3,663 matches
-
tragere de inimă. —Jade! Draga mea! Ce mă bucur să te văd! a exclamat Julia și și-a îmbrățișat prietena cu căldură. Vreau să-ți fac cunoștință cu o altă... ăăăă... prietenă de-a mea: Deborah. Și ea e tot învățătoare. Da? Jade s-a întors către Deborah și i-a zâmbit larg. Jade era o negresă splendidă, cu un trup statuar și un păr mătăsos, numai bucle, care-i fluturau pe creștet ca niște arcuri sărite din saltea. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să mă lase să ies din casă, dar cu Paula, totul merge de la sine. Nu ridică niciodată vocea. Multe părți bune ale caracterelor lor le au de la ea. Când am fost mai seara trecută la școală la o Întâlnire cu Învățătoarea, directoarea m-a luat deoparte și mi-a zis că dacă vreau ca Emily să aibă vreo șansă de a fi admisă la Piper Place, va avea nevoie- cum să-mi spună? - de mai multă stimulare În direcția potrivită acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o rază aurie și lungă de tot, cu lătratul câinelui Lupu, un câne mare și complet negru al Ochenoaiei (cu care se Împrietenise Va) și cu poarta de la curte ce tocmai se deschidea lăsând să intre directorul școlii și o Învățătoare tânără, frumoasă și ambițioasă. Bună dimineața, doamna Ochiană!, spuse directorul Ardeleanu, căutând cu privirea ceva anume și negăsind continuă: Da’ unde ai ascuns nepotul, că trebuie să-l Înscriem la școală, așa reiese din evidențele noastre, sau nu scrie bine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îl duc la Vaslui, la tatăl lui, că așa vrea și eu nu am nici un drept asupra lui! Parcă eu nu vreau să rămână la mine! Chiar nu se poate face nimic În acest sens, poate Îl convingem noi?!, spuse Învățătoarea cea de care se lipise privirea lui Va, Îi plăcea cum vorbea și cum privea. Nimic-nimic!, mai rosti Ochenoaia, iar cei doi Își luă la revedere de la toți, mai priviră Încă odată capul mare și ochii căprui ai copilului și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
am Încălzit, tu? Și eu! Spune pe unde și ce s-a alungit, ia aratămi! Pe-aici și pe-aici, răspunse Va arătând către piept și stomac și continuă Da nu mi-a crescut nimica! mai zise Va, Încrezător În Învățătoarea lui, pipăindu-și nasul, degetele și urechile. Da, ție ce ți-a crescut?! -Temperatura! Se apropie și mai mult de Valerică și luându-i mâna spuse, așa cum știu numai fetele din toate timpurile să spună: Ia pune mâna aici! I-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
posedate: ale mele, ale tale, ale ei (lui): grupa nr. „Un obiect posedat și mai mulți posesori”, .... și grupa nr. „Mai mulți posesori și mai multe obiecte posedate”. Valerică s-a străduit să vorbească așa ca Victor și ca „doamna Învățătoare”, cât mai „orășănești”, așa cum ar spune bunicu’ Ghiorghi, reușind gradual să capteze atenția celor din „clasă”, uimindu-i pe cea mai mare parte dintre ei. Bine! Nota cu minus! Am scăzut pentru ...uniformă, spuse rece (pe dinafară!) „profesoara”. Vestea s-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spre Teheran și treceau șalupe cu marfă, se scurgeau lumini și sclipiri de pe țărmul arab, dar ceva era prăbușit. Abadanul murise. Pe Nooshin o cunoscu dimineața, după ce hoinărise ca un nebun, cu bagajele după el, așteptând răsăritul. Nooshin Ahmadi era învățătoare la o școală a martirilor, chiar în port. Le preda Coranul copiilor ai căror părinți dispăruseră în războiul de opt ani cu Irakul și tot ea se ocupa de provizii. Stătea între coșurile cu scoici și creveți și voia să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
piele și mutilate. Își aduse aminte de Armin în pătuț și de felul cum Ghazal l-a înșfăcat, disperată, când a văzut prima fotografie. Apăru un soldat să deschidă zăvoarele. Doar atunci, o secundă, a privit-o de-aproape pe învățătoarea misterioasă. Nu era măslinie, ca nativii din golf, ci o corcitură gingașă, cu oase prelungi și cu ochii căprui, ca ai arienilor. El era însurat și străin de port, ea - o fată a credinței, dar un lucru fusese lămurit între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trimis-o în singura cameră a internatului școlii care avea doar un pat. Celelalte aveau câte zece și erau pline de zumzet, ca stupii. Dar Nooshin acolo crescuse. La începutul războiului, avea nouă