4,199 matches
-
scoată din sertar. „Să luăm un loc. Doriți ceva de băut?“ Tânărul Lupu se comporta scorțos, avocățește. Îmi venea să-i cumpăr un supozitor. Nu pricepeam unde învățase limbajul ăsta sec și politicos, de funcționar bancar. La orele de română, înjura relaxat și juca Monopoly în ultima bancă. Doar eu știam de câte ori le confiscasem tabla; de pomană: păstrau zarurile și începeau un barbut pe manualul de Literatură. „Dorim.“, l-a anunțat Maria, potrivindu-și fusta înainte să se-așeze. Ospătarul învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și biografii fictive, sub care aș fi ascuns pachetele de informații cerute pe piață: pulsul bolnav și neprețuit al fiecărei clipe trăite. Îmi lipseau dexteritatea și perseverența. Metaforele nu se înlănțuiau firesc, combinativ, când trebuia să laud, îmi venea să înjur, și invers. Mă așezam la masă să scriu despre o carte și mă apuca imediat lehamitea, parcă lucram pe-un cadavru, scoțându-i mațele la lumină. Simulam că mă pricep, foloseam cuvinte mari, copiate din antologii, mai puneam și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
l-a și nimerit o piatră, a țipat de durere și ne-a dat de gol. Așa ne-am trezit fără țâțele Lenei, dar cu nea’ Titi după noi, atletic și motivat. Ne-a fugărit prin tot cartierul, aruncând și înjurând. Pe unii poate i-a și prins, astea-s lucruri care nu se spun, iar dacă ți s-au întâmplat, le uiți repede. Cu imagini TV și pulpe de pe terenul de fotbal nu se începe însă o viață sexuală; râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cățărați pe conducta de gaz. Cei mai curajoși rămăseseră blocați pe gard, într-o zonă a nimănui, cu un crac pe stradă și celălalt în curtea depoului. Prinși între sârme și cărămizi, cu salamul și borcanul de muștar sub braț, înjurau calm și gregar. Dacă le-ai fi pus un pușcoci și-o raniță-n spate, i-ai fi scos din nuvelele lui Rebreanu. Fricile Mariei lipseau din jurnalul vieții noastre în Dorobanți, le învățasem cu timpul, observându-i expresia feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gloanțe de Lüger înfipte în pereți și urme de șenile pe ziduri, ca umbra unui tanc sovietic. Orașul ăsta era specializat în trădări, schimba protectorii și întorcea armele după cum bătea vântul, niciodată înțelept sau cumpătat; de fiecare dată, sfârșea rău, înjurând pe la spate. Nu mai rămăsese nimic intact, unde întorceai capul întâlneai viol, distrugere și cumințenie vicleană. Șase secole de istorie și prostie îl pătrunseseră până la măduvă. Acum, Bucureștiul semăna cu un lepros, carnea cădea de pe el în aburi de tencuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zicea: «Bă, le vedeam picioarele balerinelor prin găurile alea, îmi venea să fac ferfeniță cutia și să ies pe scenă în minutul doi!»“ „L-au reunifi-ficat cu-cu familia!“, a observat Cezar, voios. Cezar era întotdeauna voios; și când te înjura, îți zâmbea șăgalnic. „Auzi?“, i-am zis lui Mihnea. „Aud, da’ nu știu dacă și-ascult.“ „În altă ordine de idei: am găsit niște chestii la Litere.“ „Ce chestii?“ „Niște scrisori, le-am tras aici, pe mobil.“ „Tari?“ „Tari.“ „Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prietenii noștri. Mai sus, nici nu mai vorbesc. La minister, vor calitate, dar când le ceri salarii diferențiate, îți dau cu rigla peste mână. „ „Dar nici nu te duci peste ei, să faci scandal...“, l-am întărâtat. „Preferi să-i înjuri pe la spate, așteptând să-ți întindă un deget: o bursă, o avansare, niște bănuți în plus la salariu... Firimituri se găsesc pentru toată lumea; la un moment dat, îți vine și ție rândul la ciugulit.“ „Poate îmi vine, da’ n-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă n-ar fi fost atât de bărbos. „Cezar, cu combinațiile lui...“, am zis, în loc de-orice altceva. „Nu-i prima oară.“, a mârâit Mihnea. Știa el ce știa. O mai pățise o dată, prin ’88, în Drumul Taberei. Cezar îi înjurase pe unii într-o scară de bloc: doi elevi de liceu, mici și pirpirii. După vreo trei străzi, pirpiriii au ieșit în față pe-o scurtătură. Nu mai erau nici doi, și nici așa de mici: se strânseseră vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
