5,591 matches
-
În dezordine, murdar, cu o barbă albă enormă, privind cerul ca o lespede, cu gura, bănuiesc, deschisă. Deduc că o are deschisă, pentru că emite un sunet clar, puternic, o singură notă, fără inflexiuni, fără variații, un sunet ca de trompetă, Învăluit În aburi - nu-l aud cu urechile, Îl aud cu fiecare atom al făpturii mele eroice. Alături de el, În picioare, un cîine cafeniu, ascuțit, cu urechile și botul ascuțite, cu ochii de două culori diferite, ne urmărește tăcut cum trecem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care i-o încredința lui Ruby. Așa procedă și acum, și apăru din cabină, zveltă, frumoasă, în costumul ei de baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de abur care vătuia bazinul. Înota frumos în plăcuta apă caldă, pe sub protectorul nor alb. Diane înotase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom tocmai intra în grădină pe poarta din spate. Înainte cu o clipă putuse vedea crengile copacilor, de un verde fraged, argintate de felinarele străzii, luminile din Papuc și, ceva mai departe, luminile de la Belmont. Pentru ca, brusc, totul să se învăluie într-un întuneric vag amestecat cu cenușiul unui amurg ploios. Pomenindu-se pe neașteptate în obscuritate, Tom își lăsă umbrela deschisă în iarbă și încercă să distingă contururile de la acoperișul Papucului. În timp ce se străduia să-și acomodeze ochii cu bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau mi-am imaginat numai că am împins-o?“ George ajunsese la canal, în apropierea podului de fier. Uitase cu totul de umilința prin care trecuse de curând (deși, mai târziu, avea să și-o amintească). Norii de emoții care învăluiseră canalul îl așteptau, la fel de denși, și-l înghițiră în cețurile lor narcotice. Fusese departe, dar trebuise să se reîntoarcă aici, și totul era ca și înainte „ Ce dracu s-a întâmplat, se întrebă George, ce-am făcut, ce sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
porni direct spre Hare Lane. Tom împinse poarta din spate a grădinii Belmont; Hattie intră și Tom o urmă. Hattie îi spuse: — Nu am cheile. — Nu-ți face griji, reușesc eu să intru. Grădina era de un verde diafan, ușor învăluită în ceața dimineții, și nenumărate păsări își întrețeseau glasurile dulci. Porniră pe sub copaci, pe cărarea acoperită de mușchi și frunze uscate și așchii de lemn care răneau tălpile goale ale lui Tom. Pe urmă intrară în iarbă. Tom îi ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și-a pierdut cunoștința, probabil că s-a lovit în cădere, nu se poate scula de jos“. Gemând, se repezi spre namila culcată pe dalele de piatră și, cu piciorul, îl împinse pe filozof în bazinul cu apă fierbine, gâlgâietoare, învăluit în aburii lăptoși. George rămase un moment uluit de brusca dispariție. Apa fierbinte îi împroșca picioarele și vaporii îi orbeau ochii. Apoi, în cavitatea albă, prelungă, de sub el, văzu ceva albastru și negru plutind și agitându-se la suprafață: cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre el, o scânteietoare farfurie zburătoare, din argint sclipitor, care porni să zboare deasupra izlazului. Veni de-a dreptul spre George, plutind încet, și când se apropie, emise o rază care-i străpunse ochii; după aceea, un întuneric dens îl învălui. Căzu în genunchi și apoi se prăbuși în nesimțire în iarba înaltă. Aici îl găsi, ceva mai târziu, părintele Bernard. Preotul o vizitase mai întâi pe Diane, pe care o găsise așternând pe pat tot felul de rochii vaporoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care este bazilica Rozariului. Turnul înalt, zvelt, te încântă și te atrage spre Fecioara neprihănit zămislită și, în general, spre acest loc atât de plin de rugăciune și miracole, de speranțe, încredere, consolare spirituală, comuniune creștină și umană. Lourdes te învăluie și te pătrunde cu farmecul și sfințenia lui. Intâi merg la grota în care Fecioara Maria i-a apărut Bernadetei pentru prima dată pe 11 februarie 1858. Nu intenționez și nici nu se pot descrie trăirile interioare, îngenuncheat pe lespezile
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
repede la drum. Ce soare plăcut! O iau spre stânga, lăsând în dreapta mea grota aparițiilor sfintei Fecioare, de unde mă însoțesc în mers cântecul și rugăciunile credincioșilor. Mai rar o așa favoare, ca la începutul zilei să am ocazia să fiu învăluit de glasurile celor ce se roagă la grota de la Masabielle. Razele soarelui îmi mângâie fața și-i mulțumesc cerului pentru o astfel de ocazie unică. Merg pe marginea șoselei în direcția Saint Pé de Bigorre, unde mă opresc să-mi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