ani și, pentru că școala se închisese, o învățătoare, Zohreh, a luat-o acasă și a ținut-o cu fiica ei. Se- ascundeau toate trei din fața atacurilor, făcând rugi ca războiul să înceteze. Spre deosebire de Khorramshahr, care se predase arabilor, Abadanul a rezistat unui asediu îndelung, care a îmbăiat estuarul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mine, nu voia să iasă în oraș. Nu-l interesa. Avea amintiri vagi din anii războiului când fusese de câteva ori trimis de la unitatea sa să aducă nu știu ce materiale la Comitetul de Patronaj ținut de Maria Antonescu. Cunoscuse atunci o învățătoare din Basarabia venită să urmeze cursurile de asistente sociale organizate de acel Comitet de Patronaj. Cursurile le urma învățătoarea aceea la o școală, „Cuibul cu varză“, râdea tatăl meu, amuzat de numele școlii. Nu putea să-mi spună pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câteva ori trimis de la unitatea sa să aducă nu știu ce materiale la Comitetul de Patronaj ținut de Maria Antonescu. Cunoscuse atunci o învățătoare din Basarabia venită să urmeze cursurile de asistente sociale organizate de acel Comitet de Patronaj. Cursurile le urma învățătoarea aceea la o școală, „Cuibul cu varză“, râdea tatăl meu, amuzat de numele școlii. Nu putea să-mi spună pe unde se afla școala, își amintea doar că de acolo mergea puțin și ajungea în Cișmigiu, unde se plimba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o școală, „Cuibul cu varză“, râdea tatăl meu, amuzat de numele școlii. Nu putea să-mi spună pe unde se afla școala, își amintea doar că de acolo mergea puțin și ajungea în Cișmigiu, unde se plimba cu barca cu învățătoarea din Basarabia. Am aflat în cele din urmă că era școala de pe lângă biserica „Cuibul cu barză“, de pe Știrbei Vodă. De acolo se ajungea destul de repede la Cișmigiu. Am vrut în acea zi, dinainte de spital, să-l duc pe tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele din urmă că era școala de pe lângă biserica „Cuibul cu barză“, de pe Știrbei Vodă. De acolo se ajungea destul de repede la Cișmigiu. Am vrut în acea zi, dinainte de spital, să-l duc pe tatăl meu să vadă și școala cu învățătoarea de demult. Se demolase mai totul în zona aceea. Biserica fusese ascunsă după câteva blocuri. Doar școala rămăsese locului. Ceaușescu nu trecuse și la demolarea școlilor. Nu a vrut tatăl meu să mergem pe Știrbei Vodă. Am coborât doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
presei interbelice. Trece să mă vadă (cunoască) învățătorul pensionar D.D. Se întoarce din America, unde are o fată măritată. De loc, este de pe lângă satul nostru. L-a cunoscut pe tatăl meu. Îmi evocă și alți dascăli de la noi. Fosta mea învățătoare a predat și la școala din satul lui. „Foarte bună. Metodică.“ Mă jenez să-i spun că s-a descoperit că n-avea decât șase clase. Era refugiată din Basarabia și spunea că i-au ars actele în bombardamentul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bombardamentul de la Milcăuți. Târziu de tot, când s-au făcut niște verificări, s-a constatat că n-a fost nici un bombardament la Milcăuți. Mai mult, o astfel de localitate nici n-a existat. Am rămas totuși cu amintirea duioasă a învățătoarei. Îi plăcea mult coliva. Mă trimitea (lunea, sâmbetele) nu mai știu când și luam castronul de colivă de la popă. Împreună cu alte două-trei învățătoare mâncau coliva în clasă în recreația mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mai mult, o astfel de localitate nici n-a existat. Am rămas totuși cu amintirea duioasă a învățătoarei. Îi plăcea mult coliva. Mă trimitea (lunea, sâmbetele) nu mai știu când și luam castronul de colivă de la popă. Împreună cu alte două-trei învățătoare mâncau coliva în clasă în recreația mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră „colivarul“. D.D., în virtutea nu știu cărui gând frumos, recunoscător (i-am răspuns, cândva, la o scrisoare, prin care-i confirmam că suntem vecini cu satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru recreația mare. Le-am scos din ghiozdan. I-am dat unul Mărgeluței. Am mers spre școală mâncând mere. Abia începuse lecția, că mi s-a făcut rău. Amețeală, transpirație, apoi am căzut cu capul pe bancă. Până să vină învățătoarea, am vomat tot ce mâncasem. M-au scos afară, m-au frecat cu zăpadă. Când mi-am revenit, Mărgeluța, împreună cu alte două fete spălau pe jos în dreptul băncii mele. Am dat să le-ajut. Mărgeluța m-a împins la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alte două fete spălau pe jos în dreptul băncii mele. Am dat să le-ajut. Mărgeluța m-a împins la locul meu. Îmi ștergea bocancii. Mi-a șoptit: — Tata azi-noapte s-a căcat pe el de frică. A-mpuțit toată odaia. Învățătoarea m-a întrebat ce mâncasem dimineața. „Lapte și un măr pe drum.