8,846 matches
-
Castel, dacă Prințul e acolo, dacă vin și ceilalți, dacă ne primește Prințul pe toți și dacă acceptă să ne sfătuim cu el... Brrr. În sfârșit, am ajuns pe creastă. Bate vântul tare, dar ne ținem bine pe cărarea asta îngustă, și eu și Ana. Pe coada mea stufoasă că e o cărare foarte îngustă dar nu mă clatin deloc. Nici spre dreapta, nici spre stânga. Pantofii albaștri o duc pe Ana unde vrea ea... Acum pantofii ei înaintează rapid și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
toți și dacă acceptă să ne sfătuim cu el... Brrr. În sfârșit, am ajuns pe creastă. Bate vântul tare, dar ne ținem bine pe cărarea asta îngustă, și eu și Ana. Pe coada mea stufoasă că e o cărare foarte îngustă dar nu mă clatin deloc. Nici spre dreapta, nici spre stânga. Pantofii albaștri o duc pe Ana unde vrea ea... Acum pantofii ei înaintează rapid și nu-i poate clinti nimeni și nimic din drumul lor. Deci, amândoi, și eu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zgârii și nici nu găsesc urmă de șoarece sau de alte bunătăți în astfel de locuri. Ce ziceți, copii, am avut curaj? Fuga în Carpați, Ticuță! Mă pregătesc, prieteni, să urc din nou pe creastă, să pășesc pe acea cărare îngustă pe care mergeam cu Ana data trecută. Parcă văd: acum e soare, e cald, nu sunt nicăieri șoareci, voi vedea din nou capre negre, urși, ursuleți, tăuri, adică lacuri de munte, în care se reflectă cerul albastru, flori mândre și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
se ridică. Sau, mai bine zis, încercă să se ridice; capul i se izbi de ceva, tot moale, așezat aproape, deasupra lui. Se întinse la loc, speriat. Dar imediat exploră suprafața de deasupra, cu degetele. "Tavanul" cușetei sale lungi și înguste era făcut dintr-un material moale, ca o țesătură. Și se afla la mai puțin de un picior deasupra lui. Pereții, de pe părțile laterale, și cei de la cap și de la picioare, erau tot ca niște perne și la distanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
intelectului îi confirmă că, dacă exista un echipament pentru reprocesarea dejecțiilor unei creaturi vii, trebuia să existe și spațiul de depozitare pentru tot acel lichid necesar: chiar și numai pentru un singur corp de mărimea celui uman, nu putea fi îngust. Într-un fel, capsula nu părea destul de mare. Dar poate - gândi el - asta era tot ce putuse face Mașina Jocurilor înainte de a fi distrusă. Întorcându-se iarăși cu fața la cei doi, avu senzația că nici a doua parte a scopului propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că cimentul, care se aflase la temelia și în spatele fațadei, fusese și el spart. Traversă. Împreună cu Enin, strada și ajunseră curând la intrarea principală. Și apăsă pe un buton deasupra căruia era scris PAZNIC. Lângă buton se afla o ușă îngustă, obișnuită. Trecură aproape două minute. Apoi ușa îngustă se deschise și în cadrul ei se ivi un bărbat între două vârste. Nici ochii, nici atitudinea individului nu purtau vreun semn că sunt bineveniți. Totuși, după ce citi fără nici un chef autorizația oficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în spatele fațadei, fusese și el spart. Traversă. Împreună cu Enin, strada și ajunseră curând la intrarea principală. Și apăsă pe un buton deasupra căruia era scris PAZNIC. Lângă buton se afla o ușă îngustă, obișnuită. Trecură aproape două minute. Apoi ușa îngustă se deschise și în cadrul ei se ivi un bărbat între două vârste. Nici ochii, nici atitudinea individului nu purtau vreun semn că sunt bineveniți. Totuși, după ce citi fără nici un chef autorizația oficială dată de Blayney, se dădu la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nouă cu dungă albastră, o cămașă scoasă din învelișul ei de hîrtie numai cu o oră înainte. În seara aceea aveam să exersez mișcarea așezat pe pat, dezbrăcat, cu brațele și picioarele întinse, proiectînd umbre stranii pe pereții camerei mele înguste, dar aici sub cerul larg de octombrie, în pluta care se mișca, dar nu înainta, mi-am dat seama de îndată, dureros, că dacă există un asemenea lucru precum talentul înnăscut de a vîsli, eu nu-l aveam. Încăpățînat și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
întîi cîte douăzeci, apoi cîte treizeci și cîte patruzeci. Am exersat puterea statică, împingînd tocul ușii, în vreme ce mă înroșeam năprasnic. Puterea statică se potrivea cel mai bine casei noastre. Pereții camerei mele erau prea subțiri pentru sărituri, iar camera prea îngustă pentru a excuta mișcări precum moara de vînt, cu brațele. După-amiezile petreceam mult timp pe chei, privind sute de oameni alunecînd pe suprafața înghețată. Rîul devenise un cu totul altfel de loc, mai mult o sală a vreunui palat decît
