6,732 matches
-
cu un aer absent. A auzit și el de vitejiile tânărului nepot al lui Tiberius Nero. Nu vrea însă să se arate impresionat. Și l-a scos de mult pe Germanicus de la inimă. Pusio așteaptă un timp o manifestare de admirație, sau cel pu țin de interes, din partea interlocutorului său. Nu capătă nimic. Se simte jignit. Lovește de câteva ori cu putere din palme ca să-i atragă atenția. — Ce-i? face Rufus morocănos. O ia înainte. Tocmai asta sărbătoresc astăzi. Încheierea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
arate că știe asta. Ceilalți trei îl cercetează îndelung din priviri. Rufus, pe sub gene, gladiatorii, nedumeriți. Atunci, de ce ești aici? îndrăznește băiatul. Evreul murmură înăbușit: — M-am închiriat procuratorului pentru a-mi salva fa milia. Copilandrul îl privește pierdut de admirație. Rufus pleacă fruntea. Tu, nefericitule, ar vrea să-i spună, ești doar un fricos, crud la trup și la minte. Ai de ispășit o pedeapsă. Dar eu am acceptat de bunăvoie această profesie infamantă. Suspină cu obidă. M-am vândut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Marte răz boinic. Germanicus nu mai este însă atent la ei. A apucat-o pe Livilla de mâini și o învârte în jurul lui, făcând-o să zboare de la pământ. Nici nu bagă de seamă că gestul lui stârnește strigăte de admirație în rândul puștimii adunate ca la urs. Cum o lasă jos, fetița aleargă, țopăind veselă într-un picior, și-i ia pe toți la pupat: trece de la doici la preceptori, pe urmă la frații ei Nero și Drusus, ba sărută
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doici la preceptori, pe urmă la frații ei Nero și Drusus, ba sărută în învălmășeală și câteva proge nituri de sclavi. Chiar și morocănoasa Pomponia trebuie, mai de voie, mai de nevoie, să se supună. Tatăl o privește, topit de admirație. Cât e de frumoasă, micuța lui zeiță! Merită nu numai o viață lungă și fericită, dar poate chiar și nemurirea. Câtă dragoste și decență, cum îi iubește și-i îmbrățișează pe toți, fără nici o deosebire! Cum se joacă cu băgare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urcat liniștiți colina, fără să mai pretindă că n-au voie să intre în incinta sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea. Se vede mergând spre Ben la o petrecere aglomerată, spunându-i „bună!“ cu o privire ștrengărească și dându-și pe spate părul, de-acum blond. Vede cum ochii lui Ben se măreasc de uimire, înlocuită după câteva clipe de admirație, respect, dorință. Îl vede pe Ben conducând-o acasă cu mașina și intrând la o cafea. Vede cum colegele ei de apartament mor să filtreze cu el, dar mai vede că Ben are ochi numai pentru ea. Îl vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
făcut, după cum și-au dat seama imediat ce au intrat. A fost nevoie să dea din mâini ca să vadă ceva prin fum, și în cele din urmă au văzut sute de bărbați: toți sprijineau barul și rămăseseră complet muți, probabil de admirație, la vederea Sophiei și Lisei. ― Cred c-am murit și-am ajuns în rai, a gemut un zidar, ducându-și mâna la inimă în râsetele prietenilor lui. ― Pe mine mă căutai, dragă? i-a spus unul Sophiei, în vreme ce aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spună cu un aer superior: „Ce mai lucruri poartă tinerii în ziua de azi. Sincer, nu știu cum reușesc.“ Mama ei vrea să meargă pe stradă cu Jemima și să se simtă nemăsurat de mândră, vrea să se cufunde în privirile de admirație ale celorlalți, să fie încălzită de frumusețea fiicei sale. Ceea ce nu vrea este ceea ce are acum, adică o fiică pe care o iubește, dar de care îi e rușine. În prezent, mama Jemimei încearcă al naibii de tare să nu-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se leagă, iar Ben avea nevoie de un confident mai mult decât orice în săptămâna nopților lungi, așa cum a botezat-o el. Dar așa cum bine știe Jemima, prieteniile pot fi lucruri efemere, iar prietenia lor se bazează pe încredere și admirație, dar la fel de bine și pe conveniență. Jemima e sigură că odată ce Ben va ajunge în fascinanta lume a televiziunii, n-o să mai știe nimic de el. Dar Jemima vrea ca Ben să fie fericit, mai mult decât vrea ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi ridic o mână ca să-mi ating fața și părul în oglindă. Aproape fără să gândesc, mă trezesc șoptind aprobator: ― O, Doamne, murmur eu încet, întorcându-mă uimită la Geraldine. Sunt femeia din poză. ― Nu, nu ești, spune Geraldine cu admirație. Ești mult mai frumoasă. Geraldine insistă să plătească ea. ― Fac cinste, zice ea. Când plecăm, Geraldine continuă să se uite la mine, și-i tot dă înainte cu cât de frumoasă sunt. ― Ei, dar termină odată, Geraldine! spun eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
