93,058 matches
-
împărtăși cu alții acea experiență. Convingerea lui Birkert este că abia odată cu apariția tiparului individul își cîștigă intimitatea, dreptul la o viață interioară comunicabilă numai unora, nu tuturor. De asemenea, textul tipărit funcționează drept reper în structurarea unui orizont temporal: întorcînd pagina, lăsîndu-mi privirile să alunece în jos pe fila de hîrtie, marchez scurgerea timpului. Un timp care se mișcă eminamente înainte, în acord cu istoria, în înțelesul ei tradițional. Mediul electronic este în chip fundamental opusul celui tipărit: informația nu
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
însă că realesul președinte va arăta cuiva ușa. Mai curînd va avea grijă să n-o deschidă. Și, de fapt, nu dinspre presă vor porni problemele dlui Iliescu, ci dinspre partidul de care, formal, s-a despărțit după ce s-a întors la Cotroceni. PDSR e un partid complicat. Chiar dacă dl Iliescu și-a luat rămas bun de la el, asta nu înseamnă că noul președinte va renunța la acțiunile pe care le are în partid, deși, se pare, dl Năstase va prelua
Puterea noii Puteri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16548_a_17873]
-
pentru ce fapte de vitejie? Doar pentru că sub ochii lor vigilenți România a devenit țara tuturor posibilităților? Pentru că aici, la poalele Carpaților, nu trebuie să te mai mire dacă, din senin, te trezești cu o ghioagă în cap? Sau dacă, întorcându-te seara acasă, o să fii doar înjunghiat, și nu executat cu mitraliera, așa după cum promite Vadim? Sper, de asemenea, că judecătorii, polițiștii, jandarmii, ofițerii de armată și sereiștii în care P.R.M. își pune toate speranțele își dau seama la ce
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
îngeri. E ca turbarea unei intoxicații, unei insolații. Ideile cresc și explodează, de aramă." Nimic din redundanța obsesiilor adolescentine - autorul este într-o căutare perpetuă a expresiei noi, a imaginii literare. O particularitate care a șocat încă de la apariția Ocheanului întors este notația meteorologică. Aparent, Radu Petrescu preia maniera lui Jules Renard de consemnare a vremii. Însă Catalogul confirmă faptul că apropierea de scriitorul francez este totuși artificială - notația meteorologică susținută depășește prin miza sa capricioasa invenție renardiană. Observarea naturii nu
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
simpla uitare. Din această perspectivă, romanul lui Milosz reprezintă un exercițiu de anamneză. Fiecare detaliu, fiecare gest înregistrat cu o precizie uluitoare, fiecare capriciu al memoriei afective convertesc această carte într-o amplă definiție a nostalgiei: să vrei să te întorci acolo unde nu mai poți... acesta pare să fie resortul care declanșează derularea narațiunii, al cărei erou este Tomasz, un băiat născut în Lituania istorică, într-o familie de aristocrați polonezi. Cu tot respectul pentru convenția ficțională, la care apelează
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
postul de secretar al ambasadei britanice din Moscova. Noul diplomat în vîrstă de treizeci și cinci de ani se născuse la Riga în Letonia, copilărise în St. Petersburg și vorbea perfect limba rusă, deși emigrase de mic cu familia în Anglia. Se întorcea în Rusia cu nostalgie și curiozitate. în aceeași perioadă Anna Ahmatova, la peste cincizeci de ani, se bucura de o popularitate care o făcea vulnerabilă în fața puterii, stîrnind invidia și paranoia ce aveau să-i fie fatale. înainte de Revoluție făcuse
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
despre o delegație străină sosită să o convingă pe Ahmatova să părăsească Rusia; despre Winston Churchill, un vechi admirator al poetei, care trimisese un avion special să o aducă pe Ahmatova în Anglia și multe altele."2) Isaiah Berlin se întoarce în aceeași seară în casa poetei. Vorbesc despre copilărie, despre Don Juan-ul lui Byron, despre soarta lui Osip Mandelstam, despre Anna Karenina și ipocriziile maestrului Tolstoi, despre Pasternak și Țvetaeva; ea îi citește Poema fără erou, la care mai lucra
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
în acest spor de spiritualitate ortodoxă, în această revoluție spirituală capabilă să pună capăt primatului materialist al politicii și decăderii morale a intelectualității care a pariat pe "progres", pe occidentalizare, pe o Europă - Franța, Anglia, - "intrată în decadență", în loc să se întoarcă la propriile izvoare sufletești, etice și religioase. Nu se putea, din nefericire, ca revoluția cu pricina să nu conțină un fond oarecare rasist. Apărîndu-l pe Eliade de învinuirea de antisemitism, dl Handoca nu bagă de seamă cîteva sintagme foarte limpezi
