60,912 matches
-
noilor haine în situația de față. Sigur nu era un concurs de modeling? Ce căuta ea acolo? Nu făcea parte din acea categorie, nu era în decorul potrivit. Nu avea nici cea mai mică șansă să ocupe postul respectiv. Se așeză pe un scaun pentru a-și aduna energia necesară, pentru a-și face curaj, să se întoarcă acasă. Își văzu papucii care erau ușor prăfuiți. Cam așa se simțea ea printre celelalte femei din încăpere. În timp ce-și analiza
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
parcul de la periferia orașului, autobuzul strecurându-se anevoios printre mașinile grăbite să ajungă la destinație. Dar în sfârșit ajunse. Prin parc doar câțiva trecători grăbiți. Puțini. Era liniște, liniștea aceea de care avea nevoie pentru a-și auzi gândurile. Se așeză pe o bancă retrasă, sub o boltă de trandafiri albi. Parfumul lor o opri din orice activitate pentru câteva clipe. Își răsfăță nările și-și umplu plămânii cu mirosul amețitor. Repetă de mai multe ori acțiunea, nesățioasă, dornică să o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nevoie de ceilalți. Dar, trebuie să oferi și tu ceva în schimb, nu să te îndepărtezi, să dai cu piciorul la tot doar pentru a nu fi datoare nimănui. E la fel ca la masa aceea rotundă în jurul căreia sunt așezați oameni, iar în mijlocul ei se află un vas cu mâncare, dar din care oamenii nu se pot hrăni pentru că lingurile sunt prea mari și atunci hotărăsc să se hrănească unii pe alții. Despre acest ajutor e vorba. Tu preferi să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate a mașinii. Totul se petrecu atât de repede, încât trecătorii nici nu avură timp să-și dea seama ce se întâmplă. Mașina porni și își continuă drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
zgomote în fundal. Desluși scârțâitul unei care se deschidea, apoi voci bărbătești. - Acum s-a trezit. - Bine, poți să pleci. Mă descurc singur mai departe. Karina începu să tușească din nou recunoscând vocea. Era El, Străinul. O răpise? Cineva se așeză pe pat, lângă ea. Parfumul inconfundabil se împrăștie în jur. - Ești bine, Karina? o întrebă în timp ce puse mâna pe fruntea ei pentru a verifica dacă nu are febră. Nu avea. Era rece, prea rece. - Nu mă atinge! - Suntem supărată? și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Aceeași Karina, victimă iremediabilă a himerei sale erotice, amestecând realul și ficționalul (mai ales pe finalul cărții), introspectivă până la limita suportabilului. De această dată cu un reazem necesar în Ana, prietena sa, personaj creat mai mult din nevoia de a așeza un punct de echilibru, un reper la care să se întoarcă în acea mișcare browniană de tristeți și abandonuri, de hiperbolizare excesivă a trăirilor. Acțiunea este schematică și aproape că nici nu mai contează. Făcusem inițial o observație pe text
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și mai câte de-ale vieții, pui mâna pe-o carte să te mai învioreze puțin, te cuprinde somnul cel mai dulce. Orgoliul e-o boală de care te vindeci c-un dram de gândire luminoasă și-o vorbă bună așezată pe locul ei... Gândul omului e-o sită pentru vorbe; se cade ca „sita” să fie cât mai deasă, altfel... vorbește gura fără tine! În deosebire de celelalte ființe, gândirea - facultatea de a cugeta, de a raționa, de a înțelege
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
încarcă; de preferat e să fim cât mai mult timp cu „bateriile” încărcate! Dorințele neîmplinite ne răvășesc gândurile și ne obosesc speranțele. Soluția la câte o problemă mai greu de restabilit este, de obicei, dincolo de lungul nasului tău. Dacă nu așezi cum trebuie cărămizile în zid, acestea se vor răzbuna curând. Treaba de mântuială n-are sorți de izbândă. Slab meseriaș îngâmfare de „fruntaș”! Ne străduim a rosti vorbe înțelepte despre viața noastră de aici și de dincolo... Aceste adevărate flori
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
putea să fie gustos.... După ce a isprăvit de scris o carte, autorul se cade a reveni asupra ei, deoarece ea, cartea, e ca și un copil al lui care, nu-i așa, se cere supravegheat! Odată meșteșugit cuibul, rândunica se așează la locul ei și se apucă de cântat fericită, comunicând oamenilor, în legea ei, despre starea vremii... Omul după ce, la maturitate, se strânge la casa lui se gândește la câte și mai câte (bune și rele!), el având de reglat