puțin nu încă. Dar mă simt așa de bine că nu mă pot opri din zâmbit, și sunt sigură că strălucirea mea luminează toată America. ― Ești așa de frumoasă, îmi spune Brad din nou, iar eu mă încălzesc la măreția admirației lui. Se uită la ceas și-mi spune c-ar fi timpul să mergem cu rolele, pentru că vom avea ceva de muncă, odată ajunși la sală. Așa că ne oprim la magazinul de închirieri și luăm niște role pentru mine. Lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
arate împrejurimile? ― A vrut, dar pur și simplu are prea multe pe cap acuma. Cu ce se ocupă? ― Are o sală. B-fit Gym, nu știu dacă ai auzit de ea. ― O, Doamne! Ochii lui Lauren se deschid larg, plini de admirație. ― Tu ești cea care a venit să se întâlnească cu armăsarul. Știu cine ești. Nu pot să-mi amintesc numele lui. La naiba, mai spuse ea, mai ca pentru sine. ― Brad? Deveneam un pic nervoasă, chiar știa totul despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu îmi dau seama cum i se limpezește totul. Vreau să zic, că nu mai sunt grasă, că m-am transformat în femeia uimitoare cu care s-a tot întâlnit. Prin tot șocul și confuzia asta, observ încet încet apare admirația - și ăsta e cel mai tare sentiment din lume. ― Jemima, șoptește el. Acum nu mai zâmbesc, fără să fi plănuit asta, fără să ne fi gândesc la asta, ne ridicăm amândoi exact în același timp și cădem unul în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
alegeri pentru desemnarea membrilor consiliului comunal. Referindu-se la acestea, ziarul Dobrogea, ediția din 15 noiembrie 1902, arăta că "poporul dobrogean este mai mult admirator al Partidului Național Liberal, sub cârmuirea căruia Dobrogea a fost scoasă din sclavie, și această admirație a fost mărită și grație domnului Paul Stătescu, fost prefect al acestui județ"2514. La 3 noiembrie 1902 tulcenii au avut de ales între trei liste electorale, "una în frunte cu domnul Elefterie Niculescu, actual primar, a doua în frunte
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
întreținut, pe cale de a se înfrumuseța și progresa, județul (...) se poate felicita de actuala administrație, în special, școala și biserica sunt obiectul principalei solicitudini a domnului prefect Vârnav"2698. Aceeași redacție aprecia că "ceea ce, cu drept cuvânt, atrage atenția și admirația tuturor este că populația rurală, prin contribuții benevole în bani și în muncă de transport, a înzestrat o mulțime de localități cu școli și biserici"2699. Ca urmare a faptului că lucrările de construcție s-au făcut "sub controlul administrației
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
oprită și construcția cazinoului din Constanța, "o frumoasă clădire (...) menită a servi și ca teatru în timpul iernii"2902. O altă acuzație la adresa prefectului județului Constanța era aceea că "a lăsat în părăsire frumoasele băi de pe plaja de la Mamaia care fac admirația vizitatorilor și podoaba țării"2903. Totodată, autorii memoriului arătau că "tot domnului prefect Vârnav i se datorește faptul că s-a oprit din lucrare linia ferată ce se construia de la Constanța la renumitele băi de la Techirghiol"2904. În finalul memoriului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
