49,940 matches
-
Eminescu, a recuperat avangardele, i-a publicat pe tinerii din ultimul val și a privit, pînă mai ieri, cu melancolie, cum aceștia, neastîmpărați și abisali, intră din grădină, strecurîndu-se grațios printre mese, direct în Muzeu. Evident, ca exponate, dacă nu întotdeauna ca patrimoniu.
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
din haloul tragediei fără a se transforma niciodată pe deplin în genul ca atare. Jiri Menzel reușește această extraordinară convertire a mijloacelor pionierilor cinematografiei la timpurile moderne, pentru a face un film de un comic sensibil cu reflexe dramatice păstrîndu-se întotdeauna în latura unei jovialități ironice și de o "insuportabilă" ușurătate. Rubedeniile îndepărtate ale filmului lui Jiri Menzel sunt filmele lui Charles Chaplin, Goana după aur (1925), Luminile orașului (1931), Timpuri noi (1936), Dictatorul (1940) cu acel amestec de ironie, cruzime
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
facă o razie - și să ridice tot ce se putea ridica. Trebuie să spun că arta furtișagului nu-i chiar atât de rea cum se zice. La urma urmelor, e o activitate de schimb comercial ca oricare alta și, mai întotdeauna, este departe de a merita faima pe care din nefericire o are. Se zice în popor că în spatele unei mari averi se află un furt mare - doar că asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale - cele mici
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
acelea de care doar o fire îndrăzneață și imprudentă e capabilă, iar autoritățile fuseseră informate de prezența sa în împrejurimile pieței de lângă chei. Nimeni nu umbla în căutarea unor puștani ca mine, dar eu de unde era să știu? Tinerețea are întotdeauna mania enervantă de a se ridica în vârful picioarelor, așa că m-am comportat ca furnicuța care, pe șosea, cocoțată pe spinarea elefantului, exclama, mândră nevoie mare: "Ia te uită ce de praf am stârnit noi doi!" Fie-vă milă și
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
aceea habar n-aveam de unde vine expresia, presupuneam că-i o chestie de-a oamenilor mari, povești legate de pat și de înșelătorii și de bărbați încornorați sau evadări epice din închisori folosind cearșafuri drept frânghii. În fine: ideea că întotdeauna există riscuri neașteptate când te culci într-un pat care nu-i al tău. Am umblat așa dintr-o parte într-alta, și învălmășeala era mare, pentru că piața gemea de șarlatani cu conștiința încărcată, iar eu eram departe de a
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
am întrebat unde mă aflam, fiindcă, odată trecută toropeala, mi-am amintit imediat tot ce se întâmplase: piața, zarva cu gărzile regale, aproape căderea mea în apă, vasul. Tinerii pot să nu aibă multe calități, dar un cap limpede au întotdeauna. Problema mea era alta: cum să ies de acolo? După câteva minute am înțeles că aveam o problemă încă și mai mare: cum să nu ies de acolo? Dacă mă găseau, aveau să mă pună să sar de pe trambulină, spre
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
unei certe rezistențe opuse de scriitori. Prefăcută într-o "temă", această rezistență avea să fie pasional și masiv prezentă în dezbaterile publice de după răsturnarea regimului comunist din România, în decembrie 1989. în toate registrele, de la mitologizare la deriziune, dar aproape întotdeauna în tonalitate peremptorie, violentă și agresivă, dovadă indirectă a trecerii de la libertatea îngrădită din vremea dictaturii la o libertate de permanent război civil mediatic. Expresia "dezbatere publică" este de aceea măcar eufemistică, dacă nu de-a dreptul improprie. Nu bănuiam
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Luceafărul vor prididi să le răspundă tuturor amatorilor la Poșta redacției. Chiar și depozitarea volumelor expediate redacției va pune serioase probleme acesteia, dacă echipa de critici nu va face o riguroasă selecție prealabilă. Altfel spus, dragostea și interesul recenzenților sunt întotdeauna mari în punctul zero, de pornire. Când va veni valul de tipărituri, simțim că vor apărea unele amendamente în pagina a doua a revistei.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
se așază spre a-și descrie subiectele, Adrian Oprescu este mai curînd un povestitor decît un prozator. Epica lui are oralitatea concisă a frazelor scurte și colorate lexical. Spiritul lui este prin excelență descriptiv, și nu analitic. De aceea, mai întotdeauna cînd povestește un episod, autorul nu face un pas înapoi spre fundalul reverberațiilor psihologice pe care le-ar fi putut stîrni episodul. Are o pupilă spontan picturală, nu contorsionat-reflexivă. Reflecțiile și concluziile ce se desprind din povești sunt doar sugerate
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Sorescu. Unul dintre portretele destul de rare ale volumului Prima pagină este acela care-l înfățișează pe Vladimir Streinu, văzut ca "cel mai rafinat critic de poezie": Se impunea prin frumusețea fizică, printr-o distincție princiară, prin comentariile făcute neostentativ și întotdeauna elegante în stil și profunde în conținut". Continuând linia evocărilor, să-i amintim pe "doi mari poeți uitați: O. Goga și Al. Philippide" și pe contemporanii noștri imediați, unii dispăruți prematur: Petru Creția, George Munteanu, Virgil Mazilescu, Z. Ornea, "un
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
1958. Au rămas acei oameni, care, pe atunci, aveau vârsta maturității și care, astăzi, dacă ar fi fost sănătoși, ar fi atins sau depășit SUTA DE ANI!... S-a schimbat ceva, omenește vorbind, din 1958?... Esențial, nimic. Așa va fi întotdeauna. Ca-n scrisorile cu întâmplări mici, fără istorie. Viața fiind Istoria, de fapt.
