3,633 matches
-
a lansării de la start precum și a trecerii globale a gardurilor a) Exerciții speciale de stretching și mobilitate (în special coxofemurală); - aplecări și/sau îndoiri înainte, pe ambele picioare sau pe fiecare picior cu menținere 5-7 secunde, din stând, stând depărtat, așezat, cu menținerea genunchilor blocați; - fandări înainte și/sau laterale pe fiecare picior , cu menținerea poziției de întindere a musculaturii, tendoanelor și ligamentelor pe durata a 5-7 secunde; - din stând cu fața la spalier sau la un obstacol de diferite înălțimi, la un
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
un permanent contact direct. Din aceleași motive pentru care un muncitor din zilele noastre, instalat în fața mașinii lui, produce de mii de ori mai mult decît se producea cu un veac în urmă, din aceleași motive pentru care un conducător, așezat comod în biroul lui de la ziar, în fața microfoanelor sau a camerelor de televiziune, hipnotizează de mii de ori mai mulți indivizi decît predecesorii lui. Prin simpla elocvență erau hipnotizați o sută, cel mult o mie de auditori; prin carte numărul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a determinat acest lucru? 2. ÎȚI PLAC VECINII TĂI? Participanții stau în cerc, preferabil pe scaune. Un jucător începe jocul stând în mijlocul cercului; acest jucător abordează orice alt jucător din cerc și îl întreabă: „Ție-ți plac vecinii tăi?”; jucătorul așezat, cel căruia i-a fost adresată întrebarea, poate răspunde ori „DA” ori „NU”. Dacă jucătorul întrebat răspunde „NU”, atunci jucătorii care sunt de o parte și de alta a sa se vor ridica și vor schimba locurile cât de repede
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
cu suprafața de sprijin de pe sol sau de pe aparate. Poziția fundamentală prezintă cadrul general în care corpul și segmentele sale se pot plasa, în funcție de caracterul suprafeței de sprijin. În recuperarea medicală sunt utilizate 6 poziții fundamentale: ortostatism, decubit, pe genunchi, așezat, în sprijin și atârnat. Pentru a defini o poziție fundamentală este necesară precizarea elementelor definitorii ce caracterizează această atitudine. Analiza modului în care este orientat corpul în totalitate duce la concluzia că pozițiile se pot diferenția în fundamentale și derivate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
greutate este ușor de menținut în interiorul acestui poligon de susținere. Membrele superioare sunt relaxate și întinse pe lângă corp. În procesul de recuperare, cel mai frecvent utilizate sunt pozițiile derivate, cum ar fi, spre exemplu, cvadrupedia, în genunchi, șezând pe călcâie, așezat. a) Poziția cvadrupedică Deficiențele fizice de la nivelul coloanei vertebrale sunt principalele beneficiare ale acestei poziții, lansată în arsenalul KT de către Klapp, care a pus bazele acestei metode și i-a demonstrat eficiența în acțiunea de corectare a tulburărilor de statică
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
echilibrul trunchiului; atenția trebuie orientată asupra coordonării mișcărilor; să nu-și rețină respirația și să privească mereu spre înainte. Transferul Acest termen definește schimbarea poziției pacientului dintr-un loc în altul, în condițiile în care reușește să-și mențină poziția așezat. Tipurile de transfer sunt utilizate în funcție de posibilitățile pacientului, de capacitatea sa de a participa la acțiune, de etapa de evoluție a bolii. Ca modalități de transfer se menționează: - transferul pasiv, la care pacientul nu reacționează; - transferul pasivo-activ, la care pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
trebuie să fie bine pregătită de către KT. În primul rând, pacientul trebuie să înțeleagă necesitatea utilizării acestui procedeu de deplasare, care poate fi temporar sau definitiv. În al doilea rând, trebuie să dobândească de timpuriu capacitatea de menținere a poziției așezat, indispensabilă utilizării fotoliului rulant. Iar în al treilea rând, pacientul trebuie să dobândească suficiente cunoștințe cu privire la modul de utilizare, conducând în final la redobândirea autonomiei de deplasare. KT trebuie să-l instruiască pe pacient în legătură cu: poziția în fotoliul rulant pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
diafragmei se adoptă postura de decubit dorsal cu un săculeț cu nisip pe abdomen (fig. VI.18) sau decubit ventral cu o pernă sub torace (fig. VI.19). Poziții de drenaj ale lobilor superiori: - segmentul apical: bolnavul stă în poziția așezat sau semiașezat, trunchiul este înclinat spre dreapta pentru segmentul apical stâng și spre stânga pentru cel drept; - segmentul anterior: bolnavul stă în decubit dorsal, cu hemitoracele ridicat și întors spre stânga (dreapta) (fig. VI.20); Fig. VI.18 Fig. VI