le vadă săbiile și spuneau că seamănă cu iataganele turcești în formă de semilună. Ca să-i distreze, Nishi Kyūsuke a așezat o hârtie groasă pe tăișul săbiei și a tăiat-o mișcând lin sabia. Toți au izbucnit în strigăte de admirație. Am așteptat să treacă furtuna și abia apoi am plecat din Saint Tropez, dar cele două zile petrecute acolo au adus pentru prima dată pe fețele până atunci întunecate ale japonezilor câte un surâs firav ca un soare de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mărite cu un străin. Se opri. Cineva, o prietenă foarte bună, mi-a spus odată: „Nici un străin nu-i poate fi un soț bun unei fete din America“. Nu, bănuiesc că nu, spuse nevastă-mea. Doamna din America Își manifestă admirația față de haina soției mele și reieși că acum douăzeci de ani Își cumpăra și ea hainele de la aceeași maison de couture din Rue Saint Honoré. Îi luau doar măsurile și o vendeuse care o cunoștea și-i intuia gusturile Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o mică floare de mușchi de o frumusețe extraordinară. „Deși planta aceea“, ne spune el, „nu era mai mare decât un deget de-al meu, nu puteam să-i contemplu rădăcinile delicate, frunzele și capsulele fără să simt o profundă admirație. Ar putea aceea Ființă care a plantat, a udat și a adus la perfecțiune, În ținutul acesta uitat de lume, un lucru care pare așa de lipsit de importanță, ar putea ea să nu ia În considerare suferințele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ai iepurașului și alți ochi care, în mod obișnuit, par să fie frumoși și buni, dar cărora le lipsește strălucirea vieții, au căpătat însuflețire 125 și înțelegere. Cu toții urmăresc pe „artistă” dar, mai ales, pe „regizoare”, cu multă curiozitate și admirație. Ochii lui Sorin sunt, însă, plini de multă nedumerire: „De unde o fi învățat Sorina poezia asta așa de frumoasă, așa de lungă și de grea?” El credea că toate poeziile pe care le cunoaște surioara lui le știe și el
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Se-ndreaptă către scara de piatră. Cuțulache parcă i-ar spune: „Ai grijă, nu care cumva să-ți scape!” Au ajuns din nou în ogradă. Țâncul devine o „persoană” foarte importantă; toate vietățile curții îl privesc curioase, unele chiar cu admirație. Oare ce duce el în gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor. Ce-o fi având Motănel acolo? întreabă Sorin. Și, după ce vine mai aproape ca să se dumirească
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Întrebă ea. A, da, da. Bennie se poziționase cât de discret posibil pentru un străin, adică deloc, și făcea o schiță cu bucătarii și oalele lor. Vreo zece oameni se adunaseră În jurul lui să vadă ce desenează, murmurând plini de admirație. Dwight Își pusese căștile pe urechi și era surd la zumzetul bazarului, preferând să-l asculte pe Stevie Ray Vaughan la CD-player În timp ce se ținea după Roxanne care era ocupată să Înregistreze cu camera fragmente de viață de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
uit să-mi potrivesc ceasul când sunt În... Tuși ca să nu se vadă că aproape-i scăpase cuvântul „misiune“. În vacanță, o drese ea, mustrându-se În gând. Gata cu greșelile de-acum Înainte. Chiar și așa, spuse Harry cu admirație. Începu să deruleze Înainte, iar viețile prietenilor lui Începură să-i alerge prin fața ochilor, cu tot cu vocile chițăite, până ajunseră la momentul sosirii la Insula Plutitoare. Uite-l și pe Heinrich, Își spuse el, cu balele curgând și mâinile unsuroase, Întâmpinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
buni? - i-a certat în glumă prietenul Jan. La care, unul din cei trei, îndreptându-se agale către noi, cu un zâmbet ștrengăresc pe chipu-i adus din povestirile lui Ion Creangă, după ce se uită pe rând, cu sfială și admirație la șevaletele noastre, zice: - D-apăi văd că dumnevoastră mi-ați luat deja tăt fânul! Și cu o vădită admirație, pe care o simți doar la omul sincer: - Apăi aista-i mare talent domnule! Că dacă mă uit bine, eu cunosc
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cu un zâmbet ștrengăresc pe chipu-i adus din povestirile lui Ion Creangă, după ce se uită pe rând, cu sfială și admirație la șevaletele noastre, zice: - D-apăi văd că dumnevoastră mi-ați luat deja tăt fânul! Și cu o vădită admirație, pe care o simți doar la omul sincer: - Apăi aista-i mare talent domnule! Că dacă mă uit bine, eu cunosc că aiestea-s clăile mele. Să-mi spuneți și mie la ce muzău sau expozâție le duceți ca să știu și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]