electronic de la Pasaj indica valori normale de CO2; nu doar aici, în tot orașul. Mai plantaseră unul în centru, la rond, dar ăsta arăta zilele, orele și minutele rămase pâna la integrarea în Uniunea Europeană, ca o bombă cu ceas. Șoferii înjurau în coloană, își foloseau mașinile ca pe niște arme, presând și înghiontindu-te. Oricând se putea urca o roată pe tine, așa, preventiv. Nu așteptai decât o scânteie, un pretext, explozia plutea în aer. Se lăsau geamurile sau se deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
arată la fel, când îi bați într-un cui.“ Am lăsat teancurile de hârtii la locul lor și ne-am strecurat afară din catedră. Trebuia să ajungem pe partea cealaltă, așa că iar am urcat, iar am traversat bâjbâind, iar am înjurat în gând liftul care nu mergea. Până la urmă, am nimerit în scara principală și-am coborât la bibliotecă. Acolo i-am cerut din nou lanterna. Mă bazam pe informații secrete, inestimabile. Scurtu ar fi avut de ce să mă invidieze. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cuprinzătoare; una n-avea sub 8 kilograme. Se băteau cap în cap, dar nu asta conta. După Scurtu sau Wittenberg, în ele s-ar fi aflat, criptat, chiar sistemul de operare al Uniunii. Cei care nu erau în Uniune îi înjurau mereu pe autori, dar protestau public când nu apăreau pe liste sau nu-și găseau fotografia. De partea cealaltă, Academia lucra tare, cu bibliotecile statului, pe care se zicea că le umple cu comenzi de milioane. Academicienii primiseră clădiri administrative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cărți. Dacă le luam pe toate, nu mai terminam nici la anul. Ia ziceți, îi dăm lui Albeanu?“ „Nu merge, că-i femeie. Cum să ia o femeie premiul la proză?!“ „Atunci, hai să-i dăm lui Popescu.“ „Ne-a înjurat în presă; nu-i dăm.“ „Corect. Georgescu?“ „E talentat, da’-i prea tânăr. Lasă-l să mai stea, are timp să ia premii.“ „Au mai rămas Petrache și-ăia patru, cu cartea lor de grup.“ „Păi cum se le dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interior. Nu era nevoie să te străduiești prea tare: valurile și digul de stabilopozi îți indicau adresa. Dacă mai aveai vreun dubiu, sticleau luminile de-oțel ale Năvodarilor în stânga. Șeful milițienilor purta sub braț o mapă cu fermoar și-și înjura de zor oamenii: „Dobitocilor! L-ați luat pe-ălălalt! Ăsta nu povestește ce trebuie!“ Dintr-un al patrulea calculator, pe toată întinderea dintre cameră și spărtura noastră, se desfășura deșertul Karabogaz de la Marea Caspică. Îl recunoșteam dintr-o revistă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la meciurile de fotbal. Se deplasau amândoi mecanic, sincopat, dacă reușeai să le prinzi mișcarea cu coada ochiului, ți-ai fi închipuit că ies dintr-un joc pe computer. Luam gol ca idioții, nici nu mai aveam pe cine să înjurăm, poarta era goală. Instinctiv, am căutat macheta de spațiu și gesturi în care apărusem. Operatorul tocmai împacheta liniile ei de forță: mutra mea luminoasă, compusă din cascade de pixeli și pori deschiși, încă sclipea. Restul bibliotecii cădea în unghiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pârțărește, oricum. „Ce-i, scriitorașule?“, a rânjit el, „Te-a lăsat vocea? Nu mă mai recunoști?“ M-am ridicat de pe scaun și l-am îmbrățișat cu pasiune. Un gest rar, ca pe vremea când goleam sticla infectă de RDD. Îl înjuram pe nea’ Nicu onest, băuți, din tot sufletul. Mihnea merita toți banii. Mă uda cu haina lui fleșcăită, firele bărbii îmi înțepau obrajii, îi simțeam sub palme omoplații proeminenți. Eram vii, nevătămați, dintr-odată puternici. Dacă ar fi intrat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cartea sorții ca în țara noastră să nu se facă mai bine. Ca la noi la nimenea. Și într-adevăr, cum și la ce s-ar face mai bine? Unul face revoluție pe față și e numit adiutant domnesc; altul înjură Domn și Doamnă prin pasquiluri pretinse satirice și e decorat cu medalia Bene-merenti; altul ia pensie reversibilă de la monarhia ereditară, iar fiu său ce trăiește din această pensie bea la Paris în sănătatea Republicei Române; contra altuia se face cercetare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
