8,856 matches
-
care-l primise În ziua aceea la Brighton și mai apoi când erau la el acasă. Când primea unul din telefoanele alea, mereu se scuza și se retrăgea Într-un colț pentru a vorbi În particular. Apoi părea amărât și absent. —Vești proaste de la spital? obișnuia ea să spună. El se uita lung În gol și murmura ceva de Încuviințare vagă. Și nu părea că vrea să discute despre asta. Câteodată Îi lua ore Întregi să-și revină. Ea presupunea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să știi că nu are legătură cu faptul că sunt mai În vârstă decât el. Nici nu i-am spus Încă asta. N-am prins momentul propice. E cu totul altă mâncare de pește. În ultima vreme, pare așa de absent, atât de distant, nu știu cum. Încerc mereu să-l iscodesc să-mi spună dacă are vreo problemă, dacă ar dori să-mi spună ceva, dar spune că nu-i nimic important și că e doar stresat pentru că muncește prea mult. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
bebelușul scoase primul lui țipăt mic și mâțâit. În uralele mulțimii, Sam Îl Înfășă pe bebeluș Într-un prosop și-l puse la pieptul lui Ronnie. —Ce e? Întrebă cineva. Phil care părea cu totul copleșit și mai mult decât absent, mormăi: E un bebeluș! E un bebeluș micuț. Sam Îi sugeră cu blândețe dacă n-ar vrea să vadă și ce fel de bebeluș era. A, da, spuse Phil. Desfăcu prosopul. —E o fetiță! E un bebeluș fetiță! Ronnie stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
trupurile noastre. Ea amuțea, înceta să mai respire. Eu mă agitam stânjenit pe scaun. N-o fi chiar așa de proastă să creadă că se poate cu adevărat face sex în felul ăsta ? Dar atunci când ieșeam din sală, ea era absentă, ca o figură de ceară. Îmi scuipă în față puțină apă de mare, apoi se scufundă, continuând să înoate în fața mea. Ascultam zgomotul trupului ei care despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
impune, în timp ce noi dăm înapoi în fața celui mai mic val al mării, noi cu pantofii noștri, cu puloverele noastre, de ce suntem atât de lipsiți de curaj? Cred că, în timpul vacanței aceleia, mama ta a simțit ceva, privindu-mă cum înaintam absent la câțiva pași de ea, pe cărările stâncilor ce cădeau pieziș deasupra mării. Dar nu spuse nimic. Seara ne regăseam împreună cu alte persoane la aceeași masă lungă într-un local de lemn și cărămidă roșie, să mâncăm pește și cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe Elsa. Ne vedem mai târziu. Nu băteam la ușă, desprindeam cheia de pe guma americană și intram. O găseam întinsă pe pat cu câinele lângă ea. Crevalcore ridica ușor capul, ea nici măcar atât. Își ținea pricioarele strânse, avea o expresie absentă: — A, tu ești... spunea. În bucătărie nu mai era nimic de mâncare, ieșeam și îi cumpăram câte ceva. Clăteam farfuria câinelui și goleam înăuntru o conservă. Îi cumpărasem și o sobă, dar o găseam întotdeauna stinsă. Deschideam ferestrele să intre puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cel căprui, se umplură de lacrimi de umilință. Iar Fima, cu aerul cuiva care se ducea să salveze o prințesă din ghearele unui balaur, se ridică și depuse În locul ei dosarul solicitat pe biroul doctorului. Acesta Îi aruncă o privire absentă și Întoarse din nou ochii spre degetele sale: În lumina puternică a lămpii de tratament, degetele sale feminine deveniseră rozalii și aproape transparente. Găsi de cuviință să-i arunce și lui Fima o rafală ucigașă: Știi cumva ce e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spiralate, într-o corolă răsucită cânta o pasăre și sub un copac dintr-o specie necunoscută mie sta o femeie într-o tunică roșie, sclipitoare, reprezentată în semirelief. Cu bărbia sprijinită în mâna dreaptă, apucându-și cotul cu stânga, privește absentă, dincolo de ornamentul ciobit și de marginea tăioasă a spărturii, în vastitatea pustie - și a rămas adâncită în sine, nu s-a mișcat nici când am strigat. Armin a venit la mine și a privit cu invidie obiectul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prieteni ai tatei - când le fu servit în pahare grele de cristal, ca un accesoriu potrivit întâlnirilor prietenești după partidele de curling, whisky on the rocks. Într-o dimineață mohorâtă, pe la unsprezece, tata veni pe nepregătite de la birou și spuse absent, în timp