27,712 matches
-
Dâmbovnic, în județul Argeș, fiind și membru al echipelor studențești în campaniile de culegere a folclorului organizate de C. Brăiloiu. Din 1949, când se înființează Institutul de Folclor din București, răspunde de activitatea de cercetare în calitate de coordonator. Va fi director adjunct științific (1954) și director al Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei Române (1965-1975). Devine membru al multor organisme științifice internaționale: președinte al Societății Internaționale de Etnografie și Folclor, membru al Consiliului Internațional de Folclor din cadrul UNESCO, membru al Academiei Americane
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
Facultății de Fizică a Universității „Al. I. Cuza”, iar mai târziu (1994-1996) urmează și studii postuniversitare, specialitatea jurnalistică, în cadrul aceleiași universități. Își începe cariera didactică predând fizica la mai multe școli din Iași. După 1989 ocupă funcția de redactor-șef adjunct la „Timpul” și lucrează ca redactor la Editura Universității „Al. I. Cuza” (1990-1992). Pentru o perioadă mai mare de timp va fi publicist-comentator la „Contemporanul” (1991-1999), ulterior fiind lector la Departamentul de Jurnalistică și Științele Comunicării al Facultății de Litere
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
, revistă apărută la Galați, lunar, din 4 februarie 1990. Redacția are inițial următoarea componență: Ion Chiric (redactor-șef), Theodor Codreanu și Sterian Vicol (redactori-șefi adjuncți), Ion Trif Pleșa (secretar general de redacție), Simion Ajarescu, Viorel Dinescu, C. Gherghinoiu, Radu Macovei (redactori). Articolul-program, intitulat Destin, și editorialul celui de-al doilea număr, Proba de mare, menționează că orașul Galați „vrea să devină un port al culturii
PORTO-FRANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288978_a_290307]
-
sau la expoziții de artă plastică, se aduc în pagină jurnale și contrajurnale, corespondență inedită provenind de la Alexie Mateevici, Nichifor Crainic, Perpessicius ș.a. Din ianuarie 2000 P.-F. are alt colegiu redacțional: Sterian Vicol (redactor-șef), Mircea Mihai (redactor-șef adjunct), Radu Dorin Mihăescu (consilier editorial). Formatul publicației se schimbă, iar rubricile se îmbogățesc: „Remember”, „Invitații revistei”, „Restituiri”, „Scena și viața”, „Debut”, „Cartea străină”, „Poeți gălățeni”, „Pagini dunărene”, „Ancheta «Porto-Franco»”, „1001 de reviste”, „Lecturi incomode” ș.a. Mai colaborează Ion Zamfirescu, Emil
PORTO-FRANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288978_a_290307]
-
Stat (1979-1983), producător delegat la Casa de Filme nr. 3 (1983-1987) și la Casa de Filme nr. 4 (1987-1990). Este unul dintre cofondatorii UNITER, al cărei vicepreședinte (apoi vicepreședinte executiv) va fi în perioada 1990-1994. Concomitent, lucrează ca redactor-șef adjunct la revista „Teatrul azi” (1990-1992). În 1991 își începe cariera universitară, mai întâi la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, din 1996 la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, unde ajunge șef al Catedrei de artă teatrală. Din 2001
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
profesor suplinitor, bibliotecar, apoi secretar de redacție la ziarul „Timpul”, la revista „Sociologie română” a Institutului Social Român, condus de D. Gusti, redactor la Radio București (1945-1948), iar mai târziu tehnoredactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, director adjunct la „Reclama comercială” (1965-1967). Editează revista „Cadran” (1931, 1939). Debutează în 1928, cu un sonet, în revista școlară „Muguri”, iar în 1939 îi apare volumul Poeme. Scrie la „XY”, unde e și secretar de redacție, „Viața literară”, „Lumea”, „Orizont”, „Convorbiri
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
Comerciale și Industriale din București, pe care o va absolvi ca licențiat în științe economice în 1951. Este, de asemenea, absolvent al Școlii Superioare de Partid „A.A. Jdanov” din Leningrad (1956). Activează în presă ca redactor, apoi secretar general adjunct la „Contemporanul” (1950-1955), redactor-șef la „Scânteia tineretului” (1956-1960), este director general la Agerpres (1960-1962), vicepreședinte al Comitetului de Cultură și Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri (1962-1964). Revenit în presă, conduce, între 1965 și 1968, ziarul „Scânteia”, pentru a prelua
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
colonel. A absolvit Liceul „Sf. Sava” (1979) și Facultatea de Litere a Universității din București (1990). Înainte de 1989 are diverse ocupații, între care aceea de paznic de noapte la Observatorul Astronomic. Din 1990 este redactor la „Luceafărul” și redactor-șef adjunct al suplimentului acestei reviste, „Nouăzeci”. În 1994 este angajat ca redactor la secția culturală a cotidianului „Adevărul”; deține în „Adevărul literar și artistic” rubricile „Caiet de citire și de caligrafie. Fragmente de jurnal” și „Biblioteca rulantă”. Debutul editorial se produce
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