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Fig. VI.30 Posturarea în așezat se realizează cu brațul afectat în abducție, cu un săculeț cu nisip în mână, la nivelul cotului se plasează o pernă pentru a menține brațul în abducție, iar antebrațul în pronație. Fig. VI.31 Așezat, brațul în ușoară abducție, antebrațul flectat în rotație externă cu un sul în mână, fiind fixat cu un săculeț cu nisip (Vlad și Pendefunda, 1992). Fig. VI.32 Posturile în afecțiunile cardiovasculare Utilizarea posturilor în afecțiunile cardiovasculare asigură pacientului condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
hidratare În sfera de cunoaștere a unui KT trebuie incluse și modalitățile de hrănire și hidratare a unui pacient (Kirstel, 1998). În acest sens trebuie avut în vedere: să se asigure o poziție simetrică a corpului; să se prefere poziția așezat, care stabilizează corpul; să se stabilizeze capul și să se asigure condițiile pentru hrănire și hidratare, iar în timpul hrănirii, capul, gâtul și spatele să fie plasate pe aceeași linie. Fig. VI.40 Hrănirea și hidratarea se pot efectua fie în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
capul și să se asigure condițiile pentru hrănire și hidratare, iar în timpul hrănirii, capul, gâtul și spatele să fie plasate pe aceeași linie. Fig. VI.40 Hrănirea și hidratarea se pot efectua fie în poziție culcat, în decubit dorsal, fie așezat. Poziționarea în decubit dorsal este utilizată în special la copii. Poziția de decubit dorsal trebuie să fie însoțită și de flexia picioarelor, iar capul să fie sprijinit. Pentru copiii mici și bătrâni, poziția este așezat. Se indică utilizarea poziției așezat
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mare; - ameliorarea motricității în secvențele sale reziduale, atât în privința posturii, cât și a mișcării; în cadrul acestor posturi, atenția se va orienta asupra coordonării mișcărilor și gâtului, corelate cu trunchiul, precum și asupra întregului bagaj de mișcări specific copilăriei: rostogolirea, târârea, poziția așezat, poziția și mersul în patru labe, ridicarea și mersul în genunchi, ortostatismul (Whaley și Wong, 1987). În atenția kinetoterapeutului mai trebuie să se afle și preocuparea pentru combaterea și prevenirea contracturilor, a deficiențelor/deformațiilor la copiii mici sau ameliorarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
atribuim calitatea de „moment zero” pentru tot ce înseamnă exercițiu fizic, terapeutic sau nu. Alături de relaxare, acest capitol include și suita de jocuri-lecție, utile acestei perioade de creștere și dezvoltare: rostogolirea, postura păpușii, târârea, precum și exercițiile privind ridicarea în poziție așezat, echilibrul în poziția stând, reflexul de săritură, cvadrupedia, ortostatismul și, în final, mersul. Relaxareatc "Relaxarea" Mobilizările pasive ale copilului mic nu pot fi concepute fără asigurarea prealabilă a unei stări convenabile de relaxare, ca moment de plecare pentru realizarea efectului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
lipsit de inițiativa pe care o reclamă trecerea unui obstacol, își va pierde mult mai ușor echilibrul și nu va avea capacitatea de redresare atunci când vor interveni unele situații neprevăzute. Pregătirea pentru instalarea acestui reflex se face prin reeducarea poziției așezat. a) În picioare, cu spatele spre KT, copilul este menținut în poziție ortostaticăprin presiune pe genunchi cu o mână, cu cealaltă fiind susținut la nivelul toracelui. La un moment dat, KT ia mâna de pe torace și-l lasă să cadă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Procedeele de executare a târârii sunt diverse și se pot adapta în funcție de resursele motrice ale copilului. Cea mai folosită cale de inițiere în executarea acestei deprinderi este târârea pe un plan înclinat. Fig. VII.10 a, b Poziția așezattc "Poziția așezat" Ridicarea în așezat se poate realiza numai după ce se obține răsucirea umerilor independent de răsucirea centurii pelviene. La copiii cu dificultăți motrice accentuate acțiunea începe prin ridicarea copilului din decubit dorsal, prinzându-l de mâini și trăgându-l până ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pelviene. La copiii cu dificultăți motrice accentuate acțiunea începe prin ridicarea copilului din decubit dorsal, prinzându-l de mâini și trăgându-l până ajunge în așezat. Copilul deficient execută cu dificultate această acțiune, din cauza spasmului muscular al ischio-gambierilor. În poziția așezat, copilul nu poate executa extensia gambelor. Pentru acești copii este mai simplu - și deci mai eficient - să fie așezați pe un scaun sau pe banca de gimnastică, unde vor avea genunchii flectați la 90°; de fapt, această poziție scoate ischio-gambierii
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
următoarele procedee: υ Copilul: în decubit dorsal pe masa de lucru sau pe sol. ω KT este plasat în lateral, priza (P) și contrapriza (CP) pe umeri. Acțiunea: prin tracțiune asupra umerilor, KT îl ridică și îl aduce în poziția așezat. Fig VII.11 a, b, c υ Copilul: în decubit lateral, iar brațul dinspre KT este dus în anteducție. ω KT este plasat în lateral, P pe antebrațul apropiat și CP pe umăr. Acțiunea: prin tracțiunea antebrațului și presiunea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