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
suferă de improvizație), dar fiecare captează atenția prin ceva, fie și prin sesizarea fugitivă a dramatismului unei situații: "Bătrâni venind cu duioșie la cimitir/ Ca într-o vizită protocolară/ în lumea cealaltă,/ Obosiți la gândul că mai trebuie/ Să se întoarcă acasă,/ Că nu pot rămâne/ Definitiv." (în vizită) Din volum nu lipsesc capodoperele - poeme dintre acelea care, recitate în fața publicului, sunt răsplătite cu ropote de aplauze, iar studiate de critici suscită numeroase interpretări. Un asemenea poem este Suficientă mie, a
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
pentru turul doi al prezidențialelor. Chiar și posturile de televiziune care l-au tot invitat pe CV Tudor la diverse emisiuni, fiindcă aducea audiență, au ajuns - tîrziu! - la concluzia că acesta poate fi o uriașă pagubă pentru România, încît au întors foaia. Dar, firește, e mai mult decît bizar ca după ce l-ai tot invitat pe CVT la emisiuni să te sesisezi de pericolul pe care acesta îl reprezintă, pentru democrația din România. Într-un editorial din ZIUA, Dan Pavel atrage
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
Încremenisem. Traducătorul, tînărul chinez care mă însoțea și care studiase la București, începuse să rîdă. Rîdea altfel decît ai lui; rîdea ca la noi. Pe urmă, se dusese la femeia înfuriată și îi spusese ceva, s-o liniștească, și se întorsese la mine serios, punîndu-mi în vedere, textual: "Să știți că ați scuipat pe China!" Trebuia musai să plătim o amendă, nu era ca la București... Că sînt un străin... Că n-am știut... Că nu mai fac... mă rog. Tălmaciul
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
de moartea stupidă a lui Laurențiu Ulici. Un lanț de "dacă" l-a legat de acest sfîrșit. Dacă nu ar fi tras în casa aceea ai cărei proprietari au murit asfixiați cu cîțiva ani în urmă, dacă s-ar fi întors în București de la lansarea de carte la care fusese, dacă ar fi făcut o gripă care să-l împiedice să plece de acasă... și alți asemenea dacă ai ghinionului. Toți acești dacă se opresc undeva în ciudățeniile felului de a
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
Doina Cornea și Corneliu Coposu. Acolo li se spunea că au "huzurit la Paris amîndoi". Coposu e un martir. Îl aduceau de fiecare dată leșinat în celulă de la interogatorii, iar "omul de la Slobozia" îi spunea, și cu ironie: să se întoarcă de unde a venit, adică la Paris. Așadar, s-a întîmplat procesul Maniu și exact în momentul procesului, a urmat demiterea lui Tătărăscu. Comuniștii își fac întotdeauna lucrurile în dublu, pentru diversiune. De 15 august, Sfînta Maria, cea mai mare sărbătoare
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
văd că cerul este luminos spre locul unde noi mergeam. Atunci m-am speriat teribil, căci mi-am spus: "Uite, răsare soarele, iar noi timp de vreo trei-patru ceasuri am mers în direcția asta, adică spre răsărit. Deci ne-am întors iarăși în Ungaria." Îi trezesc pe ceilalți doi (eram albaștri la față de nesomn) și le zic: Acolo ceru-i luminos, și-napoi este întunecos. Am mers spre Ungaria". De fapt, ce se întîmplase? Un nour gros acoperise tot răsăritul oprindu
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
declanșării revoltei. La sfîrșitul Imperiului, avea să contribuie și criza sursei de energie, doar amînată, prezentă însă la viitoarea destrămare. Vorbind de sclavi și de ceea ce devine caduc în istorie datorită întîrzierilor, ne-științei, ne-cunoașterii, de ce nu ne-am întoarce la perioada noastră modernă? La războiul american de secesiune? Cînd armatele Sudului sclavagist, retardatar, avuseseră, după cum scrie Faulkner în Absalom, Absalom!: "...bătălii pierdute nu numai din cauza inferiorității numerice și a lipsei de muniții și de provizii, ci și din cauza generalilor
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
a cărei vocație e sistematic ironizată de un soț cinic și plictisit. Poate prea cinic și prea plictisit, dar schematismul e rațiunea de a fi a acestui roman. Personajele sînt univoce, finalul e forțat: Florence rămîne în Spania, Vincent se întoarce în Elveția pentru a-și relua de unde le-a lăsat tabieturile lui de pensionar. Nici analiză, nici construcție savantă. Doar mici capitole înșiruite ca niște mărgele ieftine de ceramică, un colier pe care nu dai foarte mulți bani, dar care
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