trecut i-am întâlnit pe tot parcursul drumului. In fiecare dimineață pornesc cu toții, având mereu soarele în spate, spre o nouă destinație. Așa este și aici. Mă înscriu bucuros în mijlocul lor; nu mai sunt singur iar bucuria și recunoștința mă învăluie, aducându-mi în inimă o căldură care mă face să ignor total răcoarea de afară. Incepe imediat urcușul anevoios al Pirineilor. Pe drumul spre Santiago, aici este urcușul cel mai abrupt, iar faptul că majoritatea pelerinilor tocmai de aici își
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
îi apreciez pentru acest lucru. Sunt deja în oraș și ținta mea este catedrala dedicată Sfintei Fecioare Maria, din centrul vechi al orașului. Trecând peste podul Magdalenei și prin Poarta Franței, pe la ora 12 ajung la catedrală. O văd parcă învăluită în lumină coborâtă de sus, din ceruri și o îmbrățișez cu căldura inimii mele, a mulțumirii, a unei bucurii ce nu mi-o pot stăpâni. Simt din plin visul împlinit și râuri de lacrimi de mulțumire îmi curg și nici
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
foarte des atmosfera sufocantă a vieții cotidiene în ceea ce are ea în același timp extravagant și obișnuit. Extazele senzuale nu sunt "nimicuri" ale vieții sociale, ci exprimă bine esența ei. Așa cum putem vedea în alte perioade istorice, ele fac cultură. Învăluiți de umbra eficienței, a funcționalității, a acestui "drept la țintă" propriu imaginarului modern (această faimoasă via recta a rațiunii), suntem uimiți că o putem lua pe scurtătură. Or, tocmai aspectul sinuos al sentimentului este cel care tinde să prevaleze în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Mascat și cu pătratul de metal în creștetul capului, Datcu sărea de pe trambulină, cu mâinile încleștate pe coarnele ghidonului și pentru o clipă rămânea încremenit în aer în timp ce trecea în zbor prin rama înaltă cu geam, izbind peretele de sticlă, învăluit într-un nor alburiu-sclipitor de țăndări... În odăița de la mansardă, Rareș stătea lungit, cu privirea în tavan. Tavanul era înclinat și pe jumătate umbrit. Se ridica într-un cot și avea lângă el, chiar în fața ochilor, pe pat, în lumina
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pună palma peste mâna ei pe brațul scaunului de la cinematograf. În lungul străzii Antonia nu se mai vedea. Elena În amfiteatrul "Dimitrie Cantemir", rotund și încăpător cât o arenă de circ, aduseseră studenți de la toate facultățile Universității. În așteptarea ședinței învăluite în mister, un murmur reținut și oarecum neliniștit se ridica în spațiul vast, înalt și difuz-luminos de deasupra stalurilor înclinate. Lângă Dragoș, Jipa, c-o figură de connaisseur blazat, își plimba privirea alene peste sutele de capete preocupate să afle
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe Alexandra întrebându-l cu o voce aproape indiferentă. Frică? se miră el. Frică de ce? Ea se întoarse cu fața spre fereastră și se sprijini cu coatele de pervaz, privind jos în stradă, unde lumina iernii, albă și fără umbre, învăluia cu blândețe casele tăcute, cu tot trecutul lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spirit creator sau zeu care conține principiile, dar nu și formele care constituie armonia universală. Întreaga natură materială este simbolul Inteligibilului, expresia vizibilă a invizibilului. Materia nu are substanță permanentă în spațiu și timp, imperceptibilul, indivizibilul, adică obiectul rațiunii o învăluie întru totul. aer) sunt mijloace prin care principiile inteligibile devin tangibile și vizibile (visum tactumque, ): focul și pământul în crearea formei corporale (); apa și aerul legături intermediare care realizează conexiunea contrariilor (foc și pământ). Nici apa, nici focul, nici aerul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ci vitală a unei ființe animate care acționează intrinsec ființei sale, această mișcare continuă fiind cauza eternității sale (Enn. IV, 4, 8; II, 2, 1; Tim. 36 e). Acest tip de mișcare este singurul care poate însufleți o sferă care învăluie și conține în sine totalitatea speciilor (Comm. I, 17, 10 quia sphaerae spatia et loca complectentis omnia unus est cursus rotari; ibid. I, 17, 11; Enn. II, 2, 1 ). Macrobius (I, 17, 12-13) interpretează în funcție de metafizica neoplatoniciană o aluzie a
