6,323 matches
-
și de menține curat îngustul drum de pământ ce le permitea să comunice cu lumea exterioară și să primească provizii și corespondență la fiecare două luni. în urmă cu treizeci de ani, când unui colonel nebun îi trecuse prin cap absurda idee că armata trebuie să controleze acele patru puțuri, ce erau, pe de altă parte, singurele pe o rază de aproape o sută de kilometri, Adoras devenise „destinația blestemată“ atât pentru trupele coloniale, mai întâi, cât și pentru cele autohtone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să comunice într-un raport că problema fusese rezolvată. Dar se simțea batjocorit și jignit, folosit de un „Fiu al Vântului“ zdrențăros, care reușise să-l înșele și râsese de el sub litham-ul lui jegos, în vreme ce îi turna gogoșile alea absurde despre „Marea Caravană“ și comorile ei. — L-am ajutat până și să-și lege încărcătura pe cămilă, să-și fixeze bine burdufurile de apă și să pregătească totul pentru o călătorie foarte lungă, când el, de fapt, plănuise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
l-am ucis pentru că era un asasin care n-a respectat legile sacre ale ospitalității... După legea tuaregilor, n-am comis nici un delict. Atunci de ce fugi? — Pentru că știu că nici păgânii de rumi, nici voi, care ați copiat legile lor absurde, nu le veți respecta pe ale mele, chiar dacă ne aflăm în deșert. Pentru tine sunt un „Fiu al Vântului“ împuțit care l-a omorât pe unul de-al tău, nu un inmouchar din stirpea Kel-Talgimus ce-a făcut dreptate după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
clar, domnule... — Și pentru dumneata, Ajamuk? Am auzit, domnule locotenent. — Saud? — O să trimit un om la căderea serii. — Atunci, de acord, conchise. Mâine vreau să mă întorc la Tidiken... M-am săturat de targuí, de căldură și de situația asta absurdă. Dacă n-a murit și nu vrea să se predea, terminați-o cu el, împușcați-l. Aproape în aceeași clipă regretă cele spuse, dar înțelese că nu trebuia să dea înapoi, în ciuda faptului că sergentul Malik avea să se străduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și sticlă, ce părea și mai mare pentru că de-abia o luminau becurile livide și prăfuitele reclame luminoase. Pasagerii ce rămăseseră fideli lungii călătorii coborau acum cu geamantanele lor ponosite de carton și se îndepărtau cu pași obosiți, blestemând orarul absurd al acelui tren matusalemic, care ajungea întotdeauna la destinație cu mai bine de șase ore de întârziere. Coborî ultimul, cu covoarele, sacul de piele și pătura grea, și își îndreptă pașii pe urma celor ce dispăreau în spatele unei porți mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
multe ori ca să verifice dacă targuí-ul venea după el. Acesta nici măcar nu se clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă, veșmintele fluturându-i în vânt, absurd și anacronic în acel peisaj cu clădiri masive, ferestre întunecate și porți încuiate, stăpân absolut al orașului adormit, pe care părea că vrea să i-l dispute doar un câine vagabond. Mai târziu trecu o mașină galbenă, și, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându-se și întorcându-se, într-un soi de dans absurd în care, dintr-o dată, toți înțepeneau la marginea unui trotuar, ca să se arunce apoi pe neașteptate, la unison, pe caldarâmul larg, unde autobuzele, taxiurile și sute de vehicule de diferite forme se opriseră brusc, de parcă le-ar fi frânat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la Manuscris. Îl recuperase oare Mirza Reza În acea dimineață? E drept că nu ralizam Încă gravitatea situației mele: complicitate la asasinarea unui șef de stat, din partea mea, care pornisem spre Orientul poeților! Neîndoielnic, aparențele erau Împotriva mea, Înșelătoare, mincinoase, absurde, dar copleșitoare. Ce judecător, ce comisar nu m-ar fi bănuit? Fazel pândea din balcon; brusc, se lăsă pe vine ca să strige, cu glas răgușit: — Cazacii sunt deja aici, fac cordoane de jur Împrejurul hotelului! Am coborât În grabă scara. Odată ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Consiliului de Miniștri. Între timp, un alt incident dădea naștere la discuții În bazar și În cancelarii. Un zvon, de origine necunoscută, dar lesne de ghicit, Îl acuza pe Morgan Shuster de apartenență la o sectă