“ „De-asta ți s-a făcut rău. Să nu le mai amesteci.“ Am simțit, de multe ori, frica. Nu paralizantă, dar amenințătoare. Întinsă în preajma mea, alor mei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe fratele mort. Când plângea mama, începeam și eu a plânge cu ea. Atunci ea se oprea și mă liniștea pe mine. Eu împlinisem cinci ani la sfârșitul lui octombrie. Venise iarna. În timpul acelei ierni, mama devenise și prima mea învățătoare. Următorul an, în septembrie, am mers la școală, în clasa întâi. Îmi plăcea mult la școală și aduceam note foarte bune. Mama reușise să mă învețe a citi, a număra și a face operații simple de adunare și scădere, mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
experimentat tunzător de iarbă, abil jucător de pocher și un derviș al ping-pongului, pasionat de filme americane vechi, veteran al Războiului din Coreea, părinte al unei fiice în vârstă de treizeci și doi de ani cu improbabilul nume de Honey - învățătoare la o școală publică, locuind în Ohio. Stanley are șaizeci și șapte de ani, dar se ține bine pentru vârsta lui, cu un păr des și ochi albaștri și limpezi. Pe la un metru șaptezeci și cinci, îndesat, cu o strângere de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fiicei lui Stanley. E o femeie înaltă, pistruiată, cu brațe cărnoase și o strângere de mână care-ți zdrobește oasele. Dă pe-afară de siguranță, umor și bunăvoință. Poate puțin prea mult chiar, dar la ce te poți aștepta din partea unei învățătoare? Are o voce puternică și cam răgușită, dar îmi place că pare mereu gata să râdă, pare că nu se teme de mărimea personalității ei. Hotărăsc că e o fată competentă și activă, fără îndoială bună la pat. Nici drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
neputincios. Nu astă-seară. Nici astă-seară și, fără îndoială, nici altcândva. Tom nutrește probabil aceleași gânduri ca și mine, căci intervine grăbit, încercând să ducă discuția în altă direcție. Începe prin a-i pune lui Honey întrebări despre slujbă. De când e învățătoare, ce a împins-o să facă meseria asta, ce părere are despre sistemul din Brattleboro și tot așa. Întrebările sunt plate, sufocante prin banalitatea lor și, urmărindu-i chipul în timp ce vorbește cu Honey, îmi dau seama că nu-l interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vedem mâine. Își face apariția a doua zi, încărcată cu cinci homari, trei sticle de șampanie și două feluri de desert. Dotatul nostru bucătar ne pregătește un nou festin și, acum că Lucy se arată dispusă să participe la conversație, învățătoarea și eleva de clasa a patra vorbesc de-ale lor cea mai mare parte a mesei de seară, azvârlindu-și una alteia titlurile cărților preferate. Al junior și Al senior încă nu și-au făcut apariția cu mașina, dar anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ești bărbatul vieții mele. În momentul acela, am decis că își spuseseră destule și am lăsat-o pe Lucy să iasă din ascunzătoare. Ea a traversat în goană încăperea, repezindu-se la Honey. Aici erai, maimuțică mică, a spus fosta învățătoare învăluind-o pe fata noastră într-o îmbrățișare și săltând-o de la pământ; când, în fine, a lăsat-o iar jos, a întrebat: Ai auzit ce-am vorbit cu Tom? Lucy a aprobat din cap. — Și ce părere ai? — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuia. În imaginația sa, clasa de elevi nu era altceva decât o gașcă mai mare, puternică și bine organizată de copii de seama lui, care se lăudau cu tot felul de năzdrăvănii, dar care l-au exclus din sânul lor. Învățătoarea l-a primit cum se cuvine; după ce și-a notat adresa, data nașterii și l-a înscris cu creionul în catalog, l-a poftit în bancă, i-a arătat ce are de făcut și i-a promis că-l va
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]