19,547 matches
-
ajunseră la destinație, Gacel dormi neliniștit, la gândul că animalele pășteau destul de aproape de intrarea în refugiu. Mai erau două ore până când prima geană de lumină să mijească la orizont, și el era deja în picioare, gata să înceapă călătoria de întoarcere, de astă dată cu tânărul italian. După ce-și luă rămas-bun de la maică-sa și de la frații săi cu gândul că poate n-o să-i mai vadă niciodată, adună cămilele și porni la drum fără să se oprească nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
jos și schiță doar un ușor surâs mucalit, în timp ce clătină din cap de câteva ori: — N-au trecut nici zece minute de când suntem bogați și începem deja să avem „nevoi“...! Le îngădui totuși celor două femei ca pe drumul de întoarcere spre marea peșteră să-și noteze dorințele pe o bucată de hârtie, și-l ajută pe Suleiman să încarce singurul dromader care le mai rămăsese. — Ai grijă... Bănuiesc că încă mai avem dușmani - îl sfătui. Nu face caz că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de mândrie, ori de câte ori îl simțea în buzunarul interior din dreptul inimii. Și așa, în timp ce ruinele erau curățate și cadavrele arse, noi ne-am dus pe litoralul inamic. „Călătoria noastră a fost mai eficientă decât toate tratativele“, a declarat el la întoarcere. „Iată că ne-am întors cu un mănunchi de sonete de dragoste. Nu am câștigat doar teritorii. Cu ajutorul acestor poezii vom putea educa o generație nouă, proaspătă și viguroasă.“ Mașinile de scris țăcăneau, tipografii făceau ore suplimentare, cenzorii au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că n-am pus piciorul pe Lună. Da, m-am culcat pe burtă, m-am întins din ușa cabinei, cu ochii închiși, ca să așez lucrurile pe care le-au trimis și să culeg câteva pietricele mărunte. Iar pe drumul de întoarcere îmi spuneam în sinea mea: „Sari, Igor, acum. Cadavrul tău va pluti pururi între cer și pământ și poate că nici nu se va descompune. Acum. Ăsta ar fi cel mai frumos avort“. După cum am mai amintit, Amália și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se distrau, partenerul meu a început să aibă tot mai mulți bani, iar turiștii se consolau într-o oarecare măsură pentru tot ceea ce pierduseră din cauza atelierului fotografic închis. De obicei, cumpărau dintr-odată câte doi, pentru siguranață, căci drumurile de întoarcere erau tare complicate. S-ar putea să se spargă și știu toți nebunii că un urs lipit nu mai e atât de valoros. Nu ți-e rușine? l-am întrebat, nu din superioritate morală, ci din curiozitate. — Mi-e rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
i se estompează. Da, o să meargă. Numai de mi-aș putea bea coniacul, îmi spun eu. Să vorbesc cât mai puțin și să mă uit cât mai mult în ochii lui. — Atunci aș fi primit în schimbul dumneavoastră un bilet de întoarcere. Și imaginați-vă ce dobândă s-ar fi adunat de atunci. Înghite în sec. Ca un copil înaintea palmei. Ca să nu mai vorbim de faptul că Magdika vă așteaptă și acum - am continuat eu. Ce-i drept, cu un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
El lucra pe terasa mare a vilei, într-un miros de terebentină care venea chiar și în visele mele. Eu obișnuiam să mă duc la plajă să fixez marea și după-amiezile să vagabondez de-a lungul plajei până la Mangalia. La întoarcere beam cu Nunu și prietenii lui pe terasă până în zori. În timpul vagabondărilor la Mangalia l-am întâlnit pe Simon din Franța. Era singur pe țărmul pustiu și hrănea pescărușii în lumina roșie a amurgului. Mi-a plăcut din prima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ușor să-l recunoască pe vechiul său prieten - mai avea o pată de vopsea pe carapace. Dar unde fusese broasca țestoasă atâția ani și ce făcuse între timp, asta nu va putea s-o afle niciodată domnul Malcolm. Notița despre întoarcerea broaștei țestoase m-a făcut melancolică. Am început să mă gândesc la papagalul meu care fugise acum zece ani. Mi se mai întâmplă să citesc cărțile pe care le citeam atunci și să găsesc în ele, între paginile palpitante, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