persană. Chestiunea putea părea absurdă, dar cei care o răspândeau Își distilaseră bine veninul, spre a da bârfei o Înfățișare de verosimilitate. De azi pe mâine, americanii deveniră suspecți În ochii mulțimii. O dată mai mult, am fost Însărcinat să vorbesc despre asta cu trezorierul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și a făcut un pas înspre Petrea. „Hai, tată, curaj. Arată-i că te pricepi să vorbești la fel de bine ca profesorii de la școală”, îi ziceam eu în gând. „Vorbiți, domnule Teodorescu, spuneți ceva. Altfel bețivul are să facă și alte afirmații absurde, iar ce se afirmă nu se mai șterge din memoria oamenilor, chiar dacă e absurd.” Așa l-a îndemnat un glas de femeie de undeva, de la marginea grupului. Tata a tușit iarăși. „Tovarășe Petrea, eu am să pun josnicia dumneavoastră pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bunicuțul se afla În stare de comă profundă și, conform tuturor indiciilor, ireversibilă. Deși cuvântul criză nu este cu siguranță cel mai potrivit pentru a caracteriza faptele cu totul singulare pe care le-am povestit până acum, Întrucât ar fi absurd, nepotrivit și ar atenta la logica cea mai firească să se vorbească de criză Într-o situație existențială chiar privilegiată prin absența morții, se Înțelege de ce unii cetățeni, zeloși În ce privește dreptul lor la o informație veridică, se tot Întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe singurul teren dialectic care Îi interesa, adică, acceptarea explicită a faptului că moartea era absolut fundamentală pentru Înfăptuirea Împărăției lui dumnezeu și că, prin urmare, orice discuție despre un viitor fără moarte ar fi nu numai blasfemie, dar și absurdă, Întrucât ar trebui să presupună un dumnezeu absent, ca să nu spunem pur și simplu dispărut. Nu era vorba de o atitudine nouă, Însuși cardinalul atrăsese deja atenția asupra impasului la care ar duce această versiune teologică a cuadraturii cercului când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trebuie să ne ocupăm, chiar dacă ar da rezultate campania dumneavoastră, n-ar fi nici azi nici mâine, iar eu trebuie să iau o hotărâre chiar acum, Aștept ordinele dumneavoastră, domnule prim-ministru. Șeful guvernului zâmbi abătut, Toate astea sunt ridicole, absurde, spuse el, știm foarte bine că nu avem de unde să alegem și că propunerile noastre nu au făcut decât să agraveze situația, Așa stând lucrurile, Așa stând lucrurile, și dacă nu vrem să ne Încărcăm conștiința cu patru supraveghetori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cărui ușă, Încuiată cu cheia, fusese deschisă exact În acel moment, și unde n-ar fi putut intra nimeni În timpul nopții. Întorcându-l ca să vadă dacă era ceva scris pe dos, secretara se surprinse gândind, cu o senzație difuză a absurdului de a gândi așa ceva și de a fi conștientă de asta, că plicul nu era acolo În momentul În care ea introdusese cheia și făcuse să funcționeze mecanismul Încuietorii. Prostie, murmură ea, cred că n-am observat că era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să fie, Întrucât, chiar și În cazul regulilor pe care cu toții le-am considera inexpugnabile la maximum, așa cum sunt, de exemplu, cele ale morții suverane, În care, prin simpla definiție a conceptului, ar fi inadmisibil să poată exista vreo excepție absurdă, s-a Întâmplat că o scrisoare de culoare violetă a fost returnată la punctul de plecare. O să se obiecteze că așa ceva nu este posibil, că moartea, tocmai pentru că se află peste tot, nu se poate afla Într-un loc anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fiecare reprezentant al speciei umane, un punct final, un sfârșit, o condamnare, moartea, să apară cuvinte ca viață și a trăi, ca trăiesc și voi trăi. Acolo e loc numai pentru moarte, În nici un caz pentru a vorbi de ipoteze absurde asupra modului În care cineva a reușit să scape de ea. Asta nu s-a pomenit niciodată. Eventual, căutând bine, Încă ar fi posibil să se găsească o dată, o singură dată, timpul verbal eu am trăit Într-o notă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un necunoscut, cu toate că eu nu pot să-mi imaginez de unde ați știut că vin În acest parc În fiecare duminică, Sunt puține lucruri pe care eu să nu le știu despre dumneavoastră, Vă rog, să nu ne Întoarcem la discuțiile absurde pe care le-am avut joi la ieșirea din teatru și apoi la telefon, nu știți nimic despre mine, nu ne-am văzut niciodată Înainte, Amintiți-vă că eu am fost la repetiție, Și nu Înțeleg cum ați reușit, dirijorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
