16,458 matches
-
sfială, simțea că vechea legătură cinică dintre el și maică-sa nu se uzase deloc. Cu toate acestea, În primele zile a hoinărit prin grădină și pe faleză Într-o stare de suprasingurătate, găsind o satisfacție letargică În a fuma țigări „Bull“ la garaj, cu unul dintre șoferi. Pe cele vreo șaizeci de pogoane ale proprietății erau presărate case de vară noi și vechi, precum multe fântâi arteziene și bănci albe, ce se iveau brusc din ascunzișuri de frunziș. Mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
conversație. Dragul meu, aștept de doi ani să te cunosc. Ia-ți un scaun mai confortabil, să stăm puțin de vorbă. Abia am sosit de la școală - de la St. Regis’, știți. — Da, mi-a spus mama ta - remarcabilă doamnă. Ia o țigară, sunt sigur că fumezi. Ei bine, dacă semeni cu mine, urăști toate științele și matematica... Amory l-a aprobat viguros din cap. — Le urăsc pe toate. Îmi plac engleza și istoria. — Bineînțeles. O vreme, și școala Îți va fi nesuferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
l-a asigurat că Irlanda era o cauză romantică pierdută, iar irlandezii sunt niște oameni fermecători și că aceasta ar trebui să fie neapărat una dintre simpatiile sale principale. După o oră densă, În care au mai fost fumate câteva țigări și În cursul căreia Monsignor a aflat, spre surprinderea - dar nu și dezamăgirea - sa, că Amory nu primise o educație catolică, prelatul a anunțat că urma să sosească un alt musafir. Acesta s-a dovedit a fi onorabilul Thornton Hancock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-și formuleze propriile ideii, și, spre surprinderea sa, a descoperit un co-filosof În Rahill, șeful clasei a șasea. În nenumărate discuții purtate pe șosea sau culcați pe burtă, În iarba de la marginea terenului de baseball, sau seara târziu, când jarul țigărilor lor strălucea În beznă, au discutat de-a fir-a-păr problemele școlii și atunci s-a inventat termenul „pișicher“. — Ai tutun? a șoptit Rahill Într-o seară, vârându-și capul pe ușă la cinci minute după stingere. — Bineînțeles. — Atunci intru. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Într-o seară, vârându-și capul pe ușă la cinci minute după stingere. — Bineînțeles. — Atunci intru. — Ia-ți două perne și Întinde-te pe pervaz, bine? Amory s-a ridicat În capul oaselor În pat și și-a aprins o țigară, În timp ce Rahill s-a instalat comod, În vederea conversației care urma. Subiectul favorit al lui Rahill erau viitoarele cariere ale elevilor din clasa a șasea și Amory le-a schițat neobosit pentru prietenul său: — Ted Converse? Cu el e ușor. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din raza vederii mele. De fapt, nu-ți pasă dac-ai să mă mai Întâlnești vreodată, nu? — Nu - dar așa vorbești cu toate fetele? Cu ce-am greșit eu? Și nu te-ai obosit de atâta dans, nu vrei o țigară sau altceva dintre lucrurile de care vorbeai? Voiai numai să fii... — Of, hai Înăuntru, l-a Întrerupt ea, dacă vrei să analizezi! Să nu mai vorbim despre asta. Când erau la modă jerseurile croșetate manual, fără mâneci, Amory, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mașină? l-a Întrebat cinic Amory. — Secret absolut, dar nu fi un neghiob de critic, că rămâi de căruță. Cred că am să mai dorm, a zis calm Amory, reluîndu-și poziția În pat și Întinzând mâna spre noptieră, după o țigară. — Să dormi? — De ce nu? Am curs la unsprezece treizeci. Idiot bătrân! Dar treaba ta. Dacă nu vrei să mergi la plajă... Dintr-un salt, Amory a fost afară din pat, Împrăștiind pe jos toate lucrurile de pe Învelitoarea de birou. Plaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
griji din pricina examenelor, ci petreceau seri visătoare În curtea de la Cottage, discutând subiecte complicate, până când vasta priveliște rurală dinspre Stony Brook se transforma Într-o negură albastră, iar liliecii Împrejmuiau cu flori albe terenurile de tenis și cuvintele cedau locul țigărilor fumate În tăcere... Pe urmă coborau pe pustiita Prospect Avenue și de-a lungul lui McCosh, auzind cântece pretutindeni În jur, până ajungeau la jovialitatea fierbinte de pe Nassau Street. În acele zile Tom D’Invilliers și Amory se plimbau până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