deloc dispus să mai accepte fie și o singură clipă responsabilitatea programării acestui monstru și nu în ultimul rând dornic să-și repare greșeala, Ionel se îndreaptă hotărât spre calculator pentru a-l decupla. Oricum nu mai e cale de întoarcere. Cifrele din ce în ce mai mari pe care le tot inventează hardughia asta vor ajunge să prăbușească întreaga existență la pământ, într-un mod cât se poate de direct. Doar de-aici se calculează totul, și cât pământ se extrage din Ucraina, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ci mai degrabă a unei perne. Căci ce putea fi? Felul în care arăta trupul aproape dezgolit al domnului Clossettino nu era în nici un caz firesc. Chiloții zburară și ei la rândul lor, fără nici cea mai mică șansă de întoarcere pe corpul crâncenului lor stăpân, întrucât nimic nu se întoarce de niciunde, niciodată, asemeni unei uși pe care, dacă totuși mai poți spera a putea intra cândva, odată ce-ai închis-o în urma ta, imediat reintrat, nu vei găsi aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se relevă prin ziduri, făcând însăși materia să-și schimbe înfățișarea după bunul ei plac, se deschid în fața mea, dând tuturor de știre că nimeni nu intră aici decât fie ca să moară, fie să-și vândă sufletul fără putință de întoarcere. Cine oare o fi ascuns acolo sau, mai degrabă, ce anume? Pe măsură ce mă apropii, energia unui duh puternic precum toate forțele fizicii adunate la un loc îmi face sufletul să se înspăimânte și să vrea să fugă din mine, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ale universului. Ce om poate rezista cu cugetul curat unei asemenea grozăvii? Și cine poate face asta fără să piară? Dar iată-mă acum deschizând ușa camerei din mijloc cu propria-mi mână, singur săvârșind acest act fără putință de întoarcere, de nimeni obligat, trădat de propriile-mi gesturi, fapte și gânduri. Iar prea-discreții mei companioni, cei de teama cărora am înaintat în această direcție, mă privesc mai tăcuți decât însuși destinul, decât însăși tăcerea, plutind într-o noapte a ființelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
condițiile care continuau să existe nu reușeau decât să mă irite. Când am trecut din nou de pe centură pe șosea, nu mai aveam decât o singură dorință: să ajung cât mai repede în oraș, să cobor și să plătesc. La întoarcere, drumul a fost plicticos și mi-a fost frig. Dar, când, apropiindu-ne de Strastnoe, birjarul s-a întors și a întrebat dacă să mai meargă și unde, atunci, privind-o întrebător pe Zinocika, am simțit, ca de obicei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful picioarelor), și urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din loc iar eu pot să cad alături, și întoarcerea în camera plină de liniște și de căldură. Am senzația că mă strânge ceva în ceafă. Țin ochii mijiți ca un om care se deplasează rapid în întuneric și se teme să nu se lovească de ceva ascuțit. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
periculos acolo, cum de te-ai gândit să mergi singur? Măcar dacă mai luai pe cineva cu tine! Pe cine? Nu înțelegi că domnul comandant nici nu vrea să audă de cercetări? L-am luat ieri pe Pohoață și, la întoarcere, a ieșit cu scântei. Ileana se uită lung la el. Era greu de spus dacă îl privea curioasă ori dacă nu cumva se vedea și ceva compasiune în ochii ei. Se întinse apoi peste masă și luă o țigară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de la telefon. Cine ești? Nu contează. Fiți atent la drum! Niciodată nu poți ști ce pericole pot pândi pe traseu. Sunteți destul de aproape ca să priviți cu ochii dumneavoastră, sper să vă placă spectacolul. Vă doresc călătorie plăcută pe drumul de întoarcere și... vizionare plăcută! Sunetul tonului ocupat arăta că interlocutorul său întrerupsese convorbirea. Mihailovici rămăsese cu telefonul în mână nedumerit. Chiar înainte să plece la drum cu transportul de arme, primise un telefon neobișnuit. Persoana de la capătul firului se recomandase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu îi trecea pragul. Toate acestea nu făceau decât să-i ușureze misiunea. Nimeni nu îl va deranja odată ce va ajunge acolo. Nu trebuia decât să se îngrijească să nu-l vadă cineva pe drumul până la casa bătrânului ori la întoarcere. Din acest punct de vedere însă