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Pentru că de acestea depinde oușorul viitorului geniu; trebuie să fie un oușor ca celelalte, asta e bine în teorie, ca postulat și punct de pornire în pedagogia noastră, pentru înscrișii la științe, dar... putem disprețui instinctul? Să căutăm deci, logodnica. Așezat în fața mesei, cu gambele bine înfofolite într-o manta care imită pielea, în lungi ore de meditație fecundă, Avito trasează în câteva tabele caracterele antropologice, fiziologice, psihice și sociologice pe care trebuie să le aibă viitoarea mamă a viitorului geniu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
înțelege bruneta plutoniană? O, instinctul ghicește ce nu înțelege și își amintește Avito cum contemplase, cu câtă atenție observase odată o pisică cu un iepuraș de casă de India, inoculat cu tifoidă, și calma familiaritate cu care păsările cerului se așezau pe firele de telegraf, departe de stânjeneii câmpului. Lucru decis, deci: documentul redactat pentru Leonsia va merge, așa cum era, la Marina. * Terminând Marina de citit, în timp ce-i sălta inima, zise fără să vrea fratelui său: "La Carrascal cu asta!" Și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
află la înălțimea reputației sale, fără îndoială. Și nu e rău, nu, nu e rău, dar eu... și are unele idei... ce idee, ce idee este de a mă pretinde, a mă pretinde așa..." Și acum, câtă păsărime a cerului așezată pe firele de telegraf, departe de stânjenii câmpului, își zice: ineluctabile nevoi organice... și se înroșește geniu al speciei... lege a lui Malthus... matriarhat... matriarhat?... matriarhat! Tendință socială spre monogamie... căsătorie și patrimoniu 9... geniu al viitorului... pedagogia sociologică... dar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în aer și aceste vibrații se vor transmite în mediu... Acolo unde ajung, totul se va acorda în mod ritmic cât va fi posibil și, nu încape îndoială, fragedele celule ale embrionului se vor face mai armonioase... Vino, apropie-te, așează-te aici... Dar... Dar acum ascultă! Începe să dea la manetă. Săraca Materie ascultătoare privește cu ștersele sale priviri candide la figura dominantă a visului său; îi trezește sonata adormitele tandreți maternale și începe să i se reverse din inima
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ziua; îl ține de antebrațul în care e întregul Carrascal, mereu dispus, și aici el, liniștit, fortifică pozițiile științei la întâlnirea cu destinul. Se lamentează Materia din când în când, ridicându-se, plimbându-se o clipă, întorcându-se să se așeze. Nu pot, nu pot, don Antonio, nu mai pot... mor, ah! Mor... nu mai pot... Asta nu-i nimic, Marina, o mică durere fără importanță; ajută-l, ajută-l... vine o durere decentă, o durere cum trebuie și s-a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ca și cum ar prezenta comercial un fel de marfă. Apolodorul nostru! adaugă calm don Fulgencio, și cum copilul tace bine... bine... a crescut! Mulțumesc! murmură Apolodoro fără să se miște. Bine, omule, bine și maestrul se ridică pentru ca să-i pregătească șederea, așează-te! Și eu? zice don Avito. Dumneata... mai bine ar fi să ne lași singuri. Tatăl se duce spre maestru și-i strânge cu efuziune mâna zicându-i: Acesta rămâne aici; tratează-mi-l cu răsfăț" și, fără să întoarcă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bine ar fi să ne lași singuri. Tatăl se duce spre maestru și-i strânge cu efuziune mâna zicându-i: Acesta rămâne aici; tratează-mi-l cu răsfăț" și, fără să întoarcă privirea spre fiul său, iese. Apolodoro s-a așezat și așteaptă cu picioarele apropiate și cu mâinile pe genunchi. Bine, omule, bine, și filosoful se oprește o clipă în fața lui Apolodoro, îi pune o mână pe cap, la care băiatul dă din picioare, îl examinează, în timp ce bătăile inimii sufocă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
contemplă în gând acest chip surâzător și placid, adăugat perucii blonde peste acea figură masivă. Privește în jur, la Simia sapiens și la Homo insipiens; ce vor să însemne astea? Intră don Fulgencio, merge direct la fotoliu în care se așează și înainte de a scrie în carnețelul său această cugetare: "Bărbatul e un aforism", începe: Dragă Apolodoro: ai venit deja inițiat, pregătit pentru noua și marea lucrare care ți se oferă.... ars longa, vita brevis cum zice Hipocrates în greacă și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fapta ta și tu ești cea care decide. Problema e că îți spun și lăsând-o aici expusă, iese. Fata izbucnește în plâns, invadată de o imensă rușine. O crede o fetișcană, o cocotă? Intră mama și atunci Clarita se așează, înecându-o suspinele. Hai, nătângo, nu fi așa, toate astea nu aduc pedeapsă. Decide-te odată. Toți ceilalți, de asemenea, am trecut prin transe asemănătoare. Pentru a mă căsători cu tatăl tău, am respins un student de-al meu foarte