al revistei „Echinox”, pe care o conduce până la plecarea în stagiul parizian, la începutul anului 1973, când este înaintat director al publicației, iar Marian Papahagi devine redactor-șef. Astfel se constituie „triumviratul” Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Vartic (redactor-șef adjunct din 1972), care conduce echipele redacționale succesive de la „Echinox” până la schimbarea intempestivă, în 1983, a formulei de către autoritățile comuniste. În perioada primului stagiu sorbonard, P. alcătuiește, împreună cu Dumitru Țepeneag, numărul special Écrivains roumains d’aujourd’hui al revistei „Les Lettres
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
din Iași. Colaborează la „Cuvântul liber”, „Manifest”, „Clopotul” și redactează „Slova”, „revistă literară și socială” apărută la Botoșani, în 1935. Membru al Partidului Comunist Român din 1937, va ocupa după 1944 înalte funcții administrative, fiind la un moment dat ministru adjunct la Învățământ și Cultură. În ultimii ani ai vieții e angajat redactor-șef la „Albina”. Reportajele lui P. literaturizează, pe linia realismului socialist, „transformările” care cuprind țara după instaurarea comunismului. Se prezintă tezist, conform unei scheme rudimentare, o imaginară îmbunătățire
PRISNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
1974, un volum de schițe portretistice) și acuarela (cu Ecaterina Delighioz). În 1941 se înscrie în Uniunea Tineretului Comunist. Între 1945 și 1949 lucrează ca redactor la Radio (emisiunile pentru străinătate), între 1949 și 1953 este redactor, apoi redactor-șef adjunct la revista „Viața românească”, ocupând aceeași funcție la „Gazeta literară” din 1953 până în 1956, când devine șef de secție în administrația Uniunii Scriitorilor. În 1970 preia postul de profesor la cercul literar al Palatului Pionierilor din București. Împreună cu soțul ei
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
revista „Tribuna” din Cluj, unde rămâne până în 1986, când se mută la București. Aici schimbă mai multe locuri de muncă, fiind când ziarist, când funcționar în aparatul cultural, când om politic. Este redactor la „Viața românească” (1987-1990), apoi redactor-șef adjunct la „Luceafărul”, face parte din redacția „Cotidianului” (1991-1992) și a revistei „Alianța civică”. Se numără între membrii fondatori ai Alianței Civice, în 1995 ajungând vicepreședinte al acesteia. Poetul nu refuză funcțiile cu caracter managerial sau politic: secretar al Uniunii Scriitorilor
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
, Victor (2.X.1942, Vindrei, Federația Rusă), prozator. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1965). A funcționat ca redactor la Radio, redactor-șef adjunct al revistei „Chipăruș”, redactor la „Basarabia”. P. debutează cu volumul pentru copii Puiul de stea (1969), urmat de culegerile de nuvele umoristice Supracotoi (1970), Olimpia (1976), S-a copt frunza (1979), în care vădește un umor fin, alimentat din observarea
PROHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289035_a_290364]
-
n. Năchiescu) și al lui Ioan Purcaru, profesori. Urmează liceul la Craiova și Școala de Literatură „M. Eminescu” din București, devenind redactor la „Scânteia” (1950-1958) și „Scânteia tineretului”. Este cofondator al revistei „Ramuri” (1964), redactor-șef (1968-1969) și redactor-șef adjunct (1972-1974) la „Tribuna României”, redactor la „Flacăra” (din 1974). Debutează cu versuri în 1950, la „Contemporanul”, iar editorial, în 1955, cu un reportaj în volumul Zile fierbinți, alături de V. Negru. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1973), Premiul Asociației
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
și traducător. Este fiul Ioanei și al lui Gheorghe Radu. Urmează la Timișoara Liceul Silvic (1983-1987) și Facultatea de Litere și Filosofie, secția română-engleză, din cadrul Universității de Vest (1989-1994). După absolvire este profesor la Iași și Timișoara (1994-1999), redactor-șef adjunct al revistei „Helikon” din Timișoara (1998), redactor la „Timpul” din Iași (2000-2001), redactor și realizator la Studioul de Radio Iași (1999-2001). În 2001 emigrează în Statele Unite ale Americii, unde stă numai un an, lucrând ca vânzător, recepționer marfă etc. Se
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
la liceele bucureștene „Matei Basarab”, „Nicolae Bălcescu”, „Mihai Viteazul”, „N. Krețulescu”, „Profesorii Asociați” și, în paralel, ca director al revistei „Pegas” (1932-1933), redactor la „Seara”, „Capitala”, „Curentul”, „Fapta”, secretar general de redacție la „Națiunea”, condus de G. Călinescu, redactor-șef adjunct la „Frontul plugarilor” (1949-1952), redactor la „Agricultura nouă” (devenită „Agricultura socialistă”), de unde a ieșit la pensie. A debutat în 1929 la revista „Limba română”. A colaborat la „Răboj”, „Plai”, „Litere”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Facla”, „Credința”, „Însemnări ieșene
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
