3,948 matches
-
ceva nu ai înțeles prea bine, te așteaptă în tăcere să te întorci, să iei totul de la capăt până te dumirești. Când am cartea în mână, o pipăi și o simt, o văd și o înțeleg, o mângâi și o învelesc să nu o murdăresc. Computerul mă obligă să stau doar pe scaun, cu lumina aceea obositoare și îmi înțepenește coloana când stau mai mult în fața ecranului. Ce-i drept, am nevoie și de el că doar aici pot călători prin
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
sobă, nici cămin. Pe masa încărcată de vopsele, cuțite de paletă și tot soiul de lucruri am găsit un căpețel de lumânare. L-am aprins. Strickland zăcea într-un pat deloc comod, pentru că era prea mic pentru el, și se învelise cu toate hainele ca să-i fie cald. Dintr-o privire se vedea că are febră mare. Cu glasul spart de emoție, Stroeve s-a repezit la el: — O, bietul meu prieten, ce-ai pățit? Habar n-am avut că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
i-ar fi pierit vlaga din mâini și din picioare, și curând am observat că a adormit. Era primul somn natural în care se cufundase de o săptămână încoace. Natura uneori atât de crudă se arată alteori îndurătoare. L-am învelit și am stins lumina. Dimineața când m-am trezit, mai dormea încă. Nici nu se mișcase. Avea încă pe nas ochelarii cu rame de aur. XXXVII Împrejurările morții lui Blanche Stroeve au necesitat tot soiul de formalități nesuferite, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
termina de melițat până pe la achindii. Magnolia era o fată din cale afară de frumoasă, cum alta în Cristinești nu era. Părul pe care-l purta tot timpul în cosițe era aidoma spicelor de grâu coapte. În loc de ochi avea două migdale învelite-n albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer, motiv din cauza căruia deruta era la înălțime pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
avea două migdale învelite-n albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer, motiv din cauza căruia deruta era la înălțime pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic și trupul sirenic îi făceau pe săteni să gândească nimic
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură bunicul. Apoi și-a aruncat privirea piezișă către bunica încredințându
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic emoționat, cu inima distrusă și sufletul zdrobit s-a așezat în genunchi și a închinat către cer o rugă: -Desfă, Doamne, soarele în fărâme, din care să-mi fac zdrențe, cu care să mă învelesc, în ele să ard, apoi să mă topesc... S-a ridicat în picioare și Magnoliei s-a adresat: -Tu! Ființă muritoare, crudă, și nedreaptă, de ce atât de aspru, mă judeci oare? Cum poți, fără milă, să mă îndupleci?... Să renunț
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care a fiert floarea de foc o răcești și după aceea îmi speli bine rănile. Mergi apoi pe drumul care duce către imaș unde vei găsi bălegar de cal pe care-l vei amesteca cu pământ negru. Amestecul acela îl învelești într-o cârpă cu care îmi legi rănile. După șapte zile desfaci cârpa și vei vedea că rănile mele sunt vindecate. -Bine, fagule, așa voi face, numai că nu știu ce să fac cu Mozorel. Mă tem că, până te vindeci tu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o plantă întindea firul pe șapte, țesea pânza apoi trecea la urmărirea insectelor din jur. Atunci când nu reușea să prindă nimic din mijlocul pânzei, se adăpostea la o margine astfel că până la urmă îi cădeau câteva musculițe în plasă. Le învelea în pânză până când ele, neavând aer, mureau și păianjenul avea hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul greierului. Furnica se trezea de dimineață, înainte de a se evapora roua și pleca la muncă. Aduna mâncare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe care se învârtea un cap de formă bizară dotat cu două ventuze pe post de urechi, iar în loc de ochi avea două deschizături. În loc de nas scutura amenințător o trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase. Toate organele compuneau un trup învelit în întregime cu solzi care se scăldau într-un curcubeu de culori ce deveneau radiante atunci când trecea pe lângă cineva și era nevoită să ucidă. Făcea pași rari mișcându-și copitele prin adăpost ca și cum s-ar pregăti pentru o confruntare cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și-n celălalt picior, astfel că Zombo a căzut în genunchi strigând: -Țărănoiule ai să mori odată cu mine! -Să vedem! a răspuns Uran și aplicându-i o lovitură la gât, capul lui Zombo s-a prăvălit în colbul de pe pământul învelit cu paie și botezat cu sângele barbarilor, la picioarele lui Uran. Populația urieșilor era în fierbere: -Uran! Uran! Uran! Izbândă, Uran! Strigau, se bucurau, plângeau și se sărutau Urieșii. Din lupta mare de la Urieș, o parte din barbari, ce-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la temperatura de optzeci de grade. Soldatului i s-au legat mâinile și picioarele i s-a introdus un căluș în gură, apoi a fost așezat cu pieptul pe marginea patului cu capul în jos și legat la ochi, apoi învelit cu un cearșaf și, după ce s-a așezat vasul cu lapte fierbinte în direcția gurii la o distanță de două zeci de centimetri, s-a așezat repede o pătură ca să nu iasă aburi. Doctorul a observat operația printr-o gaură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