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cabinetului cu cheia, și frazele din confesiune sunt întrerupte de lacrimi și suspine, la urechea maestrului. Și oprindu-l pe Apolodoro, filosoful se ridică și se plimbă cu capul plecat, și apoi își apropie scaunul de cel al băiatului, se așează lângă el ca să-l audă, și în penumbra amiezii îi spune: Știi ce e erostratismul, Apolodoro? Nu și nici nu mă interesează. Ba da, te interesează, ne interesează mult să știm. Erostratismul este boala secolului, de care suferi, de care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ceea ce vrea, dar astea nu trec cu eforturi cu care să mă amăgesc și cu reflecții pe care mi le propun pentru a îngropa infinitul spațiului în strâmta cușcă în care sunt condamnat să trăiesc. Da, deja știu că ne așezăm să scriem versuri libere, acelea la care nu ne iese în mod liber rima, incapabili de a produce izvoare de asocieri de idei ale rimei generatoare, cum facem proză liberă sau vorbire liberă prin intermediul sangriei 34 (s.t.), noi, incapabilii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o face prea târziu despre puterea forțelor divine care l-au condus spre impasul în care se află. Eroul este tragic atunci când conștientizează necesitatea destinului său și limitele condiției umane. În fața acestei necesități imperioase, eroul nu adoptă o atitudine pasivă, așezându-se în mod voluntar în postura de rival al zeilor. Regele persan Xerxes din Perșii lui Eschil îi sfidează pe zei: podul de nave pe care-l construiește reprezintă o sfidare la adresa lui Poseidon; figura lui Prometeu este de asemenea exemplară
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
punctul de vedere al compoziției pieselor, se observă la Sofocle creșterea părților dialogate în raport cu predecesorul său. Eroul tragic este întotdeauna confruntat cu un altul. Această opoziție sistematică a eroului tragic față de alte personaje, în fața cărora refuză să se încline, îl așează în centrul operei - titlul tragediei reia numele figurii dominante. Acest erou, abandonat uneori într-un univers vrăjmaș, condensează în el întreaga forță tragică a piesei. Voința sa infailibilă, caracterul său 54 puțin comun, îl fac să se concentreze cu hotărâre
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
reședința familiei Mannon; un singur act se petrece pe puntea unui vas. Dacă asupra lui Atreu planează blestemul de a-și fi ospătat fratele, pe Tieste, cu bucate preparate din carnea propriilor săi copii, neamul Mannon este detestat fiindcă a așezat întotdeauna orgoliul deasupra altor sentimente omenești. Deoarece scenele de violență, rezultate din impulsuri pasionale (caracteristice tragedieiă, sunt mai puțin credibile în vremurile moderne, O`Neill a ales o epocă tulbure din istoria Statelor Unite; astfel, se poate justifica ura acerbă între
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Întâmplă ceva pe Pământ În corpul fizic. De asemenea, misiunea Alexandrei, pe care trebuie să se focalizeze acum, este ca prin intermediul astrogramelor să-i ajute pe oameni să intre pe drumul corect, pentru că tu vei face curățări și le vei așeza structura fizică, dar Alexandra, prin astrogramă, poate să-i ajute să pornească pe cărarea lor... Există aici pe Pământ așa-zișii Simboliști, Evangheliști, care nu mănâncă carne; ei sunt mai aproape de Matrice? Ei și orice altă formă de religie, chiar dacă
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
nu aveți o pădure aproape sau vă este dificil să ieșiți din oraș. Oamenilor care nu sunt capabili să facă deplasări, să facă sport, celor care sunt invalizi li se recomandă să petreacă cât mai multe ore În parc sau așezați În natură. Iar dacă nici acest lucru nu este posibil, să Încerce să stea În dreptul unei ferestre deschise și să privească spre cer pentru a se Încărca de energie, sau către primul punct verde pe care Îl văd pe fereastră
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]