3,667 matches
-
întâlnire este unică, dar fiecare intră în rezonanță cu celelalte, și de asemenea, fiecare întâlnire este ocazia de a încerca un alt mod de ospitalitate. Dacă aedul cântă aventurile lui Ulise, Homer le cântă la rândul său într-o operă admirabil construită care ea însăși, prin ecourile, formulele, repetițiile, variațiile sale pare alcătuită ca o muzică divină, o fugă cu variațiunile și reluările sale. Firul principal îl constituie, bineînțeles, convențiile scenei de ospitalitate 22. Prin scenă de ospitalitate, putem înțelege, așa cum
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bun venit. Corpurile se ating, corpurile se întâlnesc. Căldura unei prezențe în proximitate. O antropoloagă mi-a relatat că unele triburi aborigene din Australia de Nord își frecau pielea pentru a aduna transpirația cu care să acopere trupul oaspetelui, exemplu admirabil, după mine, a unei primiri care face să cadă barierele străinului pentru integrarea lui în sfera proprie. Corpul celuilalt nu mai este un element exterior, atingerea cu mâinile îl îmbibă cu mirosul gazdei pentru a-l asimila. Frumos exemplu de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dacă străinul față de grupul social posedă aceleași valori, aceleași referințe, aceeași cultură și îl autorizează pe acesta din urmă "să facă parte din grup" sau nu, ceea ce înseamnă să fie acceptat sau respins. Proust a dat, în acest sens, exemple admirabile 423. "Nu ne plac străinii" aceasta înseamnă, din punct de vedere sociologic, să mizăm pe diferențele de cultură, de culoare, de rasă, de religie, de clasă socială, etc. într-o repliere identitară ale cărei temeri și consecințe sunt prea bine
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
invitatul și gazda sa sunt progresiv dezvăluiți. E vorba de un secret ca obiect? Ca formă? Sau nici una, nici alta? Orbirea unei dorințe care nu se poate spune? Povestirea lui Tommaso Landolfi, Tânăra fata și fugarul 425 este un exemplu admirabil și de o mare bogăție a acestor tensiuni și adânciri a unei tulburi psihologii a ospitalității. Publicat pentru prima dată în 1947 romanul lui Landolfi își construiește povestirea în jurul violului intimității și al secretului unei - de fapt mai multor, după cum
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe fereastră apare ca unică soluție 523. Balconul este mai seducător. ("E plăcut seara pe balconul nostru")524. Spațiu intermediar, el permite corpului să se degajeze și să rămână, fără a fi în afară, în exteriorul interiorului. Ceea ce Kafka reprezintă admirabil în superba scenă din Dispărutul în care Karl Rossmann și Robinson se găsesc pe balcon, în timp ce cuplul format de către Brunelda și Delamarche se dedau la activități misterioase după ce au tras perdeaua. Sunt astfel evocate în mod oblic toată ambiguitatea erotică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
urăști, lucruri care îți inspiră dezgustul sau cel puțin o morocănoasă indiferență și pe care totuși trebuie să le scrii ca să trăiești"530. Pentru a dezvolta problematica noastră, am fi putut să facem un comentariu detaliat al Metamorfozei care ilustrează admirabil constelația ospitalității familiale și domestice. Kafka depune mărturie, în mod explicit, despre acest raport între scris și reprezentare autobiografică atunci când spune: "Metamorfoza nu este o confesiune, cu toate că este, într-un anume sens, o indiscreție. [...] - Credeți oare că este discret și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a unei stranietăți de limbă familiară și străină totodată. Printre limbile străine, franceza este frecvent evocată de către Kafka, cu suflul ei "scurt din cauza supapelor sale care se succed rapid" (Jurnal, 12 noiembrie 1911) ceea ce îi dă o calitate de rezistență admirabilă. Dar ceea ce-l interesează mai întâi este proprietatea ei de limbă străină. Dacă francezii au față de celelalte limbi o politețe care îi șterge extranietatea ("După cât i-am observat pe francezi, nu i-am văzut niciodată să le placă greșelile noastre
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Naționalismul Un alt aspect al capitalului uman negativ discutat de Sowell aduce în dezbatere naționalismul. „Mândria națională și cea de grup au fost adeseori considerate factori pozitivi, dacă nu chiar esențiali, pentru dezvoltare. Cu toate acestea, unele dintre cele mai admirabile exemple de evoluție rapidă ne-au fost oferite de popoare dureros de conștiente și rușinate de retardarea lor. Ascensiunea spectaculoasă a scoțienilor în secolul al XVIII-lea s-a produs în interiorul unui popor descris cu acuratețe drept «dureros de conștient
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