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
amestecat cu murdărie și grăsime. Încercam să nu privesc, deși de fiecare dată ochii mei erau atrași irezistibil către priveliște. De asemenea, preferam să nu privesc înspre corpul meu care, complet dezbrăcat și în lumina rece a ferestrelor înalte și înguste, arăta și mai cenușiu decît acasă, pe jumătate îmbrăcat. După ce mă săpuneam, priveam înspre picioarele mele în vreme ce rația mea de apă caldă se revărsa peste mine, urmărind apa care-mi aluneca printre degete înspre gaura de scurgere. Puțin mai tîrziu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
că tot acel peisaj și acele urme de civilizație erau acolo special pentru noi, ca un fundal pentru elementele muncii noastre, așa cum noi, reciproc, transpiram mulțumind pentru privilegiul de a fi parte a acelui întreg. Noi doi într-o barcă îngustă, cafenie, pe apa sticloasă, care părea mai întîi neagră, apoi din nou albastră, luminați de un soare arzător, binecuvîntați de copacii care se aplecau deasupră-ne, încurajați de iarba șoptitoare și stufărișul fluierător, priviți stăruitor de vaci și de pescari, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cluburi, cu tricouri de culori diferite, cu dungi oblice sau verticale, embleme, cu steaguri fluturînd pe țărm, am învins din nou. A fost vorba despre o competiție națională de vîsle pe un alt rîu, nu cu totul drept, ceva mai îngust, nu foarte departe de orașul nostru. Bărcile care fuseseră aduse din toată țara pe șlepuri erau așezate pe pajiște, pe grătare și suporturi improvizate. Am coborît cu grijă înspre apă astfel încît să nu ne luxăm glezna ori să călcăm
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fața unei fete. Într-o clipă i-am văzut nasul fin, gura largă și părul care era rulat pe spate dinspre frunte și dispărea în spatele feței ei ca o coroană de raze. Noaptea am visat că simt un trup mic, îngust lîngă mine. Am îmbrățișat-o în așa fel încît șoldurile mele le-au acoperit pe ale ei. Sînii ei mici, fermi erau lipiți de pieptul meu. Judith? Jet? Jennie? Jessica? Jolanda? Uitasem numele surorii lui David. Eu, care nu visam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ar fi privit în jos de la un balcon de la primul etaj al marelui hotel, ar fi văzut doi băieți bronzați lungiți, unul, prelungire a celuilalt, capul unuia aflîndu-se nu departe de genunchii prietenului său, înfășurați strîns în învelișul bărcii lor înguste, ținută în echilibru de două vîsle subțiri. Nemișcați, înconjurați de apa albastră, nu un vas cu un echipaj, ci un sarcofag. Nimeni nu a privit în jos. Noi am privit, pe cînd ne aflam în dreptul fațadei largi, în sus, spre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
proverb care spune:Cine nu riscă, nu cîștigă."1 "Avem proverbul acesta", a spus David, "și în olandeză." Cîștigasem de atîtea ori. De opt ori? De zece? Am uitat. Pusesem primele medalii acasă, pe pervazul ferestrei. Dar era mică și îngustă. Cînd am primit mai multe, a trebuit să le mut pe rama de deasupra patului pliant. Atrăgeau mai puțin atenția și-mi plăcea asta. Din cînd în cînd, le ridicam și le lăsam să-mi alerge prin palmă, discuri de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
albastre cu clopotul negru și auriu pe copertă, cărți de exerciții cu calcule. Și două greutăți cîndva roșii, acum complet decolorate. Mi-am închis valiza și mi-am plătit nota. Grăbit, ștergîndu-mă de fațadele clădirilor, am mers către capătul străzii înguste. În spatele meu, o ultimă priveliște a semnului neluminat al hotelului meu. Dincolo de Bursă, apuc din nou pe o alee, evitînd principalele artere, mă îndrept către rîu. Circulație interzisă pe timpul nopții. Nimeni pe stradă. Doar mormane de gunoi la fiecare colț
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
putut afla chiar el acolo, dmineața devreme, în hainele cele mai groase, în vreme ce apa ar fi bolborosit la picioarele sale și i-ar fi pătruns în pantofi, cu carnea încă îndurerată din ziua precedentă, iar pe mîini, pe mîinile sale înguste, bășicile s-ar fi umflat sub stratul insuficient de bătătorit și s-ar fi deschis așa încît lichidul lipicios să pornească a alerga pe degetele sale în jurul cărora ar fi înfășurat o mănușă sau o cîrpă în vreme ce și-ar fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
