3,557 matches
-
imuabilă, cel puțin la nivel decizional administrativ și de control al resurselor. Pentru a constitui o organizație publică de educație a adulților, sunt necesari câțiva pași organizaționali: conturarea viziunii, constituirea echipei, planificarea și managementul. Viziunea organizațională are multiple definiții și accepțiuni. Ea este o imagine proiectivă, mai elaborată decât o idee și mai concretă decât un vis, o imagine (sau o descriere) pozitivă a unei realități mai bune, proiectată într-un viitor bine definit. O viziune trebuie să fie pozitivă și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
folosite, utilizarea corectă și unitară a termenilor vehiculați, cu atât mai mult cu cât, vom vedea în continuare, ceea ce denumim generic educația adulților este un concept cu o considerabilă întindere pragmatică, normativă, bogat în semnificații. Concepția asupra educației adulților și accepțiunile date termenului de-a lungul timpului au fost tributare nevoilor sociale și individuale, cărora a trebuit să le răspundă cu prioritate, dat fiind contextul sociopolitic, cultural și economic dintr-o perioadă sau alta. La început, așa cum remarca C.J. Titmus (1996
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
perioadă sau alta. La început, așa cum remarca C.J. Titmus (1996, p. 9), conceptul a fost folosit oarecum difuz, în sensul de educare/iluminare a maselor largi, nuneapărat numai a adulților (de exemplu, education populaire în Franța sau Volksbildung în Germania), accepțiune ce își are originea în termenul clasic de folkeoplysning (folosit de Grundtvig, cu sensul de iluminare a maselor largi de țărani, ca premisă a dezvoltării țării). Mult utilizat în spațiul scandinav, conceptul reflectă sprijinul social deosebit acordat adulților pentru continua
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aspecte mai generale, dimensiuni educaționale alternative, ce trebuie acoperite (civică, culturală, de timp liber, pentru grupurile marginalizate social sau intervenții educative specifice diferitelor grupuri de adulți: bătrâni, femei casnice, șomeri, imigranți, minoritari etc.). Cele două orientări se regăsesc și în accepțiunile date de OECD, respectiv UNESCO educației adulților. Astfel, OECD are mai mult o accepțiune economică asupra educației ca investiție în „capitalul uman”, în timp ce UNESCO a avut în mod tradițional o percepție mai umanistă și mai democratică asupra educației pentru adulți
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pentru grupurile marginalizate social sau intervenții educative specifice diferitelor grupuri de adulți: bătrâni, femei casnice, șomeri, imigranți, minoritari etc.). Cele două orientări se regăsesc și în accepțiunile date de OECD, respectiv UNESCO educației adulților. Astfel, OECD are mai mult o accepțiune economică asupra educației ca investiție în „capitalul uman”, în timp ce UNESCO a avut în mod tradițional o percepție mai umanistă și mai democratică asupra educației pentru adulți, văzută ca mijloc de dezvoltare personală, pe baza propriilor opțiuni și interese, de asigurare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
democratică asupra educației pentru adulți, văzută ca mijloc de dezvoltare personală, pe baza propriilor opțiuni și interese, de asigurare a incluziunii adultului într-o societate democratică, de asigurare a participării tuturor la educație, indiferent de statutul lor social sau cultural. Accepțiunea OECD tinde să se impună tot mai mult în discursurile agresive, neoliberale din societățile vest-europene, în care educația adulților este văzută ca dezvoltare de competențe pentru a face față competiției de pe piața globală. Astfel, educația adulților nu mai este o
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de asemenea instituții trebuie să vină în întâmpinarea intereselor și a nevoilor individului, și nu invers (vom reveni în subcapitolul următor). Oricum, educația de-a lungul vieții este văzută ca o investiție continuă și articulată în dezvoltarea individului, reunind, după accepțiunea dată acesteia de Comisia Europeană („Making European Area of Lifelong Learning a Reality”, 2001), „toateactivitățile de învățare ce au loc de-a lungul vieții, cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele, deprinderile și competențele, într-o viziune personală, civică, socială sau
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
urmare, nu plătesc sau nu participă la acest gen de oferte educaționale, care devin insuficiente, datorită slabului interes pe care îl manifestă în privința lor. Educația de bază a adulților. Acoperă generic achiziția deprinderilor-cheie pentru a supraviețui în societate. Dacă, în accepțiunea tradițională, deprinderile de bază vizau cititul, scrisul și numerația, în societatea actuală bazată pe cunoaștere, acestea sunt mult mai complexe și vizează: deprinderile computeriale, cultura tehnologică, limbile străine, deprinderile sociale și competențele antreprenoriale (vezi „Memorandumul privind învățarea permanentă”, mesajul-cheie nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
