9,323 matches
-
cu o săptămână Înainte. Desdemona tocmai Împlinise patruzeci și trei de ani și, conform tradiției femeilor din generația ei, era practic o femeie bătrână. Fire albe Îi năpădiseră părul. Începuse să poarte ochelari aurii, fără rame, care Îi măreau ochii, accentuându-i și mai tare expresia de perpetuă consternare. Predispoziția ei spre neliniște (care fusese agravată În ultima vreme de muzica swing de la etajul superior) Îi reînviase palpitațiile la inimă. Erau deja o prezență zilnică. Cu toate acestea, În perimetrul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Am invitat-o pe Julie Kikuchi să ieșim undeva În weekend. În Pomerania. Ideea era să mergem cu mașina până În Usedom, o insulă În Marea Baltică, și să stăm Într-o stațiune veche, preferată cândva de Wilhelm al II-lea. Am accentuat În mod special faptul că urma să avem camere separate. Pentru că era weekend, am Încercat să mă Îmbrac mai lejer. Nu mi-e ușor. Purtam o helancă din păr de cămilă, un jerseu de tweed și blugi. Și o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doar cu descoperirea mea. Își puse ochelarii la loc pe ochi. ― Tratamentul pe care Îl recomand pentru fiica dumneavoastră este unul dublu. Mai Întâi injecții cu hormoni. Apoi chirurgie plastică. Tratamentul cu hormoni va declanșa creșterea sânilor și Îi va accentua caracteristicile sexuale feminine secundare. Intervenția chirurgicală o va face pe Callie să arate exact ca fata care simte că este. De fapt, chiar o să fie acea fată. Exteriorul și interiorul or să coincidă. O să arate ca o fată normală. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
accepte. Totuși nu era de colea să mă vezi atât de schimbat. Capitolul Unsprezece făcuse ochii cât cepele. Nu ne mai văzuserăm de mai bine de un an. Și Capitolul Unsprezece se schimbase. Avea părul mai scurt. Chelia i se accentuase. Prietena amicului său Îi făcuse un permanent la ea acasă. Părul Capitolului Unsprezece, care Înainte era lins, acum arăta la spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pământ, vrând să mă prindă, să mă atragă în pământul din care se nășteau ele. Cerul senin, lipsit de orice tentă de culoare, orice nor, orice culoare în afară de acel albastru lipsit de viață, lipsit de sentiment nu făcea decât să accentueze senzația ciudată. Turnurile gri păreau niște cruci de beton într-un cimitir imens ce marcau locurile de odihnă veșnică a celor care încă n-au murit. Pe străzi, pe trotuare, mașinile, din ce în ce mai rare, și pietonii, din ce în ce mai grăbiți odată cu înălțarea discului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trecea privirea peste fața lor, un zâmbet meschin îi scrijelea chipul ciupit de epidemie și tăbăcit de lipsa alimentelor. Avea o față severă și fixă, fără emoții, dar ochii îi erau vii și își schimbau permanent expresia, lucru care era accentuat de uniforma neagra cu însemne galbene. Nu se poate așa ceva, domnule profesor, continuă Inspectorul făcând ca acea masă de slănină fixată pe față să se onduleze permanent ca o gelatină. Nu se poate ca profesorii să fie dați afară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
conta. Pentru că așa și era. Într-o viață finită și atât de zbuciumată, ce rost are să pui preț pe orice? Lucrurile se întâmplă și timpul are măsura sa în care curge de-a lungul veacurilor. Cine aș fi eu să accentuez importanța unor fapte și evenimente care nu au așa ceva? De cum am realizat aceste lucruri, întunericul nu mai părea să mă întemnițeze și să mă constrângă ca într-un coșciug, ci parcă se extindea și, pe măsură ce făcea acest lucru, îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
timpul cu mare atenție, evocînd În minte silueta și chipul moartei. Cele două femei nu semănau prea mult, iar Francine nu avea fața lungă și ochii negri ai surorii sale. Ea avea ochii albaștri și părul de un blond poate accentuat prin vopsire, pentru că, În față, avea o șuviță roșcată. La prima vedere, semăna cu o femeie cumsecade, care probabil că Își primea clienții cu o dispoziție exuberantă, chiar puțin deșucheată. Nu Încerca să pară distinsă și parcă Îi făcea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