I se părea o modalitate prostească de a-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru ore În sala Îmbâcsită a clădirii Îndrumătorilor, Îmbibându-se cu plictiseala infinită a secțiunilor conice. Domnul Rooney, codoșul acestei plictiseli, conducea seminarul, fumând nenumărate țigări Pall Mall În timp ce desena diagrame și rezolva ecuații de la șase dimineața până la miezul nopții. — Na, Langueduc, dacă aș folosi formula asta, care ar fi poziția punctului A? Langueduc Își mișcă leneș corpul Înalt de un metru optzeci și șase, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
importanți. — Amărâții ăia care n-au nici un sfanț ca să ia meditații și trebuie să studieze pe parcursul trimestrului, de ei mi-e milă, Îl anunțase el pe Amory Într-o zi, cu o camaraderie vlăguită, exprimată prin felul cum Îi atârna țigara pe buzele palide. Pentru mine ar fi o plictiseală mortală, există atâtea altele de făcut la New York În timpul semestrului. Oricum, presupun că habar n-au ce pierd. Atitudinea domnului McDowell degaja o asemenea impresie de cumetrie, Încât Amory aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aprinzându-și Încă o dată, gânditor, un capăt de trabuc. Amory a avut impresia că pe fața lui se citea ușurarea de a-l vedea Întors. — Te-am visat foarte urât azi-noapte, i s-a auzit glasul spart, răzbătând prin fumul țigării de foi. Parcă simțeam că ai dat de belea. Să nu vorbim despre asta! aproape că a țipat Amory. Nici o vorbă! Sunt obosit și terminat. Tom l-a privit Întrebător, după care s-a lăsat În fotoliu și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
amurgului. Unui bărbat nesemnificativ i se spune un „nu“ etern. — Există atâta primăvară În aer, atâta dulceață leneșă În sufletul tău! Ea a dat drumul brațului lui Amory. — Acum ți-ai revenit și eu mă simt grozav. Dă-mi o țigară. Nu m-ai văzut Încă fumând, nu-i așa? Totuși fumez cam o dată pe lună. Splendoarea de fată și Amory o rupseră la fugă până la colțul străzii, ca doi copii surescitați de lumina de un albastru-palid a serii. Ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jos se dublează, se triplează, se multiplică. Pe urmă cineva intră, Închide ușa și aprinde lumina. Este CECELIA. Se duce la șifonier, deschide sertarele, se uită În ele și ezită. Merge apoi la birou, de unde scoate tabachera și extrage o țigară. O aprinde și, pufăind și suflând fumul, se duce la oglindă.) CECELIA (cu accente sofisticate, extrem de Îngroșate): Ouu, da, a ieși În lume, vă dați seama, nu este astăzi decât o farsă. De fapt te hârjonești atâta până nu Împlinești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te hârjonești atâta până nu Împlinești șaptesprezece ani, când e un anticlimax absolut. Dă mâna cu un nobil virtual de vârstă mijlocie.) Da, excelența voastră, cred c-am auzit-o pe surioara mea pomenindu-vă numele. Trageți un fum - sunt țigări foarte bune. Sunt... ăăă... Coronas. Nu fumați? Mare păcat! Presupun că nu Îngăduie regele. Da, dansez cu plăcere. (Așa că ocolește Încăperea În pași de dans, pe melodia ce se aude de jos, cu brațele deschise ca să Îmbrățișeze un partener imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ăăă... Coronas. Nu fumați? Mare păcat! Presupun că nu Îngăduie regele. Da, dansez cu plăcere. (Așa că ocolește Încăperea În pași de dans, pe melodia ce se aude de jos, cu brațele deschise ca să Îmbrățișeze un partener imaginar, În mână cu țigara care descrie arcuri de cerc.) CÂTEVA ORE MAI TÂRZIU Colțul unei cămăruțe de la parter, ocupat de un divan de piele extrem de confortabil. Deasupra, pe fiecare margine și În mijlocul Încăperii, arde câte o lampă mică, iar deasupra divanului