imuabilă, cel puțin la nivel decizional administrativ și de control al resurselor. Pentru a constitui o organizație publică de educație a adulților, sunt necesari câțiva pași organizaționali: conturarea viziunii, constituirea echipei, planificarea și managementul. Viziunea organizațională are multiple definiții și accepțiuni. Ea este o imagine proiectivă, mai elaborată decât o idee și mai concretă decât un vis, o imagine (sau o descriere) pozitivă a unei realități mai bune, proiectată într-un viitor bine definit. O viziune trebuie să fie pozitivă și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
reziliență, Șerban Ionescu (2008) amintește o primă utilizare a conceptului de către filosoful iluminist Francis Bacon, deja în 1626, în una din scrierile sale. în 1668, conceptul apare în scrierile filosofului platonician Henry More, iar în 1857 este folosit într-o accepțiune asemănătoare celei din psihopatologia actuală, de către medicul Tomes, cu referire la capacitatea japonezilor de a face față calamităților naturale provocate de frecventele cutremure. Urmând șirul anilor, Șerban Ionescu (2008) găsește conceptul de reziliență în romanul Lelia sau viața lui George
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
vizând să legitimeze drepturile procesuale proprii pentru individ la nivel internațional împotriva statului al cărui cetățean este. Se face însă confuzie între drepturi "internaționale" și reglementări internaționale în domeniul drepturilor omului. În realitate, individul nu are "drepturi internaționale" în veritabila accepțiune a termenului. El are anumite drepturi care își au doar originea îndepărtată în ordinea internațională, fiind inspirate de aceste norme. Dacă individul are anumite drepturi, acestea nu sunt opozabile decât statului al cărui cetățean este, și nu comunității internaționale a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de către comunitatea internațională, ca parte/membru al acesteia. Alți termeni cu relevanță pentru tema cercetată sunt "național", "naționalitate" și "naționalism". Primul este definit ca o persoană care aparține unui stat printr-o legătură permanentă denumită naționalitate și, într-o altă accepțiune, "național" definește ceea ce aparține unei națiuni, caracterul specific acesteia. În alte situații, termenul "național" arată legătura cu un grup de oameni, având caractere comune, determinate de originea etnică, religie, tradiții, aspirații 41. Într-un astfel de sens termenul este folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
lege, înseamnă a deveni titularul unui drept real sau de creanță prin intermediul unor acte sau fapte juridice ori în puterea legii, în temeiul oricărui mod derivat sau originar prevăzut de legea civilă 4. Noțiunea de dobândire este utilizată, așadar, în accepțiunea ei cea mai largă. În legătură cu această accepție a noțiunii de dobândire, în practica judecătorească s-a considerat că sunt comune și, prin urmare, devin obiectul comunității toate bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei "independent de natura mijloacelor cu care au
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
privește, nu credem că este vorba de "o indiviziune sui generis" ori de atribuirea noțiunii dreptului de proprietate comună în devălmășie a unui "înțeles cu mult mai larg decât cel strict juridic de evocare a dreptului de proprietate", ci de accepțiunea ce trebuie să i se dea termenului de devălmășie. Explicarea noțiunii de devălmășie prin intermediul noțiunii de indiviziune nu este posibilă, datorită deosebirilor de esență existente între aceste două noțiuni, iar lărgirea înțelesului dreptului de proprietate comună în devălmășie poate produce
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
soții stăpânesc în comun un bun sau o universalitate de bunuri asupra cărora au un drept de proprietate sau un alt drept real, fără ca ei să cunoască întinderea dreptului sau bunurile ce aparțin fiecăruia în materialitatea lor. Privită în această accepțiune, devălmășia nu este numai o modalitate a dreptului de proprietate, ci o modalitate și a altor drepturi reale. Astfel, în cazul concesiunii de terenuri celor doi soți pentru construirea de locuințe, dreptul de concesiune al soților se va înfățișa sub
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
De asemenea, în cadrul comunității de bunuri, sub forma devălmășiei celor doi soți se pot afla și alte drepturi reale, cum ar fi, spre exemplu, un drept de uzufruct, de servitute, de superficie etc. Noțiunea de devălmășie are, prin urmare, două accepțiuni. Într-o primă accepțiune, restrânsă, sub forma devălmășiei se înfățișează dreptul de proprietate al soților și are ca obiect bunurile dobândite de oricare din soți în timpul căsătoriei cu titlu de proprietate. Într-o accepțiune mai largă, devălmășia se înfățișează ca