balurile de la palat, de-a fi puternici și bogați, de-a fi stăpânii țării și favoriții regimului. Nu, toate acestea nu le ajung. în loc de a se face uitați și de a uita, mai ies în vileag și în gura mare înjură pe oamenii cinstiți. A! asta este prea mult, domnilor de la "Romînul"! [1 iulie 1881] [""L"EUROPE DIPLOMATIQUE" PRIMEȘTE... "L'Europe diplomatique" primește din Petersburg amănunte atât de interesante asupra crizei din Bulgaria încît cititorul căruia i le comunicăm va vedea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ban și-i iau pînea din gura copilului, pentru a se înțoli cu toate trențele scumpe ale Apusului; rău fac în fine românii că sufăr ca asemenea lăpădături să-i guverneze. Fac atât de rău încît acești paraziți cutează a înjura trecutul nostru, a mânji cu vorbele lor veninoase mormintele vechilor și vitejilor noștri Domni, a ne numi pe noi străini în țara noastră proprie. A ajuns atât de departe încît "Romînul" îndrăznește a zice că aristocrația română, acea aristocrație care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tot feliul de schingiuri. Copiii, femeile umblă și ele sărmanele împrejurul bărbaților, se smulg de păr, se bocesc, cad în genunchi; sărută picioarele dorobanților, călărașilor, primarilor, perceptorilor, se roagă să-i mai păsuiască până vor putea vinde ceva. Ei le înjură și le trimit să caute banii, iar călărașilor le ordonă să nu-i slăbească cu execuția până nu vor plăti toți banii, că așa au ordin de la prefectură. De unde vrei acum să plătească acești nenorociți câte 200 și 300 lei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Țarigrad la turci devine profesor de cea mai grea și mai gingașă din științele naturale, de fiziologie, la Facultatea din București, istoria cum un om fără studii liceale ajunge profesor de istorie universală la aceeași Universitate; istoria cum un măscărici înjură pe Domnul țării și se decorează cu Bene-merenti tocmai pentru aceste înjurături. Iată... istorioare, foarte morale desigur, menite de a forma prin exemple inima elevului. Ca studii substanțiale s-ar putea introduce în Cartea de citire greco - bulgărească cultura caprelor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui Pilat, spunând : „Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei 27, 25). Se năpustesc asupra Lui cu o furie oarbă și‑L ocărăsc ; Îl leagă și‑L târăsc ; ei sunt vinovați că ostașii Îl ocărăsc ; Îl pironesc, Îl Înjură, Îl batjocoresc. „Pilat n‑a hotărât aceasta ; dar ei fac toate acestea de la ei ; ei sunt totul : și acuzatori și judecători și călăi. Nu I‑a fost batjoco‑ rit numai un mădular, ci tot trupul. Capul, cu o cunună de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu ușurință În orașul meu de frontieră, la televiziunea maghiară ori În mașinile bișnițarilor care ne aprovizionau cu blugi, gumă de mestecat și cartușe de Kent. Ei bine, propaganda de doi lei a lui Ceaușescu găsise de cuviință să Îi Înjure tocmai pe unguri, utilizând toate clișeele naționaliste pe care le știam de la bunici sau din lecturi. De fapt, naționalismul lui Ceaușescu nu aducea nimic nou În repertoriul românesc antimaghiar, ci doar Îl recondiționa pe cel antebelic, scos de la naftalina care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sunt prefăcute În monștri, În broaște sau păsări ca urmare a unui blestem. Eroul din basmul Crai-vișăn datorează puterea unei origini animale: este fiul unei vaci negre (de fapt, al unei neveste de preot transformată Într-o vacă neagră). Vaca, Înjurată de argat, rămâne Însărcinată. Ea naște, lângă un vișin un drăguț de băiat, de-ți venea să-l mănânci. Vaca și-a lins pruncul, numindu-l Craivișăn; creștea băiatul Într-o zi cât alții creșteau Într-un an. La fel
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
fel se Întâmplă În Fiul vacii. Când veni sorocul sarcinii, sluga este avertizată de către stăpân: dacă te duci cu ea la pășune, tu să nu-i spui nimic vorbe murdare că vaca rămâne gravidă. În pofida avertismentului, vaca, după ce a fost Înjurată, părăsește satul și merge În munți unde naște un fecior Înzestrat cu puterea cumpăna pământului. Blestemul mamei are repercusiuni asupra traiectoriei vieții copilului. Astfel, se pomeni Împărăteasa că prunca-i plânge În pântece, iar Împăratul se Înghesui cu urări care
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
aristocrații să își joace averile, să riște și, de cele mai multe ori, să piardă. Din nou, prințesa palatină descrie atmosfera care anima sala de joc:„Unul urlă, altul lovește masa cu pumnul cu atâta forță, încât răsună toată sala. Al treilea înjură atât de urât, încât ți se ridică părul în cap.“ Regina era încântată de pariuri. Jocul său preferat se numea„l'hombre“, era originar din Spania, se juca în trei cu un pachet de cincizeci și două de cărți. Primi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]