multe din ele pregnante specimene de etimologii populare, unele devenind cu timpul locuri comune. Erau stranii produse ale unor metode și mentalități învechite, anacronice, ale rutinei care pretindea că lucrează numai cu elemente atestate în vreo limbă antică [...] evitând cu admirabilă prudență utilizarea de tipuri reconstruite («poetice»), considerate ca periculoase și «nesigure»”. Al doilea exemplu l-am preluat dintr-una dintre cele mai valoroase lucrări dedicate formării principatelor medievale românești: “însemnătatea istorică a procesului explică și atracția pe care a exercitat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
261. `n prefața la ediția din 2000 a acestei cărți (pp. 5-7), apărută la Editura Humanitas, N. Manolescu evocă aceste `mprejurări. Teza de doctorat a fost `ncheiată `n iarna lui 1969-1970 și a fost prezentată comisiei sub forma unui eseu admirabil scris și rescris de nu mai puțin de cinci ori, mărturiile inedite fiind expediate `n notele așezate la sf`rșit, spre nemulțumirea membrilor comisiei, care, cu excepția conducătorului (Ș. Cioculescu), „au referat negativ”, inclusiv profesorul L. Rusu, care considera teza prea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rândul lor au retransmis celor ascunși această dispozițiune legală ceea ce a determinat ca toată populația și mai cu seamă cei Încrezători să se prezinte de bunăvoie la Chestură pentru a se supune operațiunii de triere, procedeu care a dat rezultate admirabile pentru criminali căci aproape nici unul din cei ce s’au prezentat nu s’a mai reîntors la casa sa, fiind prinși În cursă”170. După acțiunea de triere - care a durat cam o oră, conform acestei surse, sau trei ore
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
convorbirilor, spontaneitateaperceptibilăși la lecturăasigurăacestorpaginiordineinterioară, o anumeunicitate. Nelly Miricioiu În viața de toate zilele volubilă, de o naturalețe, simplitate și sinceritate ce înving inhibițiile, formalismul protocolar. Pe scenă distinsă, aprigă, visătoare, "arsă" de pasiunea iubirii și a urii, trecând cu o admirabilă siguranță de la forța adrenalinei în momentele dramatice, la discreția înfiorată a iubirii. Chip, siluetă născute parcă de sub penelul romanticilor, personaj frate geamăn cu mulți din viața fără scenă, voce pentru care doina și liedul românesc sunt vorbirea, respirația firească, "actrița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
câte mai are de făptuit. A fi tatăl care-i scrie un poem fiicei sale. A voi a face a reuși. Este triada de bază a succesului. O formulă atât de veche dar, aparent, atât de simplă. Înșirate cu un admirabil și emoționant firesc al confesiunii, gândurile, amintirile lui Ovidiu Bălan au fost segmentate de o repetiție cu orchestra, de un curs de dirijat cu tineri din Statele Unite ale Americii, de probleme administrative rezolvate rapid, eficace. Pe ecranul televizorului și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
singurul căruia te adresezi. Când o recitești, corectezi, publici poți să te întrebi cine te va citi, auzi etc. Lucram pentru mine, nu pentru niște șefi, și americani, și radiofonici, instalați în păcatele profesiei, sondaje și alte năravuri."5 A.P. Admirabil text. Da. A.V. Este ceva de comentat apropòs de media românească actuală, în lumina acestei mărturisiri, a acestei profesiuni de credință? A.P. E amuzantă ideea pe care doamna Lovinescu spune că o aveau patronii americani, cum că Europa de Est e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ca un român să "dirijeze" politica repertorială a unui important teatru liric, să contribuie la cunoașterea capodoperei enesciene "Oedip" pe plan european, la afirmarea în lume a unor cântăreți și actori români de operă. Confesiunea ce urmează este de o admirabilă sinceritate, revelând încredere în sine, cunoaștere deplină a realităților lumii, sensibilitate, înțelepciune. Dacă eu am putut, puteți și voi A.V. Ați cântat... Ioan Hollender (râde) A.V. Aveți prestanță, convingeți publicul și ca vorbitor. Vreau să știu, înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Nu o spun acum ca un compliment, pentru că ești aici, am reprogramat înregistrările tale cu aceeași plăcere pentru că ai avut, deși erai în România, aceeași grijă pentru detaliu, dar un detaliu viu, atins de apropiatul suflet rusesc. Ai dovedit o admirabilă profunzime în raport cu vârsta ta de atunci (reamintesc, ai cântat la Filarmonică Preludiile de Rahmaninov când aveai 18 ani), ai creat o stare cu totul specială cu acel Preludiu, Coral și Fugă de César Frank, iar în 2000 cu miniaturile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
eram în clasa I de liceu, să capăt învoire să citesc în biblioteca universității, aflată în vechea clădire, un etaj întreg, bibliotecă rezervată studenților. Mi s-a făcut o favoare și, la 11 ani, stăteam ore întregi în acea bibliotecă admirabilă. Era un tărâm de fascinație, o boiserie cu niște colonete gracil-metalice, puțin după tipul Bibliotecii Naționale Franceze, dar care avea un echilibru admirabil și, mai ales, extraordinar de incitant era faptul că simțeai în jurul tău cărțile la îndemână, erau mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
