4,963 matches
-
îmi pătrunde pe gât între pielea caldă și haine. Am alergat, respir cu gura deschisă, în timp ce ploaia mi se scurge pe față. Am un balon roșu în mână. Ce mică este, strânsă în corpul ei ud leoarcă, cu picioarele albe întinse pe trepte, într-o percehe de cizme scurte până la glezne, lucind din cauza apei. E grozav s-o regăsesc, e minunat. Pare mai tânără. Pare o fetiță bolnavă. Pare o sfântă. Apa îi șterge trăsăturile. Nu-i rămân decât ochii. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mic și necunoscut. Un ultim, nemotivat retuș al machiajului sau poate doar un salut, o urare pentru viața care va veni. Mă aplec să iau sacoșele, mă lasă, șoptește „Mulțumesc“ și merge să-și ia jacheta de mucilagine care e întinsă pe divan, cu mânecile desfăcute ca un crucifix în așteptarea brațelor ei. Ajunsă în prag, se întoarce să mai vadă o dată casa, umila ei casă. Nu mi se pare că există vreo urmă de nostalgie în ea, doar grabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aceea. Bărbatul avea o figură sobră, impecabilă, părul pomădat pieptănat spre spate pe capul rotund, privirea înghițită de lentilele negre și gura, o tăietură imobilă pe chip. O privea pe Italia și o cântărea din ochi. Era frumoasă Italia. Perfect întinsă în moarte, prinsă într-o frumusețe de piatră, fără umbre, fără modestie. De la distanța la care se afla, fetițo, bărbatul nu putea să nu observe o asemenea frumusețe. Aceasta era materia lui și cu siguranță din fiecare moarte învăța câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și-am simțit cât de tare legată îmi era inima de inima mamei copiilor mei. Și când și-a mai revenit și și-a recăpătat cunoștința, aflându-se în afara oricărei primejdii, mi-am apropiat buzele de urechea ei, în timp ce ea, întinsă în pat, surâdea vieții renăscute, și i-am spus ceea ce niciodată nu-i spusesem și nu i-am mai spus vreodată în același fel. Și ea surâdea, surâdea privind în tavan, și mi-am lipit gura de gura ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mi-a întins o carte cu coperți negre, moment în care i-a căzut șalul de rugăciune. Curelușele care legau o altă cutiuță neagră din piele îi strângeau brațul și îi distorsionau numărul tatuat pe el. Ținea în continuare cartea întinsă spre mine, așa cum vameșul îmi întinsese actele în acea dimineață pe chei. Am luat-o din mâna lui. Mi-a făcut semn să mă așez în strană și m-a urmat. Deși ținea o carte deschisă într-o mână, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rămân calm. Fiicele mele erau acolo, undeva, în siguranță, în mașină. Încercam să îmi amintesc dacă lăsasem geamul deschis. Doar că mașina avea acele ferestre noi care se deschideau printr-o apăsare de buton. Îmi și vedeam fiicele fără viață întinse pe bancheta din spate. În căldura aceea, imaginea se multiplica în mii de fetițe fără viață întinse într-un decor gri. Am început să alerg din nou. O mașină de poliție trecu pe lângă mine. Am ridicat brațul ca să o chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
geamul deschis. Doar că mașina avea acele ferestre noi care se deschideau printr-o apăsare de buton. Îmi și vedeam fiicele fără viață întinse pe bancheta din spate. În căldura aceea, imaginea se multiplica în mii de fetițe fără viață întinse într-un decor gri. Am început să alerg din nou. O mașină de poliție trecu pe lângă mine. Am ridicat brațul ca să o chem, apoi am văzut bărbații dinăuntru. Fețele lor erau niște măști nemiloase. În locul ochilor, aveau discuri plate argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
venit trenul. Șinele se întindeau în depărtare ca niște copci pe o rană mare. Eram în pantaloni scurți când luasem trenul de la Osnabrück spre Amsterdam. Plușul aspru al scaunelor îmi zgâriase pulpele. Nu te mai foi, răbufnise tata. Avea nervii întinși la maximum. Fusese înțelept să își asume astfel de riscuri și să își ia soția, care nu voia să meargă, și copilul și să o ia de la capăt, în altă țară? Era olandez la origine, dar trăise în Germania toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și ciorapi sexy Îmi era complet străină și era prima oară când dădeam ochii cu ea, voiam totuși să văd fetița. Ne-am continuat deci drumul prin intrări