c υ Copilul: în decubit lateral, iar brațul dinspre KT este dus în anteducție. ω KT este plasat în lateral, P pe antebrațul apropiat și CP pe umăr. Acțiunea: prin tracțiunea antebrațului și presiunea pe umăr, copilul ajunge în poziție așezat. În timpul ridicării pentru a ajunge în așezat, copilul se sprijină pe brațul liber, cu palma pe sol. Fig. VII.12 a, b Φ INDICAȚII METODICE: ambele procedee pot fi utilizate numai atunci când copilul a dobândit deprinderea de a menține capul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
extensia șoldurilor să se facă cât mai corect. Echilibrultc "Echilibrul" Educarea echilibrului începe cu postura păpușii, prin executarea de presiuni pe diferite părți ale corpului, cu scopul de a învăța copilul să se apere de căderi. O dată cu trecerea la poziția așezat, apar reacții posturale noi, întrucât copilul trebuie să-și mențină trunchiul pe verticală. Reeducarea echilibrului începe din poziția așezat pe banca de gimnastică. Membrele superioare joacă un rol deosebit de important, întrucât, prin intervenția lor de echilibrare reflexă, sunt în măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în oricare din direcțiile în care se înclină corpul. Fig. VII.17 Ca mijloc ajutător se utilizează semidiscul, care oferă condiții optime de educare a echilibrului în toate pozițiile. Treptat, copilul dobândește capacitatea de a-și menține echilibrul în poziția așezat, moment de referință în trecerea la exersarea echilibrului în stând pe genunchi, cu toate variantele sale posibile, iar mai târziu în ortostatism. Fig. VII.18 a, b Fig. VII.18 c, d, e O privire de ansamblu asupra parcursului funcției
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
15 luni - reacțiile de echilibru la copiii care merg singuri sunt prezente, dar pot fi inconstante; • la 18-20 luni - reacțiile sunt constant pozitive. Trebuie remarcat faptul că reacțiile de echilibru se definitivează numai după ce au fost achiziționate și alte posturi (așezat, mers în patru labe, stat în genunchi etc.). La copiii cu infirmitate motrică cerebrală (I.M.C.), reacțiile de echilibru, situate pe o treaptă superioară a evoluției filogenetice, se constituie din reacțiile de redresare, considerate primitive. Prevalența acestor reflexe primitive (arhaice) poate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
care se execută ridicarea ambelor membre inferioare; se urmărește ca regiunea lombară să fie menținută dreaptă; exercițiul are un dublu efect: asupra regiunii dorsale, prin presiunea asupra coatelor și coloanei, efectuate de către genunchii KT; și asupra regiunii lombare, prin poziția așezat. υ Pacientul: în decubit ventral, cu trunchiul pe bancheta de lucru, capul sprijinit pe un săculeț cu nisip, mâinile cu degetele prinse la ceafă. ω KT este plasat în lateral, cu P pe fața anterioară a toracelui la nivel subclavicular
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Troisier, patru principii: - Semnalarea poziției defectuoase și stabilirea poziției „corijate”. - Plasarea unui segment rahidian într-o poziție corijată antrenează o modificare în ansamblu a coloanei. - Inițierea se realizează prin intermediul pozițiilor „corijate”: la început poziția de decubit, se trece la poziția așezat și în final poziția ortostatică. - Aplicarea unui sprijin care să asigure menținerea poziției corecte: în poziția așezat să sprijine spatele de spătar cât mai drept posibil, în poziție ortostatică să-și controleze poziția prin atingerea unui plan vertical dur, folosirea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
corijată antrenează o modificare în ansamblu a coloanei. - Inițierea se realizează prin intermediul pozițiilor „corijate”: la început poziția de decubit, se trece la poziția așezat și în final poziția ortostatică. - Aplicarea unui sprijin care să asigure menținerea poziției corecte: în poziția așezat să sprijine spatele de spătar cât mai drept posibil, în poziție ortostatică să-și controleze poziția prin atingerea unui plan vertical dur, folosirea unui pat dur pe care să stea culcat sau să doarmă. Durata de menținere a posturii pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
spondilartrita anchilozantătc "Particularitățile programului de recuperare în spondilartrita anchilozantă" Mijloacele prin intermediul cărora KT poate acționa sunt grupate astfel: 1. Exerciții fizice izometrice, pasive, asistate; 2. Balneokinetoterapia; 3. Înotul. Exercițiile fizice se efectuează din pozițiile de decubit dorsal sau ventral, cvadrupedie, așezat, pe genunchi. Pentru a facilita înțelegerea exercițiilor pe care pacientul trebuie să le execute,se pornește de la rolul lor în asigurarea bunei funcționări a coloanei vertebrale (Lascarache și Guțiu, 1985). Mobilizarea coloanei lombare υ Pacientul: în decubit dorsal, picioarele flectate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]