faldurile togii. Augustus o îndepărtează ușurel și o privește în ochi: — Ce se întâmplă, iubită soție? — Mă tem pentru viața ta, pentru viața noastră, rostește ea ștergându-și lacrimile cu grijă, ca nu cumva să întindă cenușa cu care își accentuează sprâncenele chelbe. Șoptește cu vocea întretăiată. — Ca una care împărtășesc deopotrivă cu tine și binele, și răul de aproape jumătate de secol... Și ca una care își face drum cu coatele către conducerea statului, atât timp cât trăiesc eu, și speră că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țipi așa? Unde suntem? mormăie ipocrit, rotindu-și ochii de jur împrejur. — Flaccus mi a povestit că Li..., omul acesta, nu știu cine e..., adaugă repede. Prea repede ca să nu stârnească și mai mult suspiciunea so țului. Nici nu vreau să știu, accentuează Livia. Atunci ducă-se pe pustii, concede principele. Asta nu-i convine Liviei. Într-o zi..., începe ezitant, când îl durea grozav o măsea, omul acesta... Insistă: — Zău nu știu cine e, dar l-a învățat să prepare o poțiune magică. — Pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
descumpănit. Nu și a revenit încă din mirare. — De ce nu? îl repede Livia. Augustus i-l arată din ochi pe cubicular, îndemnând-o să se stăpânească. — Dar e vorba de otravă! Repetă ca într-o incantație: — Otravă. Magie și otravă. Accentuează încă o dată: — Otravă. Îl fixează cu duritate: — Ai în fața ta toate elementele magiei, și tu îți pui în conti nuare palma peste ochi. Folosirea cadavrelor... Observă fața îngrozită a lui Parthenicus, dar nu-i acordă nici o atenție. — ...tăblița de plumb
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
divină. Își dă foarte bine seama că sunt folosite pentru a ajuta la crearea unei noi legături, factice, între împărat și Căminul Statului. — ...căci tatăl tău mi te-a încredințat în calitatea mea de preot al Vestei. Chiar trebuie să accentueze întruna relația lui preferențială cu Zeița? O legătură mult mai strânsă decât cea a oricărui alt Mare Pontif republican. A ajuns să se vorbească până și de o pretinsă înrudire între Vesta și strămoșii închipuiți ai lui Augustus. Se încruntă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
între viața religioasă a fiecărei familii și comunitatea în ansamblul ei. Se gândește că a folosit cuvinte prea pompose și se pregătește să-i explice mai pe înțelesul ei, când copila rostește: — Dacă totul merge bine în casa noastră... A accentuat a noastră, și Occia se bucură. Începe să se inte greze, mititica. — ...atunci tot imperiul se bucură de sănătate și prosperi tate, nu? — Da, încuviințează iute vestala, uimită de inteligența fetiței. Avertizează: — Și dacă ceva nu e în regulă, atunci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
satisfăcută de explicație. Cu ea de mână, Occia pornește mai departe. Ce să-i mai arate? se întreabă. A înțeles la iuțeală că tot ce fac ele în Căminul Statului este identic cu ce a văzut la ea acasă. Să accentueze însă că activitățile lor îmbracă o formă mai arhaică și mai religioasă. — Datinile noastre sunt vechi și sfinte, rostește. — Da, încuviințează fetița. De aceea Altarului Vestei i se spune și focul public. Vestala Mamă nu poate fi decât mulțumită. Regele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară decât voi ceilalți, glăsuiește în surdină Vipsania. O respinge cu palma. Atât și nimic mai mult. Apăsarea din tâmple s-a accentuat. A ajuns de o intensitate dureroasă. Inspiră adânc și expiră. Nu trebuie să se enerveze. I-a explicat însă de atâtea ori că nu-i stă în putere să provoace nimic. Nici o revelație. Nici o viziune sau vis. E la discreția
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cât vrei! De ce ne acuzi de fapt? Își descoperă dinții într-un rânjet canin: — Că am fost curioase să ne aflăm horoscopul? Da, exact asta v-a citit în stele, clatină la rândul ei disprețuitor din cap Vipsania. Agrippina răspunde, accentuând pe fiecare silabă: — Mi-a șoptit o păsărică cum că i-ați făcut farmece și împă ra tului, să moară mai repede... Antonia scoate un strigăt înăbușit. Astfel de vorbe îți pot aduce condamnarea la moarte. Paloarea Aemiliei Lepida îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mai ales de când a aflat că a fost prezent când a născut aia... Strivește cu piciorul un dușman imaginar în nisipul aleii. Cu două săptămâni mai devreme decât își făcuse el socoteala. Chipurile, o fetiță moartă. Durerea din abdomen se accentuează. Genunchii îi tremură. Dacă totuși copilul trăiește...? O fetiță, ziceau. După cât sunt de mincinoși, ar putea fi chiar și un băiat. Fiul lui Nero... Încetinește pașii, atent la strigătul de alarmă dinăuntrul său. Flaccus s-ar putea să știe. E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întruna