l-am jignit, la rândul meu, însă îmi amintesc pe dată, doar buzele i se mai mișcă, nu are nici o putere asupra mea, nu se poate ridica să meargă, este complet dependent de mine. Vorbele lui îmi trec pe lângă urechi, absurde, fără înțeles, încercând să ajungă la mine, iar eu ies din cameră, mă apropii de telefon pentru a suna la serviciu, dar atunci observ ceva pe frigiderul din fața mea, agățat de magnețelul acela colorat pe care Noga îl confecționase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimeni, nu vei putea salva nici un copil. Tu crezi că, dacă iei un copil de lângă părinții săi și îl duci într-o altă țară, el va fi salvat? Nu este posibil să schimbi cursul firesc al lucrurilor, pretențiile voastre sunt absurde, scandaloase, voi trebuie să mergeți în întâmpinarea acestui curs, să îl acceptați așa cum este el. Iar și iar pleca în drumeții, uneori singur-singurel, dormea în corturi, în fel de fel de locuri uitate de lume, se întorcea cu ochii strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
interioare îi flutură pe buze, îmi sprijin capul de grilajul patului său, oboseala mă răpune ca pe un ostaș pe câmpul de luptă și ca prin vis aud conversația care se poartă în spatele meu, are chiar o logică de vis, absurdă, amenințătoare, o logică de fier, trebuie fie să îi prelungească perioada de detenție, fie să îl elibereze, îi explică polițistul asistentei, chiar acum m-au chemat și mi-au zis că trebuie să aducă la spital un judecător care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să ghicesc că nu o să le mai vrei. Sunt un rahat de măgar, un insensibil. Plec să-ți iau altceva, ca să mă ierți. {arlot\ sau plăcintă cu brânză?“ — Și tu cum ai reacționa? — I-aș da toată dragostea mea. Ești absurdă! — Ei bine, asta înseamnă dragoste în accepțiunea mea. Nimeni nu mă înțelege. Midori și-a frecat ușor capul de umărul meu. Pentru anumite persoane dragostea începe de la un fleac, de la un moft... sau nu începe deloc. N-am mai cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cum să-și continue povestea. — Oricum, mi-a făcut plăcere să o am elevă timp de șase luni. E adevărat că uneori mi se păreau cam ciudate sau surprinzătoare poveștile ei, sau chiar mă înspăimântau malițiozitățile ei, nemotivate și complet absurde, sau mi se părea prea deșteaptă și mă întrebam ce-o fi în capul ei. Dar, la urma urmei, îmi ziceam, fiecare are cusururile lui și nu era treaba mea să o judec. Eu eram doar profesoara ei de pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
regulă. Mă rog, nu chiar, dar nu i-aș fi vărsat paharul și nu m-aș fi făcut de râs. Aș fi fost în stare să stau aici, să fac conversație și să-l pândesc din când în când, savurând absurda, dureroasa plăcere de a-i fi alături. Aș fi pretins că era într-adevăr Patrick și că în orice clipă s-ar putea întoarce către mine, zâmbind sau spunând ceva sec, în stilul propriu. Apoi m-aș fi uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a frânt inima spunând: „Ai dreptate! Lumea nu se sfârșește aici. De ce mă agit așa?“ Așa că prefer să stau și să ascult ce are de spus. De obicei, oamenii vor să se descarce. Dar situația de față e atât de absurdă și pare o povară reală pentru Finn. Stă cu umerii lăsați, cu capul în piept, arată jalnic. Nu vreau să-l las baltă, dar mă simt inutilă din cauza tăcerilor prelungite. Dar iată că-mi sună telefonul. Presupun că e Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o scăpare de moment. Cred că Jake a avut dreptate, până la urmă: el a fost doar o treaptă pentru mine, și nu destinația mea. O experiență de deconectare și nu dragoste adevărată. E straniu că, în ciuda tuturor tâmpeniilor și jocurilor absurde, a reușit totuși să pună punctul pe i cu privire la situația noastră; și e ironic că, deși la început nu am fost de acord cu el, acum am ajuns să accept opinia lui, pe când el, prin toate mesajele patetice, aproape imploratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]