26,173 matches
-
sărate. Merită statuile adevărul? Doar eu să fiu prima mereu, problemă de voință. Statuile nici nu contează, dar eram mică și nu știam asta. Nu mai spun că, atunci când recitam la serbări, nu deschideam gura până nu era o liniște absolută în sală, îi țineam pe toți în mână cu textul poeziei, e drept că aveam o altfel de voce, poate mai subțire, eram micuță și toți se minunau cât volum am, cântam, uneori, cântece germane, Lili Marlen, mai ales, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cuvântul în sens religios, intelectul e o oglindă strâmbă... și, atunci, oglinda ta din dreptul inimii e ceva mult mai intuitiv, deci mai bun... Se face liniște ca la o conferință, toți ascultaseră atenți, supremația regizorului și a Maestrului fuseseră absolute. Loredana, ca și cum n-ar fi auzit corecțiile și taxările, cu privirea ei senină, strânge farfuriile adânci, de ciorbă, terminaseră de mult, le duce la bucătărie și le lasă în chiuvetă, era rolul Maestrului să le spele, totdeauna, în casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în brațele lui, să se vadă bine că Maestrul e viața ei. Bărbatul se uită lung la tânără, el știe că atât timp cât povestești, ăla de ascultă te acceptă, te primește așa cum ești, că l-ai cucerit, că puterea ta e absolută. Iar el vroia atunci ca fata asta, Loredana, să-i rămână în mâini... Pe mine, își începe Maestrul povestea din ziua aia, 10 mai 1990, m-a adus mama în lume într-un sat cu zeii deasupra, Cristești, când arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te iubesc eu, mă, tată?, mă, cum?, ca sarea-n bucate, adică normal, calm, necesar, adică trebuie să fii aici, lângă mine, să nu lipsești. Și tata pricepea lecția. — Cum iubim, tată, probăm iubirea celuilalt sau avem în el încredere absolută? — Nu, băiete, e ca-n Cântarea Cântărilor: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; Dragostea nu este invidioasă; Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se gândește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ochi de albăstrea./ Naniiii, tu n-ai să mai plângi/ Numai flori să vrei să strângi./ Liuliu lai, somn tihnit să ai (e versul la care Tina începe să fie cuprinsă de somn, înceeet, ușooor, trece dincolo, puterea Maestrului e absolută)/ Somn tihnit ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat, ca un om care doarme de mult, doarme de mult. Moș Ene pe la gene venise viclean ca o idee, iar fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în așternuturi, sexul!, le cânta el la ureche, fă sex și trăiești o sută de ani, carnea trebuie liniștită, fă-o fericită, capul tău e totul, spiritul, în rest, nimic nu mai contează, fetițo!!! Era asul din mâna lui. Măiestrie absolută în cucerirea femeilor. — Am sunat-o atunci pe maică-mea și i-am zis: mamă, a murit Ani, vino la mine... Și ea urcase jumate de țară ca să ajungă din Oltenia în Moldova, în mijloc de Moldovă, venise să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prezinți! Bețivii Vitanului, elevii de la liceul din apropiere, doamna Popa și doamna doctor, operatori și trei crainice de televiziune plus doi specialiști în mondenități își ținură respirația. Mișu arăta ca un Atlas hotărât să ducă pe umerii puternici povara gloriei absolute și pe deasupra câteva tone de femei celebre. Arăta atât de puternic cu halterele deasupra capului, încât Will Smith însuși fu trecut de un fior de invidie. Noroc că nea Ovidiu, postat cuminte lângă el, îl tentase toată seara cu whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în suflet, iar mustața parcă mai aspră ca de obicei îi inspira o severitate absolută în privința plăcerilor trupului. „Acum între noi”, părea să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a IV-a, când a spart vaza chinezească încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la fel, încă o dată, concentrează-te, murmura Gonța, nebun de tot, ce mai. Se lasă, după al nu știu câtelea „încă o dată, concentrează-te”, o tăcere prevestitoare de multe. În liniștea asta se aude glasul lui Răducu, într-o moldovenească absolută: ― Concentrează-te, bă, în crucea mă-tii, că ’nebunim aici! S-a dus dracului repetiția, am râs ca proștii de nu ne mai puteam stăpâni, dar așa cuceream, încet și sigur, o redută