1950-1954), secția limba și literatura română. Și-a susținut doctoratul cu teza N. Iorga - exeget al literaturii universale. A fost redactor la „Gazeta literară” (1954- 1959), unde a și debutat în 1954, și la „Luceafărul” (1959-1962), redactor și redactor-șef adjunct al ziarului „Scânteia” (1962-1969), vicepreședinte al Radio-Televiziunii Române (1970-1972), director al Editurii Eminescu (1972-1990). A profesat și în învățământul universitar, ca lector la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” (1966-1969) și la Facultatea de Limba și Literatura Română (1969-1970). Din
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
Gellu Naum, Iordan Chimet, Aurel Ciurunga, Virgil Carianopol, N. Crevedia ș.a.) sau se aflau la începutul carierei (Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Radu Petrescu, D. Țepeneag, Petru Popescu ș.a.). Cu numărul 6/1969 redactor-șef devine Al. Piru, iar redactor-șef adjunct Ilarie Hinoveanu, sub conducerea cărora se remarcă orientarea spre preponderența criticii literare, ilustrată de personalități din toată țara. Cronica literară susținută de Al. Piru e tranșantă, deși adeseori subiectivă. De la numărul 4/1976 conducerea revistei e preluată de un „colegiu
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
din toată țara. Cronica literară susținută de Al. Piru e tranșantă, deși adeseori subiectivă. De la numărul 4/1976 conducerea revistei e preluată de un „colegiu redacțional”, în care Romulus Diaconescu este numit întâi „șef de rubrică” (mai târziu redactor-șef adjunct), iar Mihai Pelin rămâne redactor-șef adjunct. În următorii doi ani publicația tinde să devină locală, provincială și tot mai politizată. R. își recâștigă prestigiul odată cu numirea ca redactor-șef a lui Marin Sorescu (7/1978), redactor-șef adjunct fiind
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
Al. Piru e tranșantă, deși adeseori subiectivă. De la numărul 4/1976 conducerea revistei e preluată de un „colegiu redacțional”, în care Romulus Diaconescu este numit întâi „șef de rubrică” (mai târziu redactor-șef adjunct), iar Mihai Pelin rămâne redactor-șef adjunct. În următorii doi ani publicația tinde să devină locală, provincială și tot mai politizată. R. își recâștigă prestigiul odată cu numirea ca redactor-șef a lui Marin Sorescu (7/1978), redactor-șef adjunct fiind Romulus Diaconescu. În noua formulă valoarea ei
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
-șef adjunct), iar Mihai Pelin rămâne redactor-șef adjunct. În următorii doi ani publicația tinde să devină locală, provincială și tot mai politizată. R. își recâștigă prestigiul odată cu numirea ca redactor-șef a lui Marin Sorescu (7/1978), redactor-șef adjunct fiind Romulus Diaconescu. În noua formulă valoarea ei crește simțitor, prin colaborarea celor mai de seamă poeți din țară, fără a fi însă neglijați nici poeții, prozatorii, criticii și reporterii din zona Olteniei. Tonul general devine mai viu, metaforic-agresiv. Cronica
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
limba și literatura română la liceul din comuna Sărmașu și la Școala Generală din satul Balda, județul Mureș (1961-1969). Din 1970 până în 1986 redactor la secția de proză a revistei „Tribuna”, trece ca redactor, iar mai târziu ca redactor-șef adjunct la ziarul județean „Făclia” (după decembrie 1989, „Adevărul de Cluj”), pensionându-se în ianuarie 1996. Debutează în 1958 la revista „Licurici”, cu o povestire semnată Michi. Urmează o perioadă în care publică numai articole de ziar și reportaje în câteva
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
Pus în libertate imediat după 23 august 1944, avea să fie numit în diferite funcții de oarecare importanță în special în domeniul presei, al propagandei, „îndrumării” și controlului creației literar-artistice: redactor la „România liberă” (1944-1945), director al Radiodifuziunii Române (1945-1946), adjunct al șefului secției de propagandă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1946-1948), director general al postului de radio România liberă (1946-1948), secretar al Comitetului Artelor din Secția centrală de educație politică a CC al PCR (1947), președinte al Uniunii
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
Cluj. Stabilit în Germania în 1990, va fi Gastprofessor pentru literatură germană modernă la Universitatea din Marburg (1991), iar din 1992 cercetător al Institutului „Südostdeutsche Kulturwerk” din München (devenit din 2001 Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas), apoi director adjunct al acestui institut (2001) și profesor asociat al Universității din München. Este unul din fondatorii revistei „Echinox” și redactor al paginilor în limba germană între 1968 și 1972. Debutează în 1968 cu un articol despre Rainer Maria Rilke în ziarul
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
1944-1954).Timp de doi ani le întrerupe, lucrând ca redactor de gazete, precum și la Radio. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1960) este profesor în județul Argeș și în capitală, între 1969 și 1973 e redactor-șef adjunct la revista „Argeș”, iar din 1973 funcționează ca lector la Editura Cartea Românească. Debutează cu versuri despre munca tineretului pe șantiere în „Brigadierul” (1948), supliment al ziarului „Tânărul muncitor”. Prima plachetă, Cântecul lui Philipp Müller, îi apare în 1953, urmată
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]