studenților. Mi s-a făcut o favoare și, la 11 ani, stăteam ore întregi în acea bibliotecă admirabilă. Era un tărâm de fascinație, o boiserie cu niște colonete gracil-metalice, puțin după tipul Bibliotecii Naționale Franceze, dar care avea un echilibru admirabil și, mai ales, extraordinar de incitant era faptul că simțeai în jurul tău cărțile la îndemână, erau mici scărițe pe care puteai urca spre a lua din raft cărțile unei vaste expuneri uzuale. Și asta îmi dădea un sentiment de familiaritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
9, care era un foarte bun deschizător de gust la tineri. Dar am avut și lucruri mai rare: interviuri cu Stockhausen, priviri câteodată mai sistematice. În acel număr a fost un text despre operă al lui Ilie Balea, de la Cluj, admirabil, care poate fi oricând tradus cu folos în limbi de circulație... A.V. ...Și un text de opinie al lui Romulus Căplescu privind modul cum ar trebui să se scrie despre muzică. D.H. Ei, acela ne-a adus, lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fidele sie însăși, prin păstrarea particularităților etnografice, dragostea de limba maternă și o puternică dorință de a fi alături de România. Străbunii, bunicii și părinții noștri și astăzi stau drept mărturie, despre statornicia noastră etnică pe pământul sfânt al Basarabiei. O admirabilă basarabeancă, fostă profesoară, spunea cu o adâncă tristețe: “la întrunirile noastre, privesc chipurile celor care mă înconjoară. Ei sunt copiii și tinerii din 1944, acum pensionari venerabili, dar gata oricând să treacă Prutul. Acum stau senini și fără nicio vină
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
puse în practică. Era acum un magazin mare, cu șase angajați, și un venit de 90 000 de dolari pe an. Înainte, magazinul avusese norocul să obțină un venit de 20 000 de dolari. Judith fusese un om de afaceri admirabil, o soție și o femeie minunate. Se afla acum în curte. Zăbovi să închidă poarta după el cu degetele tremurânde și urcă în grabă scările până la ușă. Încă tremurând, introduse cheia în broască. Îl mistuia graba, convingerea că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
pasionaților, care beneficiază de spațiul nostru de comunicare. Ozolin Dusa a ridicat mănușa unui duel cu foto-greul coordonării atelierului. Mihai Cantea, Dan Mititelu, Adrian Cuba, Radu Anicolaesei s-au apropiat exemplar de propunerea confratelui, ceea ce sper să fie nu doar admirabil și temporar, ci o platformă de comunicare profesională benefică dezvoltării unei palete de activități conexe posibile: foto-club, coagularea unui grup de lucru specializat în fotografie, expoziții de grup și individuale, publicații de specialitate. Dacă tot îmi permit împrumuturi stilistice din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
tehnologiile ce au schimbat felul de a fi făcută și ascultată, revoluțiile, războaiele fierbinți și reci, valurile de emigrație și transformările sociale profunde care au remodelat peisajul în care compozitorii au lucrat“. O întreprindere ambițioasă, al cărei rezultat este o admirabilă și interdependentă istorie a muzicii și societății în secolul XX. Alex Ross observă că relația dintre „marșul istoriei“ și muzica în sine continuă să fie un subiect de dezbatere aprinsă și că dincolo de pretenția unora că muzica este un limbaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Gabriela să-mi fie familiară. Însă chiar și atunci este interesant să descopăr surpriza, misterul, inexplicabilul adevăratei arte. Așa cum de multe ori jurnalistica Gabrielei pare a reprezenta glasul raisonneur-ului, proza ei rămâne pentru mine un teren inepuizabil de a descoperi admirabila ei capacitate de a transcrie realități complicate, paradoxale, cu multiple straturi de adâncime, uneori aproape într-o tehnică de hologramă. Cititoare pasionată, Gabriela nu a fost niciodată sedusă de cântecele de sirenă ale modelor literare, de tehnica încântată de sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Ceaușescu, și nu poporul român. Spre surprinderea intelectualilor care au fost antrenați în acest proiect româno-britanic, anii '80 aveau să aducă ieșirea României din "iadul marxist", provocându-le o satisfacție greu de exprimat în cuvinte. Cu toate aceste eforturi individuale admirabile, relativa lipsă de interes și cunoaștere privind România în anii dictaturii comuniste, a dus, așa cum observă Rebecca Haynes, la greșeli dramatice. În anii 1970, Guvernul britanic a acceptat întru totul mitul creat de însuși Ceaușescu despre independența României față de Uniunea
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]