nu-și făcea griji, nu era nimeni mai priceput ca el să se strecoare pe nesimțite. Se îngâna ziua cu noaptea când ajunsese la casa lui Calistrat. În mai puțin de un sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la rîu, datul cu săniuța pe dîmbul troienit, vînătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la pagina șaptezeci și doi fuseseră Îndreptate, În rest manuscrisul arăta neatins. Fu cuprins de căință (pentru că Înțelegea sau poate doar bănuia că dintr-un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit, și-n acest caz nu mai exista remediu sau Întoarcere). Maestrul luă manuscrisul de pe masă și dispăru. Își va petrece o noapte Întreagă aplecat peste textul Drumului În Canaan, a cărui zădărnicie Îi va dezvălui propria greșeală, anume că, dacă În acea noapte din urmă cu nouă luni ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la ordinul generalului Denikin am efectuat o anchetă, pentru a constata dacă În Rusia exista vreo grupare conspirativă ca aceea descrisă de Nilus. Și, domnilor, singura organizație secretă pe care am descoperit-o a fost organizația al cărui scop era Întoarcerea la putere a Romanovilor... Vă rog, fără proteste. Căci există note oficiale cu declarații ale martorilor... Da. Indiferent care Romanivi... Odată, domnilor, am ajuns după pedepsirea conspiratorilor. Imaginea Îmi este Încă vie În minte ca o rană deschisă... Domnule colonel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pletele aurii. Am tăiat panglica cu foarfecele, care nu știu ce căutau În mîinile mele, poate voisem să-mi tai părul - și căderea s-a Încetinit. În clipa În care am rupt prima scrisoare am știut că nu mai exista cale de Întoarcere, În ciuda evidenței care mă Înjunghia, că mă voi căi, că deja mă căiam. Acum romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și în primul rând cetatea Veneției. Acestora elvețienii le zică boi ungurești și preferă carnea lor față de a altora.” Dar relatări și documente despre creșterea viilor în arealul românescă avem din antichitatea dacoromană. Un basorelief de pe columna lui Traian reprezintă întoarcerea dacilor la vetrele lor, mânând din urmă turmele de vite. După întemeierea statelor medievale românești, știrile despre bogăția de vite mari și mici, crescute în braniștile domnești, mănăstirești, pe moșiile boierilor și ale țăranilor se înmulțesc. Cei care semnalează acest
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Slobozia, Filipeni, Valea boțului, Moara lui Conachi și Pârlituri (88 suflete), formau o populație de 4382 suflete.30 începânăd cu anul 2002 se observă o creștere lentă a populației, datorat sporului natural, negativ între 19942000, +4 în 2001, diminuarea migrației, întoarcerea celor plecați la muncă în străinătate și formarea de noi familii. Tocmai pe baza creșterii populației, a populației ocupate s-a realizat studiul despre Dezvoltarea durabilă a comunei Filipeni; autorii, și Consiliul Local, împreună cu primarul Vasile Banu și viceprimarul D.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trai civilizat. În locul vechilor șuri și grajduri sunt garajele pentru mașini, încăperi speciale pentru instalația de încălzire centrală, cu apă cald tot timpul. O grădină cu flori, alei pavate și câțiva pomi alcătuiescă cadrul natural în care este amplasată locuința. Întoarcerea tinerilor care vor să locuiască în sat în condiții de confort superioare celor de la oraș (liniște, aer curat, verdeață), cu mobil, internet, calculator, este o garanție că cel puțin unele sate se vor menține, vor supraviețui, dar satul tradițional, regretat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un roman al unui autor necunoscut, un anume Julián Carax. Mereu deschis la noutăți, Monsieur Roquefort a achiziționat cartea, În primul rînd fiindcă titlul Îi părea sugestiv, iar el avea dintotdeauna obiceiul de a citi ceva ușor În tren, la Întoarcere. Romanul avea titlul Casa roșie, iar pe contracopertă apărea o imagine nedeslușită a autorului, poate o fotografie sau o schiță În cărbune. Potrivit textului biografic, Julián Carax era un tînăr de douăzeci și șapte de ani ce se născuse odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]