de case care dădeau În curți dosnice, pline de frânghii cu rufe Întinse la uscat, am mai străbătut câteva alei, după care am ajuns Într-un fel de piață foarte veche, luminată de un felinar spălat de ploaie. Fiindcă Începuse să plouă, nu tare, nu În rafale, aproape fără stropi, era mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să compui din nou versuri. Să deschizi un capitol nou. Să te apropii puțin de A Treia Stare. Picioarele Îl purtau singure prin labirintul de străduțe Înguste din cartierul buharilor. Se strecura Încet pe sub frânghiile pline de rufe viu colorate, Întinse de la o clădire la alta, de-a latul străzii cenușii. Pe balcoanele cu balustrade de fier ruginite putea zări schelete de ramuri de palmier rămase Încă de la sărbătorile de toamnă, găleți, vechituri de care nimeni nu mai avea nevoie, bidoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eronate era articolul lui din ultimul număr al revistei Politica. Asta cu condiția ca telefonul să-și fi revenit Între timp. Exact la intrarea În clădire, Într-o mașină albă, cu geamurile Închise, Fima observă un bărbat masiv, cu brațele Întinse peste volan și capul culcat pe ele, de parcă ațipise. Infarct? Crimă? Un atac terorist? Sinucidere? Adunându-și tot curajul, Fima bătu ușor În parbriz. Uri Gefen se ridică dintr-odată, coborî geamul și spuse: —Ai venit. În sfârșit. Uluit, Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe pustii“ unde nu se mai pleca, de unde nu se mai venea. Nici măcar țigările nu mai miroseau a minaret, a piramide sau a odăi pline de umbră și încărcate de covoare, ci a zgârie-nori, a străzi labirintice și a poduri întinse la nesfârșit. Călătoream tot mai rar la B. ca să-i vizităm pe părinții mamei, pe mama ei și pe „pârlitul și nemâncatul“ care iubea supele mai presus de orice, pentru că îi aminteau de „ciorbele“ românești și, treptat-treptat, fără să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Îmi plăcea să mănânc seara semipreparate cu cuțitul și furculița, la masă, în loc de chipsuri Cheerios, cu degetele, în fața televizorului uitându-mă la EastEnders. Îmi plăcea să-mi sug burta când treceam prin cameră. Așteptam chiar cu nerăbdare să văd șosete întinse la uscat pe calorifer ca să pot învăța să fiu cicălitoare. — Îmi pare rău, am zis pe un ton trist. Probabil am părut gata să izbucnesc în lacrimi pentru că ea s-a mai îmblânzit - nu că aș fi meritat-o. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scurtă de mărgele risipite pe parchet și a rămas înaintea mea în cămașa galbenă de mătase, prin care se străvedea unghiul pulpelor ca un turn de catedrală în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa lor, o mână pricepută și abilă. I-am cântărit în palmă un sân prelung și greu, ca umplut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai putea înțelege niciodată, din vina ei, deoarece a cugetat cu matricea. Atunci am resimțit durerea violentă din creștet. Omul cu capul de păstârnac îmi implantă în creier ciocul de aramă, clătinându-și zarzavatul țestei și gesticulând cu hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată. Deși înotam în întuneric, un lampagiu trecu pe lângă mine în trap, să stingă singurul și cel din urmă bec îngălbenit de beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ce s-a făcut oare din păsărica împinsă poate de fatalitate între oameni străini, iarna, fără adăpost? Robert nu va putea niciodată să doarmă în podul unei case vechi, în tovărășia cucuvelelor, lângă gramofonul cu pâlnia turtită, alături de perele tomnatice întinse pe jos, pe pânza de saci, în formații strategice, ca o companie în marș, în desfășurare simetrică. Mi-aduc aminte de zilele când foamea mă silea să le dau târcoale, să ridic câte una și s-o pun iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de sânge, întinsă pe dușumeaua grajdului, însă izbea și cu picioarele. Mă uit sub coadă și văd altă căpățână, prea mare să iasă. S-a scremut vaca din toate puterile și n-a izbutit nimic, până nu m-am opintit să trag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