pe care nu aveam s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pofta se trage din faptul că Sophie e o fată așa de drăguță. Realitatea se revarsă peste Rainer, e ca și când i s‑ar fi turnat apa din piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut, care reușește să pătrundă prin toate orificiile, deși acestea sunt astupate întruna, cu disperare. Simțind că‑l linge cineva, Rainer ridică privirea, dar nu este decât cățeaua de vânătoare a Sophiei, Selma, numită astfel după scriitoarea Selma Lagerlöf, o experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ăsta; acuși o să țipi de plăcere și‑o să faci ca trenul. Distrat, Rainer se studiază, la rândul lui, în oglinda pătată de pe perete; ca de atâtea ori, exersează și astăzi o lipsă totală de mimică. Încearcă să atingă o imobilitate absolută a feței, pentru ca schimbările produse în starea lui de spirit să nu i se citească pe fațadă, iar ceilalți să nu se poată adapta, eventual, acestor schimbări. Mătușa lui spune adesea, băiatul ăsta nu‑i mulțumit de nimic, nici măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se văd des și în timpul liber. Rainer îi îmbrățișează tatălui schilod șoldurile care se balansează, pentru ca acesta să nu se arunce necugetat pe poartă și‑i pune piedică mamei, ca să rămână afară, acolo unde‑i este locul. Într‑o liniște absolută - pentru ca zgomotul străzii să nu le îngreuneze alegerea - cele două Pachhofen alunecă prin fața oglinzii încolo și‑ncoace. Se gătesc cu tot felul de artificii, ale căror detalii nu pot fi văzute de‑afară. Ți‑e rușine cu părinții tăi, mucos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
comun. Totuși, Îmi dădeam seama că aceste cuvinte, normal, comun, Își pierdeau sensul atunci când erai Într-o anume stare de spirit. Stare de spirit - nici acesta nu era termenul cel mai potrivit, nu era vorba de o chestie atât de absolută, dar nu găseam altceva cu care să o pot compara. Reușisem să-mi fac o idee despre personalitatea unui tip ca directorul casei de producție video care mă angajase: un copil de bani gata, un pic șmecheraș, un răzgâiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un bărbat dintr-o bucată și prea puțin rafinat, dar avea un dar special de a-i face pe cei din jurul lui să-și dea seama de lucruri nebănuite. După multe eforturi, devenisem un fel de legendă, adică o stăpână absolută, recunoscută de toată lumea. Bărbații nu mai aveau secrete pentru mine, nici pe plan fizic, nici pe plan psihic. Am Învățat multe despre sadism și, oricât de modestă aș fi, totuși pot să spun că eram printre primele cinci stăpâne sadice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a venit să ne ia comanda. Un Frank Sinatra, a comandat bărbatul. Eu am cerut o bere. Ce băutură e asta, Frank Sinatra? — Un amestec de Wild Turkey și de gin Tanguery. Se poate amesteca și Canadian Club cu vodcă Absolute, dar atunci obții un Gary Cooper. Dacă amesteci coniac cu cherry, o să ai un Jean Gabin. Eu am creat toate aceste cocktailuri, care se vând cel mai bine aici. Apropo, câți ani ai? Bărbatul avea un talent special de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sunt toate fie comedii, fie tragedii. Chiar și În cazul unei comedii, În momentul În care se coboară cortina, râsetele Încetează. La urma urmei râsul nu este decât o simplă convulsie a creierului. Trupul nu poate urma spiritul În paradisul absolut al plăcerilor... spusese Gan. Dar oare se mai poate numi plăcere ceea ce depășește limitele organismului? În momentul În care am ajuns din nou pe străzile din Bowery m-a Încercat un sentiment de nostalgie care m-a Înspăimântat oarecum. Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe care le include în discursurile lui publice. Am clătinat din cap și m-am trezit oftând. Cum de se putuse ajunge atât de rău? Cum de putuse un monstru sadic ca Streicher să ajungă într-o poziție de putere absolută? Și câți alții ca el mai existau? Dar poate că cel mai surprinzător lucru era că încă mai aveam capacitatea de a fi surprins de ceea ce se întâmpla în Germania. — Și partenerii lui Streicher? am zis. Cei care scriu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