Scrisori din Canada (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8843_a_10168]
-
venit un gând salvator. Voiam de mult să-mi cumpăr un fotoliu de răchită și acum aveam ocazia să o fac. Știam o adresă convenabilă și am pornit în direcția magazinului răcoros, ale cărui vitrine cu mobile spectrale îmi plăcuse întotdeauna să le privesc." Pălăriile însă îi trezesc suspiciunea, i se par obiecte antipatice, care vor să îl tragă pe sfoară, disimulându-și intențiile subversive sub alibiul funcționalității lor: "Ca o negare a acestui gând, odaia mi s-a umplut de
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
că dacă veți părăsi acest stil binecuvântat, și dacă vă veți pune la punct cu punctuația și cu gramatica, mare parte din farmecul oralității, care vă e propriu, se va duce, și cu el și originalitatea care v-a distins întotdeauna. Mai mult decât acestea nu știu să vă spun și nu știu cum să vă ajut altfel. Pentru că iată ce îmi scrieți, și mie mi se rupe sufletul: "Mulțumes(c) pentru multul din puținul ce m(i)-ați dat. Măriuca și cu
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
Ce a moștenit Cioran de la strămoșii săi?! Pe lîngă nihilism, fatalitatea eșecului. La drept vorbind, totul se însumează în aceste două cuvinte. Într-un loc, invocă vorbele mamei, care, testamentar, i-ar fi spus: "Omul, orice ar face, va regreta întotdeauna". Continuă Cioran: Recunosc aici filozofia neamului nostru. N-am inventat nimic. N-am făcut decît să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei" (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
îmi mănîncă timpul: - firesc, cîtă vreme pentru ei timpul nu înseamnă nimic" (II, 242). Or, deși pare că dorește să se sustragă atît dezamăgirii strămoșilor, cît și acestei vocații a neantului, Cioran mărturisește că, prin nu știu ce fatalitate, s-a simțit întotdeauna atras de eșec. Cum să ne explicăm o astfel de atitudine? Să fie chiar în acest instinct al eșecului reacția revanșardă a cuiva care are presentimentul neputinței?! Să fie coborîrea în eșec o formă de salvare printr-un eroism negativ
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
a făcu apariția vărul Adrian. Deși "eliberat", vizita lui avea ceva clandestin, iar aerul lui era cel al unui animal hăituit. Omul pe care, stingherit, l-am privit din ușa bucătăriei nu mai avea nimic comun cu tînărul elegant, purtând întotdeauna sacou și cravată, glumeț și binedispus, pe care îl păstrasem în memoria mea. Și-a dezgolit capul și, de sub șapca largă, au apărut intrândurile unui început de chelie. I-am privit apoi îmbrăcămintea ponosită, de vestitor al unui univers misterios
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
auxiliară vine, cred eu, să repare excesiva modestie a titlului ales de cercetătorul ploieștean. E adevărat că unele dintre articolele prezente în cuprinsul cărții pot trece - la maximă rigoare - drept simple "însemnări" (plăcute la lectură și cu miză nu chiar întotdeauna la vedere), însă ar fi mai mult decât nedrept să aplicăm în mod uniform aceeași grilă asupra tuturor studiilor - serioase și documentate - de aici. Capitole precum La Haimanale, Orașul copilăriei și adolescenței lui I.L. Caragiale, Elevul Caragiale Ion și dascălii
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
lucru. Indirect, mărturisirea lui Banu din ultima sa carte m-a făcut să deslușesc mai limpede eșafodajul care susține hermeneutica sa și, totodată, să înțeleg mai bine, ca cititor avizat, afinitatea mea față de strategiile auctoriale pe care le propune el. Întotdeauna m-am întrebat care sunt, de fapt, ingredientele incandescenței "riguros temperate" a cărților lui Banu, în ce constă, de fapt, inefabilul abordării sale, care îl singularizează printre critici. Și mi-am dat seama că situarea sa "interstițială" îi îngăduie să