semnătură condamnarea la moarte a prizonierului de război român Gheorghe Chihaia, pentru că în seara zilei de...”. Chihaia Gheorghe îngălbeni. Sângele îi pieri din obraji. Dar nu trăda nici cea mai mică neliniște. Primise lovitura în poziție de „drepți”, ținând palmele întinse pe vipușca pantalonului, după ce paznicul îi luă din mână lumânarea de ceară. Era ultima noapte de groază și de nebunie. După ce furăm mutați în altă cameră, trompetul rămase singur. Sora Nineta ne povestise mai târziu că nefericitul îi vorbise toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mijloc, În combinație izbitoare cu mustața palid cenușie, Îl primi cu lipsa de formalitate tipic americană, În cămașă și vestă, și Îi oferi whisky la ora trei după-amiaza, pe care Henry Îl refuză politicos. Daly avea planurile pentru noul teatru Întinse pe birou și se desfătă arătându-i-le și lăudându-se cu ultimele cuceriri În domeniul schimbărilor de decoruri și luminilor pe care acesta urma să le aibă, cu opulența spațiilor destinate publicului. Când ajunseră să discute și despre Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sale. Pentru că nu avea starea de spirit necesară petrecerilor de Crăciun, refuză cele câteva invitații primite și Își petrecu sărbătorile singur și mulțumit la De Vere Gardens, citind, aducându-și corespondența la zi sau pur și simplu meditând, cu Tosca Întinsă voluptuos În poală, mângâindu-i blana lucioasă. Se Îmbrăcă elegant pentru cina festivă, deși era singur, servit de Smith cu ceremonia cuvenită, dar mâncă având proptită În față o carte. O liniște binecuvântată domnea peste strada din fața geamului. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
drepturile de autor. Era o zi frumoasă și Însorită și se aflau cu toții, grămadă, pe câmp - copii, nepoți, cărucioare, câini -, Împrăștiați În diferite direcții. Henry și Du Maurier se treziră singuri pe Parliament Hill, uitându-se În jos spre Londra, Întinsă la picioarele lor În pâcla maronie a fumului de cărbune, la fel cum mai făcuseră și altădată, Într-o altă plimbare. Am vești, Henry, spuse Du Maurier. Ne mutăm la Londra. — Adică... definitiv? Doamne, Dumnezeule, când? — Cât putem mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dünkirchen, Paris, coasta Atlanticului... Astfel decurgea lecția noastră de geografie extinsă prin ocuparea de teritorii: lovitură după lovitură, victorie după victorie. Pentru noi, însă, înainte ca și după scăldat, demni de admirație rămâneau în continuare numai „eroii de la Narvik“. Stăteam întinși în nisip, ne prăjeam la soare, dar ne-am fi dorit din cale afară să fi fost și noi prezenți în fiordul cucerit prin luptă, „sus de tot, în nord“. Acolo ne-ar fi plăcut să ne acoperim de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apariție umorală, suferind adeseori de migrenă și care, în plus, mai are și prostul renume de a se lăsa cumpărată, în funcție de condițiile pieței. Prin urmare, e nevoie de mijloace auxiliare, care sunt într-un alt mod echivoce. De pildă, mâna întinsă după obiecte care, rotunde sau colțuroase, așteaptă în sertarul de deasupra pupitrului să fie folosite. Obiecte găsite care, dacă sunt invocate cu destulă intensitate, încep să murmure. Nu, nu e vorba de monede ori de cioburi de lut. Sunt piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau mai grave, se deplasa spre o țintă necunoscută. Adeseori făcea opriri nesfârșite, alteori unele foarte scurte. Între timp, afară se întuneca. De mai multe ori s-a schimbat linia. Vagonul era luminat numai de o lampă cu carbid. Eram întinși pe paie care miroseau a mucegai și a urină. Lângă mine, un vânător de munte bandajat la cap citea la lumina slabă a lanternei sale o carte pioasă. În timpul ăsta își mișca buzele. În dreapta, unul împușcat a tot țipat, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care el, împreună cu mama lui, dar fără vreo soră în floarea vârstei, locuiau într-un adăpost de urgență pentru refugiați din Est. Barăci din tablă ondulată cu acoperișuri bombate, așa-numitele păduchelnițe, stăteau aliniate într-un șir, între ele rufe întinse la uscat. Exista doar supă de arpacaș cu cotoare de varză și un pat de campanie pentru mine. Fiul cel mare căzuse în luptele pentru mânăstirea Montecassino, soțul, pe care rușii îl arestaseră și-l duseseră la Dirschau și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]