orice preț, inclusiv cu acela al adevărului. Mai rău: aceleași proceduri necesită o mărturisire completă din partea delincventului și a nevinovatului, care pune semnul egalității între cei doi; acestora li se dă același credit a priori, comițându-se o nedreptate morală absolută. Ele obligă victimele să demonstreze că sunt într-adevăr victime și că au fost păgubite cu adevărat. în ce-l privește, vinovatul dispune de toate mijloacele, cele mai bune, dar și cele mai rele, pentru a ieși din încurcătură: mărturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe nomos: indexarea gândirii dominante asupra legii civile permite o diferențiere între cetățeni și sclavi, între ființe de prima categorie și indivizi de mâna a doua, într-un cuvânt - mai exact, două: între greci și barbari. Antiphon promulgă o egalitate absolută între toți oamenii, indiferent de țara, sângele sau rasa lor. O obscenitate pentru grecul din vremea aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că nimic nu ne permite să opunem un om altuia și, mai ales, să decidem superioritatea primului asupra celui de-al doilea în virtutea limbii vorbite, a locului de baștină sau a ascendenței sale ipotetice. După el, natura ne arată egalitatea absolută a tuturor: nevoile sunt aceleași pentru bărbat și pentru femeie, pentru cel bogat și cel sărac, pentru grec sau dalmat, pentru cetățean și venetic, pentru filosof și hamal. înfierând pasiunea grecilor pentru marile familii și pentru virtuțile transmise prin sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fierbe pe anumiți oameni pentru a-i întineri pe alții, Diogene celebrează puterea dobândită asupra propriei ființe prin solicitările la care este supus trupul. Odată trupul și sufletul reconciliate în, prin și pentru efort, filosoful cinic îndeamnă la o stăpânire absolută de sine: fie că este vorba de dorințele, instinctele sau pulsiunile individului, scopul este de fiecare dată același: cunoașterea și stăpânirea propriei ființe. Pentru aceasta, el îndeamnă și la o purificare a plăcerilor: de unele trebuie să te îndepărtezi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se opun două lumi: unii îi acordă o anumită pozitivitate, pentru că ea face posibil triumful voinței înțeleptului, pe când ceilalți o situează clar de partea negativității, ba chiar fac din ea negativitatea absolută... Iar hedonismul își prezintă aici cele mai frumoase titluri de noblețe ale sale: să nu cadă la învoială cu ceea ce face rău trupului și sufletului, să nu pactizeze niciodată... Suferința ocupă un loc cardinal la Epicur: ea desemnează lipsa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Toamna, se mută la București, unde sfârșește totodată prin a suplini ore de matematică, mai întîi la liceul "Spiru Haret" și ceva mai târziu la "Cantemir". Radicalismul estetic, la care ajunge cu opțiunea pentru un lirism purificat printr-o spiritualizare absolută, străin deopotrivă de orice elemente confesive, anecdotice și discursive, îl face să reacționeze cu o mare violență critică în plan teoretic, cu câteva diatribe, față de tot ceea ce i se pare că vine în epocă să contrazică într-un fel sau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poeziei pot fi reduse la un model rațional. Aș putea, folosind ușurința judecăților prin comparație, să enunț chiar mai mult. Dacă o poezie admite o explicație, rațional admite atunci o infinitate. O exegeză nu poate deci fi în nici un caz absolută. Aceasta făcea altădată disperarea excelentului critic d. Lovinescu, când în două ședințe consecutive trebuia să mă explic asupra unei aceleiași poezii. Cele două explicații nu coincideau și fără să fie contradictorii păstrau prea puține puncte comune. Un poet prevăzut cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ar trebui o coroană de sălbatice ierburi ca să încunun cu vrednicie pe un Marsyas, înviat în sfârșit de Apolo: pe autorul acelei îmbătătoare Ode sihastre care evoacă toată bogăția și confuziunea pădurii, în egale măsuri de tetracord. Dar elogiul meu absolut se îndreaptă către pictorul Celui din urmă om. Nimeni în poezia noastră nu ne-a dat fiorul unui haos fără posibilități de revenire, opusul haosului virgin și biblic: teroarea unui haos terminal. Philippide înseamnă dezvoltarea unui sistem nou de axiome
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]