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
bă? Vrei cribit? Pune-i drugu' băă! (adică zăvorul, care sigur că era pus). E criză de cribite, băă! E criză de cribite!, răspunde Bușcu zbierând și o ține cu "e criză de cribite" până la polonicul de prânz. Bușcu era întotdeauna în voce. Se întâmpla ca a doua zi, altul sau poate același, să ceară iar chibrit și Bușcu să-i dea, țipând mereu, neobosit: "Ia-ți cribitu', băă, ia-ți cribitu'!" Cum sala celularului constituia un bun rezonator, ne bucuram
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
nici asta. Versurile astea sunt cu mult mai vechi. Se transmit ca poeziile populare din gură-n gură. - în ce limbă sunt aceste versuri? - întreb eu. - Asta n-o știu, dar pot să-ți spun că oricum nu le înțeleg. întotdeauna limba este mai veche decât versurile. - Stați, stați un moment - întrerupe Liza discuția - eu nu mai înțeleg nimic din ceea ce vorbiți. Vorbiți mai domol. Deși am trecut în engleză, n-am înțeles nici eu, așa că-l întreb: - La ce bun
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
a sosit din norii plumburii vestea morții lui Clody Bertola. M-a afectat mai tare decît am crezut. Am privit ore în șir jocul luminii unei lumînări. Nu am cunoscut-o niciodată și, în mod paradoxal, mi s-a părut întotdeauna că ne știm prea bine. Fiind prezentă în destinele și amintirile unor oameni care înseamnă foarte mult pentru mine, am avut senzația, mereu, că este și în mine. Că am avut contact direct, într-o formă sau alta, că ne
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
însă avea un defect. Nu mai era prevăzută cu complicatul sistem de închidere de pe vremea romanilor, stricat și de-atunci rămas nereparat, ci cu trei zăvoare mari pe care oricine putea să le deschidă din interior. Din care cauză era întotdeauna păzită. Având grijă să treacă neobservată, în a noua noapte de asediu Romilde îi aruncă lui Bayan un mesaj pe o răsuflătoare din turnul de răsărit. Am aflat ulterior ce-i scria chiar din gura kagan-ului: "Cruță Cividale în numele vechii
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
care îl simt ori de câte ori mă gândesc că m-aș putea ridica să vorbesc și că sala întreagă s-ar întoarce spre mine, golul ăsta tot de aicea vine. N-am îndrăznit niciodată să iau cuvântul într-o ședință, am stat întotdeauna deoparte, ca să nu-mi stârnesc vinovăția. Pentru că ar fi poate de-ajuns să mă ridic și să rostesc cuvintele astea pe care mi le-am pregătit, pe care mi le-am tot repetat, pentru ca delegatul de la Centrul Universitar să-și
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
de ani de existență a revistei". După care, pe un ton tot mai înalt, sare de la contextul administrativ orădean la jugulara Centrului de decizie politică: "Toanele șefului de stat, apucăturile primu-lui-ministru nu trebuie (...) scoase la concurs. Pentru ele se găsesc întotdeauna bani. Nici o comisie nu le evaluează celor doi spaimele de budoar politic. Parlamentarii fac decontul nesimțirii. Miniștrii, dacă nu propun ordonanțe de urgență care să-i scoată de sub urmărire penală, fac semne ca între huligani cu regele Spaniei." În pofida tonalităților
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
teren francez. Dincolo de portretul remarcabil făcut artistului la tinerețe, criticul înfățișează în extensie și în secțiune transversală atât de variatele refuzuri formulate de Ionescu înainte de a deveni Ionesco. Îl revedem, la scara de 1/1, pe cel ce spune aproape întotdeauna nu și se ridică, prin nu știm ce resort, împotrivă. Împotriva atitudinilor critice deja exprimate și a retorismului în poezie; împotriva lui Tudor Arghezi și împotriva lui Victor Hugo; împotriva ideologiei și a oamenilor care servesc Istoria; împotriva Tatălui, "Sartre
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]