezență nejustificată în România - să ridice țara „pe culmile înalte ale comunismului victorios”. Înfrânți de rezistența țăranilor, a preoților și a intelectualilor care mai rămăseseră în libertate, oamenii „fără neam și Dumnezeu” (cum îi definise generalul Nicolae Rădescu) au pus în practică singurul lucru la care se pricepeau: teroarea. Deși mai puțin numeroși decât
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]