străbate cu ochii închiși. Dar acum, aproape orb, în noaptea neagră și rece ca gheața, s-a dovedit că nu pot găsi drumul. Nu mai mergeam pe lîngă case, trotuarul era larg și luminos, ci pe o alee mică și îngustă la marginea apei care, cu timpul, devenise neregulată, din pricina ploii și a rădăcinilor copacilor. M-am împiedicat, într-un rînd, dar sprijinindu-mă în iarba udă m-am ridicat din nou. Pietrele de pavaj se suprapun precum sloiurile de gheață
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lui, coridorul cu ușa spre vestiar. Bănci din lemn neșlefuit, care au fost, de o mie de ori, udate și uscate la loc. O cămașă aruncată, murdară, măturată într-un colț. O bucată de săpun uscat. Abur strecurîndu-se prin fereastra îngustă. O amintire stăruie în aer, o amintire cu etaje și ziduri, amintirea primului etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas nimic. Nici măcar mirosul. Chiar poarta de lîngă adăpostul bărcilor, care dădea spre debarcader a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe baza asemănărilor descrierii biblice cu unele tipologii cunoscute ale templelor siro-feniciene din epoca Bronzului Târziu și din prima jumătate a epocii Fierului. După acești cercetători, putem presupune că templul din Ierusalim era un edificiu longitudinal, cu intrarea în partea îngustă și având trei părți: un vestibul (’ûlăm sau ’êlăm), o cameră principală (hêkăl) și o încăpere mică interioară (debîr), numită și „sfânta sfintelor” (1Reg 6,16), în interiorul căreia trebuie să se fi aflat Arca alianței sau, după unele ipoteze, imaginea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de pregătire a organismului pentru efort cînd copiii vor trebui să execute variante de mers, alergare, sărituri și diferite mișcări ale segmentelor și corpului utilizăm o poveste "La zmeură" derulată sub forma unui joc. Copiii execută deplasare pe o potecă îngustă (mers în coloană cîte unul), pentru a nu fi auziți de urs, merg pe vîrfuri, întîlnesc un pitic (mersul piticului), culeg zmeură, o pun în coșuleț (execută mișcări imitative cu membrele superioare), vine furtuna (ridică brațele, imită vîntul), sar peste
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
de grâu și butoaie cu lichide, vin, oloi etc., cu șăicele până la locul pe unde Romanii fac podul pentru a trece în Dacia. În tot cursul său de la Columbaci în Serbia pană la Orșova, Dunărea curge într-un pat foarte îngust, restrâns între doi pereți de stânci verticale, care ieșeau de-a dreptul din apă, pentru a se înălța uneori pană la 500 de metri. Partea cea mai îngustă, strâmtoarea de la Cazane, pare a înghiți cu totul între două stânci uriașe
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Columbaci în Serbia pană la Orșova, Dunărea curge într-un pat foarte îngust, restrâns între doi pereți de stânci verticale, care ieșeau de-a dreptul din apă, pentru a se înălța uneori pană la 500 de metri. Partea cea mai îngustă, strâmtoarea de la Cazane, pare a înghiți cu totul între două stânci uriașe, uriașul fluviu, care-și restrânge aici lățimea numai la 150 de metri, din 1000-1500 lărgimea lui obișnuită, coborându-se însă adâncimea lui la mai bine de 50 de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de 6000 de picioare sau 1856 de metri. Apoi Dio el însuși observă: «nu doară ca pe aiurea fluviul nu ar fi mai lat, căci este chiar de două și de trei ori pe atâta; dar aici cu toate că este mai îngust este însă proporțional și mai adînc», ceea ce corespunde întocmai cu natura Dunării la Turnu-Severinului unde deși nu este înălțimea ei cea mai mare, are însă o adâncime de aproape 30 de metri. Argumentul cu șoseaua romană este tot atât de puțin hotărâtor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
interesau de non-A dintr-un punct de vedere educativ. Gosseyn vedea o sumedenie de avantaje în această luare de contact. Roboperatorul îi curmă meditația: - Madrisol, secretarul Ligii, vă va vorbi. Abia fură pronunțate aceste cuvinte și imaginea unei fețe înguste, se desenă puternic pe ecranul video. Omul arăta cam la patruzeci și cinci de ani și pasiuni multiple se înscriau pe trăsăturile sale. Ochii albaștrii aveau o lucire arzătoare. Privirea lui se fixă pe privirea lui Gosseyn. În sfârșit, aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]