atârnă portretul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar ochii ei catifelați, Întâlnindu-i pe ai lui, Îl vor Îmbăta mai strașnic decât vinul. Până și visurile sale erau acum viori Îndepărtate, plutind ca sunetele estivale În văzduhul văratec. Camera era cufundată În Întuneric, cu excepția lucirii palide a țigării lui Tom, care ședea lângă geamul deschis. Închizând ușa după el, Amory a rămas o clipă cu spatele sprijinit de ea. — Hello, Benvenuto Blaine. Cum a mers azi publicitatea? Amory s-a trântit pe canapea. — Ca de obicei, am detestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
E cea mai stranie senzație. Ar trebui să te lași bătut, numai de dragul experienței. După o vreme cazi și toată lumea lovește În gol, Încercând să te nimerească, iar când ești la pământ, Îți trag șuturi. Tom și-a aprins o țigară. — Mi-am petrecut o zi Întreagă urmărindu-te prin toată urbea, Amory. Dar ai fost mereu cu un pas Înainte. Aș zice că ai chefuit pe undeva. Amory s-a lăsat să cadă Într-un fotoliu și a cerut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mi-am petrecut o zi Întreagă urmărindu-te prin toată urbea, Amory. Dar ai fost mereu cu un pas Înainte. Aș zice că ai chefuit pe undeva. Amory s-a lăsat să cadă Într-un fotoliu și a cerut o țigară. — Acum ești treaz? l-a Întrebat Tom. — Destul de treaz. De ce Întrebi? — Păi, Alec a plecat. Familia l-a bătut la cap să se Întoarcă acasă și să trăiască acolo, așa că... Amory a fost străbătut de un spasm. Destul de rău. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un mod prudent și senzual. A avut o viziune În care se afla În Mexic, Într-o casă de cărămidă crudă, pe jumătate Întins pe o canapea acoperită cu rogojini, ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
al progresului, pe când omul spiritualicește Însurat nu este. Bărbatul cel voinic a scos trei trabuce mari și le-a Întins În palma lui uriașă, deschisă. Omulețul a luat unul, dar Amory a scuturat din cap, scotocind În buzunar după o țigară. - Zi-i mai departe, l-a Îndemnat bărbatul cel voinic. De mult doream să ascult pe unul ca tine. MĂRIND VITEZA - Viața modernă, a reluat Amory, nu se mai modifică o dată la un secol, ci de la an la an, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ani, puțin probabil să mai poate face copii, dar până se convinge, trebuie să... phui! Gândul în sine la o relație intimă cu doamna Popa îl făcu pe domnul Popa să scuipe în fața găleților cu flori. Își aprinse o țigară să-i treacă gustul rău din gură. Fumul îi puse în mișcare rotițele invizibile de sub chelie. Ce pot ăia să vrea de la el? La urma urmei l-au avut acolo, cu ei, de furat nu i-au furat nimic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Nimic. Da de ce să-l urmărească, domnule? Bani nu păreau să caute, aveau ditamai căsoiul. Te pomenești că au aflat de relația lui cu Mișu și or fi de la vreun ziar de scandal! Domnul Popa își mai aprinse concentrat o țigară, uitând că pe prima o lăsase pe marginea băncii să-și lege șiretul cu care mersese descheiat de când plecase de la bar. Poate de-aia râdeau ăia de la poliție, de la șiret. Și la urma urmei, cât de rău ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îi părea rău că se dusese la poliție. De fapt ar putea să se întoarcă și... nu, oricum ăia nu rezolvă niciodată nimic, e ca și cum n-ar fi fost. Futu-i mama mă-sii să-i fut astăzi și mâine! Țigara căzuse pe pantof, arsese pantoful și acum îi arsese piciorul de zece mii de ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost foarte încântată să-l primească pe domnul Popa cu așa o față îndurerată. Era convinsă că îi pare rău. Era dispusă să-l primească înapoi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost foarte încântată să-l primească pe domnul Popa cu așa o față îndurerată. Era convinsă că îi pare rău. Era dispusă să-l primească înapoi chiar și așa, gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]