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de bunuri, sub forma devălmășiei celor doi soți se pot afla și alte drepturi reale, cum ar fi, spre exemplu, un drept de uzufruct, de servitute, de superficie etc. Noțiunea de devălmășie are, prin urmare, două accepțiuni. Într-o primă accepțiune, restrânsă, sub forma devălmășiei se înfățișează dreptul de proprietate al soților și are ca obiect bunurile dobândite de oricare din soți în timpul căsătoriei cu titlu de proprietate. Într-o accepțiune mai largă, devălmășia se înfățișează ca o modalitate și a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de devălmășie are, prin urmare, două accepțiuni. Într-o primă accepțiune, restrânsă, sub forma devălmășiei se înfățișează dreptul de proprietate al soților și are ca obiect bunurile dobândite de oricare din soți în timpul căsătoriei cu titlu de proprietate. Într-o accepțiune mai largă, devălmășia se înfățișează ca o modalitate și a altor drepturi reale pe care soții le dobândesc în timpul căsătoriei. Pentru a se evita orice fel de confuzie, credem că utilizarea termenului de devălmășie în cea de-a doua accepțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
accepțiune mai largă, devălmășia se înfățișează ca o modalitate și a altor drepturi reale pe care soții le dobândesc în timpul căsătoriei. Pentru a se evita orice fel de confuzie, credem că utilizarea termenului de devălmășie în cea de-a doua accepțiune trebuie făcută, în toate cazurile, cu precizarea dreptului ce se înfățișează sub această modalitate, în timp ce utilizarea termenului de devălmășie fără alte precizări socotim că este indicată în toate cazurile pentru desemnarea dreptului de proprietate comună în devălmășie. În lumina celor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
încadreaz] în ceea ce înțelegem în mod obișnuit prin moral]. Hobbesienii susțin c] drepturile decurg din constrângerile necesare asigur]rii cooper]rii reciproc avantajoase, chiar și atunci când aceast] cooperare înseamn] de fapt exploatarea unor indivizi de c]tre alții. Totuși, în accepțiunea să curent], morală susține c] activit]țile reciproc avantajoase trebuie s] respecte în primul rând drepturile celorlalți indivizi, inclusiv drepturile acelora care nu se pot ap]ra singuri. Poate fi avantajos pentru cel puternic s] îl fac] pe cel slab
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
slab sclavul s]u, dar acesta are prioritate în c]utarea drept]ții. În mod normal, consider]m c] obligațiile noastre morale sunt înt]rite și nu sl]bite de vulnerabilitatea celorlalți. Avantajul reciproc nu poate constitui baza moralei în accepțiunea ei curent] deoarece exist] principii morale anterioare urm]ririi avantajului reciproc. Bineînțeles, acest apel la morală cotidian] ne poate induce în eroare. Esență abord]rii hobbesiene este c] nu exist] obligații naturale și c] nu exist] „o diferenț] moral] real
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
individul a f]cut exact ceea ce a dorit s] fac] (și-a urmat voința proprie). Aceast] obiecție afecteaz] egoismul psihologic, care, în loc s] constituie o teorie empiric] surprinz]toare prin ins]și concluzia c] suntem întotdeauna motivați de egoism (în accepțiunea obișnuit] a cuvântului), nu face decât s] atribuie „motivației egoiste” un sens nou și chiar derutant. În aceast] nou] interpretare, acțiunea are o motivație nu atunci și numai atunci cand individul este motivat s] fac] orice consider] el c] este spre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mijloc. 5) Holismul ecologic Anterior, s-a menționat c] orice etic] de natur] s] ne orienteze atitudinea fâț] de mediu poate fi considerat], la modul cel mai general, o etic] a mediului. Termenul de „etic] a mediului” poate avea uneori accepțiuni mai restrânse. Uneori este utilizat pentru a indica o etic] ce confer] valoare moral] altor indivizi decât ființelor umane, constituind astfel o bâz] solid] pentru revendic]rile morale ale ecologiștilor. Din aceast] perspectiv], etică vieții este o etic] a mediului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu implic] valori și, prin urmare, nu sunt decizii etice. Bebelușii, copiii de vârst] mic], persoanele cu deficiențe mintale, cei în com], bolnavii de Alzheimer ș.a.m.d. sunt, de asemena, incapabili de a lua decizii de ordin moral. În accepțiunea lui Fox, toate aceste ființe nu pot fi considerate membre ale comunit]ții morale. În consecinț], în conformitate cu logică să, animalele nu sunt singurele ființe pe care comunitatea moral] le poate folosi dup] cum dorește: „subdezvoltații mintal” sunt, de asemenea, țint
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doar o surs] temporar] de salariu. De cealalt] parte a acestei imagini sumbre, se afl], totuși, reînnoirea accentului pus pe noțiunile de rol și responsabilit]ți ale angajatului, una dintre acestea fiind loialitatea fâț] de companie. Loialitatea are aici dou] accepțiuni: angajatul poate avea, prin natura meseriei sale, obligații speciale fâț] de companie, dar și compania are, la rândul ei, obligații fâț] de angajat. Este periculos ins] s] accentu]m concepte precum loialitatea f]r] s] clarific]m mai întâi faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]