picioarele de cu vertură. — Statul n-are de ce să se bage și să ia în considerare un act neoficial, din moment ce n-am plătit taxa de eliberare... Asinius Gallus rămâne pentru o clipă cu ochii țintă la el. Rostește apoi accentuând fiecare cuvânt: — Nu te îmbăta cu apă rece! Insultat, Libo trece prin toate culorile curcubeului. Gallus întreabă cu inflexiuni ironice în glas: — De unde ești atât de sigur că Otacilius n-a achitat el însuși taxa la tezaur? — Ca să pri... primească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aroganță. — Nu zău? se minunează Rufus mai mult ca să-l întărâte. Tânărul se împurpurează. — Păi, când un soldat ajunge în garda pretoriană, nu se zice că e transferat? — Și ce-i cu asta? Pe când noi suntem aleși. Rotunjește buzele și accentuează: — Aleși. Indiferența din ochii celuilalt îl face să repete cu încăpățânare: — Aleși. Silabisește rar: — Ca pentru pro-mo-va-rea ca va-le-ri-lor în Se-nat. — Tu te vezi deja în statul-major al principelui, râde Rufus. — S ar putea să ajung, spune celălalt, cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niciodată un loc unde domnește libertatea pentru toți. Mai bine nu se bagă. — E bun? Chiar se pricepe? îl presează Germanicus. I-a simțit ezitările. Insistă: — E vorba de Mariamne... Agrippa înțelege că nu mai poate da înapoi. Rostește apăsat, accentuând fiecare cuvânt: — Altul ca Theogenes nu găsești. — Și bănuiesc că-și folosește calitățile paranormale pentru tot ce poate fi mai rău, exclamă mușcător celălalt. De data asta el e cel care se îndoiește. Pe Mariamne a pier dut-o pentru totdeauna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mele sufletești nu sunt satisfăcute și ochii mei nu pot străpunge întunericul. Atunci nu-ți rămâne altceva de făcut decât să le cauți în altă parte, suspină evreul. — Încerc să regăsesc divinitatea în mine... Herodes îl privește intrigat. — Da, da, accentuează celălalt. Credința vine din interior. Asta caut când mă aplec asupra mea. Și găsești ceva? îi stă pe limbă evreului să-l întrebe. Divinitatea se cinstește nu căsăpind trupuri grase de tauri, nu închinându-i obiecte de aur și argint
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până la instanța spiritual-morală si conservată în latență încă de la ceea ce a însemnat incipit pentru natural sau uman și intrând chiar în componența conceptuală a creațiilor artistice contemporane, urâtul însumează calitățile unei teme fundamantale atât în existența pur cotidiană (mascat sau accentuat de banalul experiențelor umanității) precum și în artă (cunoscută în special ca definiție a tot ceea ce tinde către desăvârșire, perfecțiune prin nenumăratele sale ramificații). Manifestația urâtului în conștientul omenesc iși are rădăcinile din cele mai îndepărtate ere ale evoluției noastre,transpunerea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
baie. Revine în dormitor și se îmbracă; numai atunci când este la adăpostul hainelor sale, se uită în oglindă și chiar îi place ce vede. Îi plac ochii ei verzi inteligenți, și aplică extrem de puțin dermatograf și mascara, doar ca să le accentueze culoarea. Îi plac buzele ei țuguiate și pline, chiar dacă tind să dispară în rotunjimea feței sale în formă de lună. Așa că le pictează cu un roz pal. Îi place părul ei strălucitor, și-l periază, îl tot periază până când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
uitându-mă la fiecare fereastră pe lângă care trec, pe toate catenele străzii principale care se aliniază în lungul străzii. Chiar dacă ferestrele sunt umplute cu haine extrem de moderne, țipătoare și de mărimea 8 - care în mod normal ar servi numai ca să accentueze cât de prost mi s-ar potrivi - în seara asta nu-mi mai pasă și oricum, o fată are dreptul să viseze, nu-i așa? Ben Williams cutreieră cealaltă parte a străzii. Și el se uită în vitrinele magazinelor, admirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru a crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie pe umerii Jemimei, legănându-i-se delicat în timp ce vorbește. Priviți mai de-aproape. Vedeți cum bretonul se oprește chiar deasupra ochilor ei verzi, cum verdele este accentuat de auriul de deasupra, cum bretonul îi pune perfect în evidență figura în formă de inimă. ― Isuse, spune Jeff, dându-se înapoi și admirându-și opera. Arăți absolut frumos, dacă recunosc și eu asta. ― Isuse, repetă Geraldine cu blândețe, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]