simt, pentru a nu aduce nori peste acea mare clipă din viața lui, când am reușit așa cum m-am priceput și am făcut cât am putut, să alung tristețea de pe chipul lui și să izolez singurătatea în care el era învelit, precum viermele în gogoașa de mătase. El a continuat, povățuindu-mă: -Să-mi zici „bădie,” că tu nu știi, dar eu sunt mai tânăr decât părinții tăi. -Bine, bădie, am zis închizând poarta după mine. -Să mai vii pe la mine, că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înaintată, niciodată nu se simțea bătrân de sănătos ce era. Parcă ieri era, așa de clar îl văd și acum în imagine, fizicul lui puternic cu fața luminată cu un zâmbet zburdalnic, ochi șireți, puțin adus din spate, avea mintea învelită într-o platoșă de înțelepciune. Eu m-am lipit ușor de sufletul lui, așa că între spiritele noastre exista o puternică comunicare, de aceea probabil îmi înțelegea durerea vieții, deși eram crud pentru griji. Îmi povestea multe de ale vieții și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
reuși vreodată ... Da ... îmi răspund, doar atunci când pe om nu-l va interesa decât o singură întrebare: „Cum să viețuim? ... Când ... totu-i distrus.” În orice zi, nu este târziu să oprim tăierea pădurilor. Pădurea este plapuma cu care ne învelim ca să trăim. Pădurea este izvorul de viață. Pădurea-i o dimensiune care nu este doar a omului, ci a păsărilor și animalelor. Pădurea este dată să învățăm a ne opri și a înțelege responsabilitatea că nu este doar pentru noi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
semn de succes se arată prin aer, iepuri-de-curcubeu aleargă dintr-un cub de aer într-altul, îți merge bine când iepurii-de-curcubeu se joacă de-a v ați ascunselea. pornești din nou, cu desaga fără fund atârnată de gât, cu picioarele învelite în frunze de brustur-poros, cu pieptul apărat de vestuța de pluș, cu ițarii de fir de bergamotă prelucrată farmaceutic, ce calmează durerile mușchilor tăi, spasmele date de mersul prelung. vezi o broască-spion în calea ta, o ocolești, nu o dai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mele, pe unde vedeam uneori un prinț urcând o cărare, pe atunci nu știam că ești tu, nu știam că prințul acela cu ochi căprui mari, de copil poartă un nume. oh, ce calde sunt păturile cu care m-ai învelit tu, shangdi di liwu mi-e atât de cald și bine încât mi s-a făcut foame din nou. șase în primul loc: pășești cu sporită atenție prin peșteri subterane, este întuneric ca în centrul pământului, încerci să pipăi cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sfârșitul unei discuții i se trage fața, se fac umbre pe la ochi, parcă n-ar mai fi fata frumoasă cum e atunci când e odihnită și voioasă. Nervii întinși o fac să adoarmă oriunde s-ar găsi (cu ce voluptate se învelește cu vreo haină de a mea!), și are nevoie de somn lung. Oricât o forțez să mănânce - atât cit izbutesc, căci Ioana nu suportă constrângerea - rămâne slabă, străvezie, delicată și, deși înaltă, cu corpul de copil. Mereu mă preocupă debilitatea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
constrângerea - rămâne slabă, străvezie, delicată și, deși înaltă, cu corpul de copil. Mereu mă preocupă debilitatea ei, dar nu pot să renunț să-i vorbesc de trecut și nu mă opresc decât prea târziu, dar mereu o implor să se învelească bine când seara e prea răcoroasă, să mănânce, să ia doctorii. Și acum, când îi vorbesc de moarte, totuși îi pui o haină să nu-i fie frig. Teama să nu facă vreo imprudență subzistă chiar în timpul despărțirii, cu toate că în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Acea încăpere era rezervată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape imediat ce intrară cei doi mesageri, Hideyoshi apăru și el și se așeză. Unul dintre oameni scoase scrisoarea din faldurile kimonoului și o depuse, cu respect, în fața lui Hideyoshi. Era învelită în două sau trei foi de hârtie uleiată. Hideyoshi desfăcu ambalajul și tăie plicul. — O, de mult n-am mai privit scrisul de mână al Domniei Sale, spuse el. Înainte de a deschide scrisoarea, o ridică respectuos la frunte; era, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
târâseră prin iarbă și tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum împodobiți cu kimonouri festive și tichii de curte. Arcurile stăteau deoparte, lăncile și halebardele erau învelite în huse, iar samuraii mergeau în dezordine, spre castel, cu îmbrăcămintea care nu trezea nici o suspiciune. Oamenii care urcau la castel nu erau numai din clanul Shibata, desigur, ci și din Niwa, Takigawa și alte clanuri. Singurii care fuseseră prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prezența lui Uesugi în spatele lui. Hideyoshi credea că Sassa fusese lăsat în urmă tocmai din acest motiv. Se dădu ordinul de a lua micul dejun. Rațiile soldaților din timpul unei campanii constau în chiftele de orez nedecorticat, cu fasole bătută, învelite în frunze de stejar. Hideyoshi stătea de vorbă cu pajii, în timp ce-și mesteca, zgomotos, orezul. Înainte de a fi mâncat jumătate măcar, ceilalți terminaseră deja. Voi nu vă mestecați mâncarea? îi întrebă el. — Nu cumva mâncați cam încet, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se zbenguie dănțuind în tăcere printre celelalte personaje de pe scenă, învolburat, pasămite, de viforul venit din adâncul pădurii de brazi. Moș Crăciun e sărac, s-a scuzat tata când Lucian s-a aplecat să ia de sub bradul împodobit pachețelul învelit în hârtie albă, legat cu o panglică de mătase bleu, darul lui de Crăciun. Dar era joi; și sâmbătă la ora cinci după-amiază începea serbarea de la Teatrul Popular: "Poveste de Crăciun". Mai puțin de două zile. Numai anul ăsta e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
i se fi dat vreunui profesor un buchet de flori. Dar atunci, în clasa mixtă, fetele s-au ocupat de tot ce trebuia, noi doar am contribuit cu câțiva lei. Ele au cumpărat flori, le-au aranjat în buchet, au învelit buchetul în hârtie și i l-au dat dirigintei când a intrat în clasă. Așa că până la urmă mi-am zis că a fost totuși un noroc să mă nimeresc în clasa mixtă. Pur și simplu se crease peste noapte o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]