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
I, 22, 7 nec in recessum aut accessum moveri eam patitur vel vis circumvallantis et ex omni parte vigore simili librantis aurae vel ipsa sphaeralis extremitas). Macrobius susține argumentul prin care imobilitatea Pământului este rezultată din presiunea aerului care îl învăluie și îi este ca un fel de sprijin, raționament pe care îl împrumută de la Anaximandru, prezent și la Democrit și Anaximenes. Este menționat de Platon (Phaidon 108e-109e) și Aristotel (De Caelo 2, 13, 295b); amândoi, însă, îl resping considerând că
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
primatul rațiunii asupra experienței (II, 6, 7). Există două tipuri de opoziții care decurg din această împărțire în cinci zone: prima între zonele locuibile habitabilis și nelocuibile inhabitabilis, adică între zonele temperate și cele glaciare și cea ecuatorială. Zonele temperate învăluie zona toridă situată de o parte și de alta a ecuatorului și sunt limitate de două zone glaciare, una la nord alta la sud (II, 5, 13-15 et quia animo facilius inlabitur concepta ratio descriptione quam sermone, esto orbis terrae
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
astfel agentul (faciens) și corpul pacientul (patiens, II, 15, 15). Astfel opoziția trup - suflet se poate reduce la cea dintre repaos și mișcare; totul este în mișcare, de vreme ce totul este suflet, (Corpul Universal creația Sufletului Universal, aceasta din urmă îl învăluie și îl pune în mișcare Tim. 34b), existentul autentic presupune tendința spre ideal, spre acțiune (; Legile X 904a, Theait. 155e). Vizibilul este o imagine a invizibilului, corpul o expresie a sufletului, atât corpul, cât și sufletul cuprind o multiplicitate de
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
am săăă beau. Uite sti... sticla aici! Îiii cam goa...lă, da’ o umple eaaa Maranda... Odată cu ultima vorbă, a sorbit și cea din urmă picătură de rachiu. A intrat în casă și s-a întins pe laiță. Pe când îl învăluia somnul, a intrat Maranda. Ce faci, Toadere, dormi? Nuuu. Te aștep...tam pe tiiine. Nu cumva te-ai îmbătat? Așaaa... oooleacă... Apoi ai dreptate să te îmbeți. Că așa-i omul, bea la bucurie, bea la necaz. Maranda tatiii știi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
filigranare senzorială - trilul păsărilor, cântul continuă. Cine ar pricepe / De-i pe sfârșite ori abia-ncepe; boarea galbenă de sânziene; lacrima atât de clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele, unul spre celălalt, asemenea perechii primordiale: Pe malul apei, scund / Într-o raclă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
stelar surprinde clipa rară, / Surprinde clipa-n care ne-am retras, / Se-aprinde luna-n clopote de ceară, / Nisipul mort deasupra mării este ceas... -, astfel că manifestările lui sunt explicite, dar, mai ales, implicite, în primul rând prin taina care învăluie sentimentul și care poate răpune, adică îl poate metamorfoza pe cel atins de ea, dându-i o altă identitate: Mă las răpus de taină în zodia cea clară / Când vraja se întrupă în zbor necunoscut... La nivelul expresiei, verbele la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e amurgul: Iar tu-mi vorbești de-amurguri în surpare: / Cu noi troianul unui veac intră-n chenare...; Ecourile rupte din plin amurg de ceară... Asociată cu toamna, cu trecerea timpului, o nostalgie, mergând până la tristețe incurabilă, venind de demult, învăluie totul: Tristeți din alte veacuri m-așteaptă-n priveghere...; Nisipul mort deasupra mării / Într-o clepsidră se ntrupează. / Se-aud cum curg prin îngeri norii / Și un templu rana-ntemeiază, iar Trecutu-i greu ca lutul din trupul altui ieri. Începând din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
genunchi și cu mâna la piept / vin să-ți cer răspuns la neliniști / de ce lemn când toamna m-aruncă-n rugină / de ce drum, de ce lătrat, de ce cântec / când însumi ceață sunt și pe lume / eu mă destram, ca prin păduri, în oameni? Învăluit într-un dor din ce în ce mai intens (și tot mai mult mi-e dor și tot mai des), uneori cu accente mioritice, transpuse în nevoia de reintegrare în natură, poposind în alt regn (să mi steie trupul între vii - cais), sinele își
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]