ce își așeza pălăria pe cuier: —Așadar, a murit! Și se cufundă în fotoliu, în camera de zi. M-am gândit la bunicul, cu care am stat încă acum două zile, la măsuța acoperită cu gresie de pe veranda casei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui Hans Saner, îi rămânea străin, ceva ce el însuși nu înțelegea și totuși simțea cum îl tulbura pe W., declanșându-i un entuziasm deschizător de drumuri noi, o iluminare, o revelație, momente pe lângă care el ar fi trecut total absent. Trebuia să-i confirme plăcerea, bucuria, să pretindă că ar fi simțit la fel cu W., ale cărui priviri deveneau cuvinte și, pe nepregătite, putea fi cuprins de o euforie copilărească. Lui Hans Saner îi rămânea de fiecare dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâna pe Mayfair și Park Lane și tu te prefaci bosumflat și-apoi o să mâncăm pește și cartofi prăjiți și...“. —A venit doar ca să-ți lase corespondența, spuse Kieran torturat de liniște. Mark luă plicurile de pe birou și le cercetă absent. Ne-a expirat permisul la centrul de închiriat casete video. — La țanc, am murmurat eu. Am stat așa o vreme ca băieții răi la sfârșitul filmului Reservoir Dogs, cu pistoalele îndreptate unii spre ceilalți. Nici unul dintre noi nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
salveze căsnicia. Și până îmi dau eu seama dacă dragostea pe care am simțit-o pentru Ed ieri a fost reală. Mark se așeză lângă mine pe pat. —O să ne fie bine, nu-i așa? L-am mângâiat pe mână absentă. Sigur că da. Sună telefonul. —Bună, Lisa sunt. —Bună din nou, am spus eu punând accentul pe „din nou“. Mi-am lipit apoi receptorul de ureche pentru ca Mark să nu audă ce vorbim. Din fericire, a ales să plece să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întors suficient de mult în timp. Nu înțeleg. Nu vă folosește la nimic să vă întoarceți în timp până la un moment în care nu erați fericiți - trebuie să vă întoarceți la un moment în care erați fericiți. Tally se juca absentă cu părul. —În facultate? —Și primii ani la Londra când erați doar voi doi, i-am reamintit eu. Erați așa de prinși unul de celălalt pe vremea aceea. Deveni puțin nostalgică. Nici nu-mi mai amintesc cu ce ne umpleam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că St James era singurul loc unde acum - acum, că era prea târziu - ar fi vrut să se afle. Ce prost fusese! [Primul act merse foarte bine. În timp ce se desfășura, Elizabeth Robins, care stătea Împreună cu dna Hugh Bell În loja absentului Henry James la invitația lui, simți o imensă ușurare În contul autorului, dar și al său propriu, căci Își amintea cât fusese de epuizant procesul de alinare a sentimentelor lui rănite după cronicile dezamăgitoare la Americanul și după anularea spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adaptând-o, cu personaje schimbate, unui stil epic și, cu acest prilej, am folosit foarte multe cuvinte pentru a dărâma un castel din cărți de joc; familiei mele îi lipseau însă cuvintele, nu se mai vorbea despre unchiul dintr-odată absent care, dincolo de orice politică sau în pofida ei, era iubit și, împreună cu copiii săi, Irmgard, Gregor, Magda și micuțul Kasimir, venea adeseori în vizită duminica la cafea și prăjituri sau la partida de skat de după-amiaza cu părinții mei. Numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întotdeauna scândura lipsă din gard, găurile prin care se strecura în alte lumi. Totuși, îl văd și strâmbându-se, atunci când nu face nimic și doar stă și el pe-acolo printre mobilele din sufragerie și pare să fie atât de absent, încât mama trebuie să-l strige: „Acum unde mai ești? Pe unde mai umbli cu gândul?“. Dar unde mă aflam atunci când doar simulam prezența? În ce ținuturi îndepărtate se instala băiatul căruia îi plăcea să se strâmbe, fără să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sâni săltăreți. Lipsea însă fotografia obligatorie cu Führerul. Nici steaguri, nici stegulețe. Nici un obiect cu o valoare oricât de mică nu era de șterpelit. Toate dulapurile se căscau goale. „Nimic de băut“, a înjurat un caporal a cărui ureche stângă, absentă, s-a insinuat în talmeș-balmeșul amintirilor mele. Abia la etajul de sus am găsit ceva. În sertarul cel mai de jos al unui birou în care cine știe ce grangur din partid își va fi avut scaunul ce-l ținea departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiecare zi ziarele publicau știri despre otrăviri colective după petreceri familiale: alcool metilic în țuică falsificată, asta era cauza. Noi însă ciocneam tot mereu în sănătatea noastră și a familiei miresei și-i înjuram cât ne ținea gura pe invitații absenți. Până la urmă ne-am prăbușit toți patru în patul conjugal. E drept că nu orbiți, dar orbește. Ce a rezultat până la urmă între atâta carne, nu a vrut și nu vrea să știe nici o coajă de ceapă. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pălărie neagră de pai și un parpalac alb. — Foarte bine*, a spus Parodi. Dacă nu găsești nici un inconvenient, Îți voi povesti ce știu și ce nu știu despre afacerea din strada Deán Funes. Compatriotul tău, doctorul Shu T’ung, azi absent, ne-a Înșirat o istorie lungă și Încâlcită, din care am presupus că, În 1922, un eretic a furat juvaerul care Împodobea statuia cum nu se poate mai făcătoare de miracole pe care știți să o venerați În țara voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
eu. Norman se așeză din nou În fotoliu și conchise: — Or, În situația unui avion scufundat la o adâncime de trei sute de metri nu se pune problema supraviețuitorilor. Așadar, ce caut eu aici? Barnes Îl privi fix. Părea stânjenit. Frunzărea absent dosarele de pe birou. — De fapt, aici nu e vorba de prăbușirea unui avion, doctore Johnson. — Și atunci? — Este vorba de prăbușirea unei nave spațiale. După o scurtă pauză, Norman Încuviință din cap: — Înțeleg... — Nu vă surprinde? — Nu. La drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
algele și terminând cu oamenii, are la bază același plan, structura ADN. Acum am putea avea ocazia să intrăm În contact cu o formă de viață complet diferită, În toate privințele. În fine, e ceva teribil de incitant. Norman Încuviință absent. Se gândea la altceva. — De ce ai spus „fără telefoane de afară Înăuntru sau invers“? l-am promis soției c-am s-o sun. — Și eu am vrut s-o sun pe fiică-mea și mi-au spus că legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fi luat o decizie greșită sau ar fi dat Înapoi. Așa că ne-a lăsat pe noi să decidem. Dar Îți spun eu că Barnes vrea să plece. Norman fu surprins. Imaginea clasică Îi Înfățișa pe matematicieni cu capul În nori, absenți, neatenți la cele din jur. Dar lui Harry nu-i scăpa nimic. — De ce să vrea Barnes să plece? Întrebă Ted. — Cred că e clar, spuse Harry. Din cauza furtunii de la suprafață. — Dar furtuna n-a ajuns În zona noastră, insistă Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe lângă corp. Părea că-și amintește, că retrăiește momentul. — Și pe urmă? — Am intrat În sferă. — Și ce s-a Întâmplat acolo? — A fost minunat. — Ce a fost minunat? — Spuma, spuse Harry și se adânci din nou În tăcere, privind absent În gol. — Spuma? reluă Norman. — Marea. Spuma. Minunată... „Vorbește oare despre luminițe?“ se Întrebă Norman. „Despre configurația Învolburată a licuricilor?“ — Ce a fost minunat, Harry? — Te rog să nu-ți bați joc de mine, spuse Harry. Promite-mi! — Bine, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
legătură cu mine! Apoi Harry țipă, corpul i se răsuci și Norman o văzu pe Beth trăgându-i seringa din umăr, cu o picătură de sânge În vârful acului. Ce faceți? strigă Harry, dar deja privirea Îi devenise sticloasă și absentă. La impactul următor, se Împletici și căzu amețit În genunchi. — Nu! mai spuse el Încet. Nu... Apoi se prăbuși cu fața pe covor. Imediat, scrâșnetul metalului Încetă, odată cu alarma. Totul deveni terifiant de liniștit, cu excepția gâlgâitului ușor al apei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trapei, Beth Învârtea roata: Îl Încuia În laborator. 06.00 ORE Singurele lumini aprinse În laborator erau cele de la masa de experimente, lângă un șir de specimene conservate, aranjate cu grijă În borcane; calmari, crevete, ouă de calmar gigant. Atinse absent borcanele. Se Întoarse către monitorul laboratorului și apăsă pe butoane până când pe ecran apăru imaginea lui Beth. Lucra la consola principală din Cilindrul D. Într-un colț Îl văzu pe Harry, care continua să zacă inconștient. Norman, mă auzi? Răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]