sperăm dar să și vrem să urcăm: forța se află în noi. Sau poate ar trebui, asemeni lui Dante, să ne luăm drept tovarăș de drum în acest infern al suișului pe un Vergilius. Sau, și mai simplu, să ne întoarcem spre valorile noastre, cu alte cuvinte să ne aplicăm o terapie prin cultură, prin adevărata cultură. Printr-un asemenea minim exercițiu, am descoperit cum - de pildă - Eminescu scrie adeseori în publicistica sa, despre... ceea ce ni se întîmplă nouă astăzi, despre
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
justiția, școala etc. Pentru că unii dintre noi au fost strămutați cu forța din sat și aduși la oraș să muncească în fabrică în spiritul unei utopii - comunismul - și pentru că acum fabrica s-a închis, iar la țară doar fraierii se întorc, preferăm să stăm, contemplativi, în fața blocului și să așteptăm salarii compensatorii, ajutoare de șomaj și alocații, cît să ajungă unora să-și înece neputința în alcool, altora să mai adaoge o pîine în calendar. Ne-am și obișnuit așa, să
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
am primit un tur al fascinantului oraș făcut cu taxiul, destul de pe îndelete. Cel din urmă punct al itinerariului, Basilica San Pietro. "Sînteți norocoși", repetă de nenumărate ori taximetristul. Papa nu fusese de vreo lună și ceva la Vatican. Se întorsese și urma să apară la FEREASTR|, la ora 12, să dea binecuvîntarea. Am ajuns. Șuvoaie de oameni se scurgeau din Catedrală spre esplanadă. Părea o nebunie absolută să străbatem mulțimea în sens invers curgerii ei. Piera a simțit, fără să
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
mine, a fugit. Cu toate conotațiile ei. Nu sînt în depresii, nici în crize existențiale. Rătăcesc, doar, în mine însămi. E nevoie de această călătorie. Din cînd în cînd. Și cum n-am mai făcut-o cam de multișor...Mă întorceam de la Ploiești, cînd am aflat că Papa se apropie de sfîrșitul pămîntesc. Veneam de la un spectacol cu Trei surori al lui Dabija, o reprezentație care ne sucise mințile. Sau, mai ales, sufletele. Într-un interviu pe care l-am făcut
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
oamenii. Și îi făcea un elogiu emoționant. M-a surprins atunci coincidența aceleiași dorințe. În microbuzul de la Ploiești era și Dabija. Bizar, nu? A mai urmat o noapte grea pentru acest Papă al oamenilor. Și încă o zi. Seara mă întorceam tot de la teatru. Mai zăbovisem la discuții animate. Nu știu de ce, dar nu m-am dus spre casă pe drumul obișnuit. Trec de semafor, curbă la dreapta și, în mijlocul străzii, un om. Cunoscut. Un om la care țin într-un
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
Mîna îi sîngera. Sonia îngenunche alături de el. - Ce-ai pățit, dragule? îl întrebă ea. Palid, Piper îi făcu semn spre un disc frisbee pe care erau pictate cuvintele "Gulag Go". Discul avea atașate pe margini lame de bărbierit. Sonia se întoarse spre MacMordie. - Bănuiesc că asta a fost tot ideea ta! zbieră ea. Discuri frisbee cu lame de ras. Ai putea ghilotina pe cineva cu o asemenea chestie. - Eu? Nici prin cap nu mi-a trecut să... începu MacMordie, dar Sonia
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
bun. Obiectele păstrate dintr-o viață rostuită îngînă, încă, "muzica" lor, bruiată din ce în ce de cadențele "lumii noi", ca Simfonia destinului "ieșind" dintr-un gang de cartier. Întreruptă de "accese" paseiste, adaptarea vine, cu timpul. Și romancierul se întoarce la uneltele sale. Nu și soția, artistă emerită, de care teatrul, așa cum a ajuns, nu mai are nevoie. Spectacol de despărțire, masă festivă, "artificii" poleite care ascund, frumos, pe cît se poate, o ruptură. Aceeași pe care încearcă s-o
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
se verifică astfel: a te întinde (ἐπέκτασεωσ) spre ce îți stă dinainte se asociază la uitarea realizărilor din trecut (Filip. 3, 13). Binele care este superior celui deja atins reține atenția celor care participă la el, nepermițându-le să se întoarcă spre trecut; bucurându-se de ce este mai meritoriu, amintirea lor despre lucrurile inferioare este ștearsă 12. Între dorința fără sațietate și posesiunea fără dorință, spiritul creat realizează sinteza paradoxală a unei dorințe care poate crește numai în bucurie, pentru că infinitatea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
p. 284. 34 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, I, P. G. XLIV, col. 777D. Norme de redactare aceea vor tinde spre alte coborâri în trup, urmate de noi dorințe de a se despărți de el, pentru a se întoarce din nou în Dumnezeu. Aici se resping toate teoriile reîncarnărilor. Dumnezeu e infinit în dulceața Lui, și sufletul are dorința de a înainta la nesfârșit în gustarea acestei dulceți nemonotone a iubirii Lui, pentru că el însuși este capabil de o
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]